Acasa | Articolul tau | Cu carligul la pantaloni: "Portarul stie ca ne putem selecta clientii si v-o fi vazut cu bicicleta. De asta nu v-a lasat sa intrati"...

Cu carligul la pantaloni: "Portarul stie ca ne putem selecta clientii si v-o fi vazut cu bicicleta. De asta nu v-a lasat sa intrati"

 SHARE  

Adaugat in 28 februarie 2011

Cu carligul la pantaloni:

Cu bicicleta in oras / Foto: Agerpres

Vara. Putoare de canalizare clocita si gaze nearse din esapamente. Forfota lenta, obosita si pe alocuri presarata cu injuraturi. Facand contrast cu atat de lejerul taras al fiarelor, un specimen speriat se strecoara gafaind sanatos. In lantul trofic al junglei urbane, el, biciclistul, e doar victima. El nu vaneaza nimic. El se adapa, se recreeaza, admira, face miscare, gandeste si isi permite sa nu fie atent, zambeste, se descurca, isi prinde pantalonii de in cu un carlig la glezna sa nu-i atinga de lant si pedaleaza. El merge doar inainte.

Simt o lovitura in umar care-mi taie sirul gandurilor ce se prefaceau in superioritate - de parca de la inaltimea bicicletei s-ar conduce lumea. La capatul disperarii, un redactor sef al unui saptamanal "de investigatii si dezvaluiri" ma opreste cu un semn discret cu care jucatorii experimentati opresc bilele de coci care ies in afara iolului. Intorc capul incurcat de oprire, dar ma arat bucuros ca l-am intalnit pe nepregatite.

- O, domnul M! Incantat sa va revad.
Cu sprancenele usor adunate, tuguindu-si buzele la fiecare cuvant rostit in soapta, in plina zi, domnul M ma tutui:
- Ce-i cu tine pe-aici?
Ceva din vocea lui imi spunea ca eram suspect. Suspect de ce?!
- Merg pana la sediul unei companiei aeriene.
Se incrunta nedumerit.
- O mica problema personala - zic. Am calatorit cu avionul in vacanta si am intampinat o problema pe care vreau s-o rezolv.
Il vad inclinat ca un atlet asteptand glontul de start si intuindu-i intentia, fara sa ma dau jos din cadrul bicicletei il iau pe dupa umar.
- Nu vreti sa facem cativa pasi?
- Ba da, ba da- zice el bucuros. Eu tocmai mergeam la chiosc sa iau tigari.

Ajungem la trecerea de pietoni si cu mainile in buzunare il vad pasind fara rusine pe cand semaforul e inca rosu. Se incrunta la taximetristul care tocmai scartai din rotile in frana ca sa nu-l ia pe capota si care, cu capul scos pe fereastra, injura tinand un bat de chibrit in coltul gurii si scuturand din pletele blonde strident vopsite. Domnul M nu-l aude si-mi face semn sa-l urmez. Dau din umeri si indic teatral pozitia pietonului din semaforul rosu: drept si intepenit. Se face verde si-l ajung din urma.

- Astia toti m-ar omori - zise el ca si cum am fi continuat o discutie. L-ai vazut pe ala cu taxiul? Il cunosc. Asa lucreaza astia, cu oameni pe care-i cunosti. De-aia nici nu stii de unde vine pericolul.
Nu inteleg nimic si e randul meu sa ma incrunt. Ma opreste punandu-mi palma in plex.
- De cand cu domnul O, trebuie sa fiu mai atent. Ai vazut ce mi-a facut in presa!?
Ceata din jurul cuvintelor sale soptite se indeseste. Nu pricep nimic si am usoara senzatie ca domnul M e contaminat de o firava paranoia ce i se poate instala iremediabil daca nu face eforturi sa si-o extirpe.
- S-a dat drept prietenul meu - continua el - pretinzand ca scrie investigatii legate de serviciile secrete si ma trezesc ca publica mizeria aia de articol in care eu sunt facut spion rus. Auzi ce zice: ca mi-am platit postul de redactor sef, ca as fi dus in eroare pana si pe doamna V. Pai doamna V e ditamai colonelul, cum s-o intepi pe-aia, frate? se pitigai el soptit punand gravitate in pauza de dupa propozitii.

