Smart Woman

Cand au gasit casa, compusa din doua apartamente de cate 2 camere, unul din apartamente l-au cumparat pe numele lor iar pe celalalt, data fiind legislatia comunista de atunci (care nu permitea detinerea a doua apartamente simultan), a fost achizitionat cu dispensa pe numele fetei mai mari, care la acea vreme era minora. La cativa ani dupa tranzactie, fata cea mare a cunoscut un baiat si s-a casatorit. A considerat ca nu poate locui in aceeasi casa cu parintii si a cerut acestora sa ii plateasca echivalentul unei jumatati din pretul unui nou apartament, pe care l-a achizitionat impreuna cu proaspatul sot.

In acel moment se afla fata cea mare in situatia detinerii a doua apartamente, drept pentru care s-a gasit solutia vinderii primului apartament catre fata cea mica a bunicilor mei. Apartamentul a ramas in proprietatea acesteia din urma pana in prezent, cu toate ca ea nu a locuit niciun moment in acest apartament si nu s-a manifestat niciodata ca proprietar, neplatind taxe, impozite sau alte cheltuieli ce tin de intretinerea unui imobil.

La putin timp dupa casatorie, fata cea mare a divortat si si-a manifestat fata de parinti dorinta de a pastra apartamentul in care a locuit cu fostul sot, drept pentru care a primit de la acestia si cealalta jumatate din bani pentru a achita acest apartament la partaj. Ulterior, s-a recasatorit si a facut un copil, in prezent locuind inca in apartamentul platit integral de parintii sai. Inca de cand a plecat din casa parintilor, acestia au sprijinit-o material. Cu toate ca are diploma de inginer si bunicii i-ar fi putut facilita gasirea unui post corespunzator (lucru pe care oricum l-au facut pentru ea mai tarziu), ea a plecat la scurt timp dupa casatoria cu cel de-al doilea sot in Germania, pentru a vinde pulovere facute la masina de tricotat.

Copilul, mic pe atunci, l-au lasat in grija bunicilor mei; cand s-au terminat banii si perspectivele, fata cea mare si sotul au hotarat sa revina in tara, dar nu aveau bani sa inlocuiasca parbrizul spart al masinii; bunica mea a plecat spre Germania cu un parbriz nou in spate, cu trenul, in toiul iernii. La intoarcere, pe cei doi soti i-a asteptat bunicul meu, cu supriza ratelor integral achitate la masina.

Pe parcursul anilor, fata cea mare a continuat sa primeasca borcane de gem, compoturi, oale de mancare, medicamente, bijuterii, haine de blana, carti si tot ceea ce bunicii mei mai aveau si ar fi putut da, fara sa fie nevoie ca ea, copilul sau sotul ei sa se deplaseze in vizite la acestia cu alte ocazii decat Craciunul si Pastele, si ocazional aniversarea vreunuia dintre batrani.

Cand baiatul fetei celei mari a intrat la doua facultati, a primit in dar de la bunici o masina ce depaseste 10.000 euro si o bursa viagera de 500 lei lunar, dar si plata taxelor aferente celei de-a doua facultati. In schimb, baiatul a considerat suficient sa dea cateva telefoane si sa vina o data pe luna la bunici, ca sa ia banii desigur. La un moment dat, considerandu-se nedreptatit, in ciuda acestui tratament din partea bunicilor, le-a comunicat senin ca are prea putin timp la dispozitie ca sa ii mai si viziteze. Bunicul meu s-a conformat si i-a dus el acesti bani, la cei 79 de ani ai sai.

Fata cea mica a plecat dupa facultate de acasa si s-a casatorit, a facut un copil (pe mine), apoi si-a gasit pe altcineva, a divortat, s-a recasatorit, a mai facut un copil, si s-a mutat la 600 de kilometri distanta de bunicii mei. Eu am fost lasata tot in grija bunicilor pana la 6 ani, apoi m-a luat la ea, unde am si ramas pana la jumatatea liceului. Am continuat sa imi vizitez bunicii in vacante si m-am bucurat de sprijinul lor pe tot parcursul sederii mele la mama, atat material cat si sufleteste. Si mama a primit mobila, bijuterii, bani de excursii, si diverse bunuri sau bani care au folosit la intretinerea mea.