Ca sa-i salvez integritatea, brusc ma plictisesc si intorc capul catre ceasul din piata.
- Hai, du-te! spuse el cu voce tare si zambitor imi strange mana prieteneste. Unde-ai fost in vacanta?
- In Statele Unite - zic verificand cu talpa pozitia pedalei inainte sa plec.
Imi desprind mana din salut si dau prima pedala ca sa ma indrept catre trotuarul ce duce la agentie.
- O zi frumoasa va doresc! zic eu vesel si-l vad ramas cu mana intinsa uitandu-se dupa mine ca dupa taximetristul blond.

Ajung la reprezentanta companiei aeriene si intreb portarul unde pot lasa bicicleta. In Bucuresti, intrebarea e de bun simt avand in vedere ca abia gasesti un loc de parcare la institutiile de stat. Portarul, un nene plinut si haios, zice fara sa-mi dau seama cat din vocea lui e gluma si cat serios:
- In garaj! Dar sa nu lasati semnalizarile aprinse ca se formeaza gaze la subsol.
Zambesc si leg bicicleta cu cablul antifurt si dau sa intru in cladire.
Nenea portarul imi blocheaza trecerea facand un pas cu mainile la spate:
- Unde mergeti?
- La biroul Relatii cu Clientii - zic.
Si dau sa-l ocolesc. Mai face un pas si-mi blocheaza trecerea punand mana pe toc.
- Ce treaba aveti acolo?
Deja nu mai e haios nenea. Dar zambesc si dau sa-i trec pe sub mama. Imi pune cotul in gat si ma ia la per-tu:
- Unde mergi, ba?
Ma retrag din stransoare si incerc sa inteleg ce se intampla. Scot telefonul, ma intorc catre gardutul unde-am legat bicicleta si sun in receptie. O voce draguta ma intampina cu complezentul "Buna ziua!"
- Sarut mana! Sunt in fata cladirii, as dori sa ajung la Biroul de Relatii cu Clientii si sunt blocat de portar. Trebuie sa-i spun dumnealui problema, sau cum sa procedez?
- Nu, nu, zice domnisoara incurcata, intrati!
- Pai cum? N-auziti ca sunt blocat de portar?
- Ah, ok, asteptati cateva momente, trimit eu pe cineva jos.
Si-mi inchide.

Dupa 10 minute de stat in fata cladirii schimband priviri serioase cu purtatorul de ecuson ma apropii din nou de el.
- Am sunat in receptie iar domnisoara spune ca pot sa intru. Spunea ca o sa trimita pe cineva, dar vad ca n-a venit.
Acelasi pas cu mainile la spate care ma blocheaza instant imi arata ca n-am ce sa caut in cladire. Sun din nou.
- Buna ziua!
- Sarut mana, am sunat si acum 10 minute, sunt in fata cladirii, incerc sa intru la dumneavoastra. Puteti sa-mi spuneti care sunt procedurile?
- Pai am trimis pe cineva jos si n-a gasit pe nimeni.
Apoi o aud in telefon. "G, spune-i tu femeii de serviciu sa mai coboare o data pana jos, e un domn care vrea sa intre". Apoi o mica pauza si cateva vocale care razbat imi dau de inteles ca are loc o discutie. Apoi tonul.

Mai astept 10 minute. Sun un fost coleg la o redactie si in schimbul unui favor personal ii cer sa imi dea un numar de telefon al cuiva din Biroul de Relatii cu Clientii. Dupa doua minute mi-l trimite prin SMS. Un domn D. Sun, ma prezint, prezint succint situatia si il rog sa imi faciliteze intrarea in cladire.
- Intarzii putin, ajung in jumatate de ora. Puteti sa ma asteptati?
- Da, cum sa nu, e in interesul meu. Multumesc!
Dupa 15 minute ma suna.
- Sunteti domnul de langa bicicleta?
Sunt singura persoana din fata cladirii, cu exceptia "colosului din Rhodos" cu ecuson postat impunator in fata usii. Domnul D imi intinde amabil mana si ma invita sa-l urmez. Intram fara sa dam explicatii. In fata liftului, o doamna cu o bonetica albastra peste parul permanent tinand o galetusa in mana ma intampina zambitoare:
- A, dumneavoastra erati? Mie mi-a fost rusine sa ies asa pe strada si sa intreb cine vrea sa intre.
Zambesc amabil si pasesc in liftul stramt chiar si pentru doua persoane. La receptie sunt abandonat de domnul D care-mi face semn catre unul din ghisee. Merg la unul din ghisee si prezint situatia. Pe scurt: la intoarcerea din Statele Unite, un angajat al companiei a facut o confuzie legata de numele localitatii noastre de destinatie. Am incercat sa corectez angajatul iar gestul a fost interpretat ca indisciplina (fiind pe unul din cele mai sensibile aeroporturi din lume), fapt pentru care ne-a fost refuzata imbarcarea. Eram cu un copil dupa noi, sotia anagajata pe atunci in Guvernul Romaniei a ratat ziua de munca iar una din intalnirile unui ministru a fost anulata, ca sa nu mai vorbim de stresul acumulat. Aveam pe langa dovezile de check-in atasate si biletele dar si rezultatul anchetei ce a urmat acolo, in aeroport, impreuna cu recomandarea biroului companiei din aeroport de a ma prezenta la agentia locala pentru solutionarea pe cale amiabila.

Domnisoara ma asculta calm si la sfarsit imi tranteste solutia:
- Eu nu ma ocup de problemele pasagerilor. Pentru reclamatii mergeti la biroul din stanga.
La biroul din stanga, o respectabila doamna se opreste din butonat o tastatura zgomotoasa si ma priveste pe sub ochelari.
- Ce doriti?
Ma prezint, reiau povestea. Doamna ma asculta si la sfarsit imi spune ca domnul D "nu este azi la servici" si ma invita sa vin in alta zi cand va fi si dumnealui - fiind singura persoana care preia astfel de cazuri.
- Domnul D a venit cu mine in lift - zic eu amabil.
- O fi la veceu! si ridicandu-si ochelarii devine din nou preocupata de lucrul la tastatura zgomotoasa.
Ma asez pe unul din scaunele destinate asteptarii domnului D de la veceu.

Dupa 20 de minute, plin de haz si voie buna, domnul D intra furtunos in birou. Isi arunca diplomatul pe o masuta alaturata si zarindu-mi privirea milostiva de eliberare ma pofteste pe scaunul din fata dumnealui.
- Sa stiti ca nu e el de vina! Asa a primit el indicatii. Nu stiti povestea cu sergentul care i-a blocat intrarea in Bucuresti generalului Kiseleff? I-a zis capitanul sa nu lase pe nimeni sa intre si asa a facut. Nea G stie ca ne putem selecta clientii si v-o fi vazut cu bicicleta.

Imi dau seama ca face referire la portar si desi nu inteleg de ce un biciclist nu poate intra in cladire sau cum o companie atatd e mare lasa la latitudinea unui portar dreptul de selectare al clientilor, fac un gest cu mana stergand imaginea, lasand sa se inteleaga ca nu asta e problema. Reiau povestea si scot din mapa si hartiile cu pricina. Domnul D le refuza cu mana pusa stop si pare evident ca nu ma crede ori ca nu are chef de mine azi. O fi zi scurta, ma gandesc.
- Trebuie sa depuneti o sesizare online si apoi vom incerca sa o solutionam.
- Pai trebuie sa o solutionati - zic eu.