Pentru ca am avut o relatie cat se poate de defectuoasa cu mama, am reusit sa revin la bunici, care m-au sustinut (nu numai!) material pana la terminarea facultatii. Am plecat si eu din casa lor atunci cand mi-am cunoscut actualul sot. Nu am incetat insa sa ii sprijin, fiindu-le apoape si pe parcursul unor incercari grele, din cauza unor probleme de sanatate caracteristice varstei pe care o au, fara insa a avea vreun suport din partea celor doua fete, mama si matusa mea. Dupa ultima cumpana pe care au avut-o, cei doi si-au convocat fetele si le-au solicitat sa gaseasca impreuna o solutie pentru a le asigura o batranete mai usoara.

Au realizat ca eu le voi fi alaturi neconditionat, insa au vrut sa le implice si pe ele, numai pentru ca cele doua sa nu se simta date la o parte. Raspunsul celor doua a fost categoric, niciuna nu si-a dorit le fie alaturi in sensul asigurarii unei prezente constante in viata lor, drept pentru care au agreat varianta propusa de bunicii mei – mama sa imi vanda mie apartamentul pe care il detine in casa bunicilor, acestia din urma ramanand proprietari ai celuilalt apartament.

Eu si sotul meu am plusat, daca pot spune asa, oferindu-ne ca o data cu renovarea apartamentului pe care urma sa il dobandim, sa realizam si o consolidare a intregii case, pe cheltuiala noastra. Situatia s-a schimbat radical in cateva zile, mama gandindu-se ca daca nu imi vinde mie, dupa disparitia bunicilor are trei sferturi din casa. Mi-a facut insa o oferta prin avocatul ei, de a-mi vinde cele doua camere cu 300.000 eur si m-a notificat pe aceasta cale ca intentioneaza sa vanda apartamentul, spre disperarea bunicilor mei.

Eu si sotul am hotarat sa ne mutam cu bunicii si am cumparat de la acestia apartamentul pe care il detineau, continuand sa le fim alaturi si sa ii sprijinim. In prezent, pentru a impiedica vanzarea celuilalt apartament (aflat in proprietatea mamei), bunicii mei au deschis o actiune judecatoreasca, incercand sa isi redobandeasca proprietatea. Dupa o viata nu tocmai usoara, cu sacrificii si eforturi, bunicii mei sunt amenintati, desconsiderati, judecati de catre cele doua fete ale lor, pe care le-au crescut si le-au educat, si care considera ca desi nu ofera nimic in schimb, trebuie sa primeasca totul.

Nu conteaza ca acesti doi oameni inca traiesc, important este ca, asa cum spunea una dintre cele doua, “mama incearca sa ne traga in piept cu casa”. Cum sa pretinzi sa ti se dea ceva pentru care nu ai avut nicio contributie? De ce, daca ai doua maini, doua picioare, un cap pe umeri si vrei averi, nu te apuci sa ti le agonisesti singur? Greseala e a bunicilor, pentru ca au dat prea mult, cui nu trebuia. Asa am gandit eu. Dar ei imi spun ca au dat pentru ca asa au considerat ca trebuie sa faca niste parinti pentru copiii lor, fara sa astepte ceva in schimb de la acestia. Chiar si asa, cu siguranta nu au prevazut o asemenea rapacitate din partea copiilor lor.

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica “Articolul tau” ca reactie la articolul Nu stiu unde am gresit. Fata mea nu era asa inante de casatorie… sau poate era, dar nu mi-am dat seama.

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata.

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a modera materialele primite si de a le publica sub aceasta rezerva.

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a alege, de a edita si de a transforma o parte dintre comentariile postate de cititori (ca raspuns la articolele de pe site) in materiale de sine statatoare

* Pentru a evita confuziile si a pastra coerenta discutiei va rugam sa postati folosind un singur nume / ID in cadrul aceluiasi articol

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a sterge sau edita mesajele ce contin atacuri la persoana, insulte sau cuvinte licentioase