Am usoara senzatie ca domnul D confunda solutia cu aprobarea dar ma resemnez. Imi explica procedura de inregistrare a sesizarilor care au un numar online si care se trimite fiecarui departament in parte, fie el juridic, de vanzari, personal sau rezervari ori bagaje pierdute. Ma ridic, ii salut pe cei din incapere si dau sa ies. Atunci imi vine ideea:
- Si pentru 'nea G, tot online trebuie sa depun sesizarea?

La iesirea din cladire, haiosul portar sta rezemat de unul din peretii laterali si vorbeste la telefon. Ma vede si-mi face semn cu mana.
- Ati plecat cu pantalonii de pe sarma? zise el incheind convorbirea telefonica. V-am vazut cu carligul la pantaloni. Stiti, eu cand v-am vazut asa...
Rade. Devine prietenos si scade din tonul vocii.
- Eram pe santier acu doojde ani si vine unu la munca intr-o dimineata, un tigan, cu o pereche de blugi noi. Pe la unspe a venit militia si l-a saltat. Furase blugii de pe sarma, nu-stiu-de-unde. I-au gasit carligele in buzunar.
Peste drum, domnul M, pufaia o tigara in balcon:
- 'Nea G, nu vorbi cu ala ca e spion american!

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica “Articolul tau”.

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata.

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a modera materialele primite si de a le publica sub aceasta rezerva.

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a alege, de a edita si de a transforma o parte dintre comentariile postate de cititori (ca raspuns la articolele de pe site) in materiale de sine statatoare

* Pentru a evita confuziile si a pastra coerenta discutiei va rugam sa postati folosind un singur nume / ID in cadrul aceluiasi articol

Redactia SW isi rezerva dreptul de a sterge sau edita mesajele ce contin atacuri la persoana, insulte sau cuvinte licentioase



Autor: Valentin
 


 SHARE :  Trimite pe mail
vacantaavionbicletaspiontaximetrist CITESTE MAI MULTE DESPRE

8181 citiri

22 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Good to know

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Mulți părinți nu vor să devina emoționali în fața copiilor. Este bine sa procedezi asa sau ar trebui sa ii spui copilului ca ti-e frica de paianjeni sau ca esti furios din cauza jobului? În timp ce tema este complexă, din studii reies câteva răspunsuri clare, conform theconversation .

Good to know

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Căpitanul Andreea Oana Ardeleanu a executat astazi, de la ora 10.00, zborul de evaluare pentru obținerea calificării de instructor de zbor pe aeronava IAR 99 devenind, astfel, prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție.

Familie

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

În curând, se împlinesc 14 ani de când tatăl meu a murit. S-a întâmplat brusc și, oarecum, neașteptat. Nu mai era chiar tânăr și nici cu sănătatea nu stătea prea bine. Era însă, în ciuda problemelor de sănătate, într-o formă foarte bună. S-a dus așa cum și-a dorit: ”mâncat bine, dormit bine, dimineața sculat mort”.

Relatii

 Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Noi considerăm că tinerii au parte de mai mult sex decât au în realitate, iar bărbații au viziune distorsionata asupra vieții sexuale a femeilor tinere, conform unui nou studiu.

Familie

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Au trecut câteva zile de când niște femei au plecat pe lumea cealaltă lăsându-și copiii pe mâna cine știe cui pe lumea asta. Am urmărit cât am putut cazul Nicoletei Botan. Am dat drumul chiar și la televizor, cu ocazia asta. M-am uitat la știri! M-am uitat câteva zile.

Good to know

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii, dar nu au curajul să admită și să spună. Prietena mea o recunoaște: nu-i plac copiii, nu o emoționează obrăjorii bucălați și nici nu simte că viața ei e incompletă fără o pereche de mânuțe încolăcite în jurul gâtului.

Relatii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Cand sunteti doar voi doi, sexul se poate întâmpla oricând, oriunde, dar pe masura ce familia începe să crească, momentele de intimitate pot deveni o amintire.