Acasa | Articolul tau | Tiparul unei evacuari

Tiparul unei evacuari

 SHARE  

Adaugat in 10 martie 2011

 Tiparul unei evacuari

Altfel de amintiri din Bucurestiul de altadata / Foto: Agerpres

Vassos. Cine ar fi crezut ca o familie de greci, asa de numeroasa si cu o avere facuta din negotul cu sticla de Murano si masline ar putea ramane intr-un singur descendent, Ikonos Vassos? Batran si lipsit de vlaga.

Erau anii '30. Pe atunci, Ikonos se indeletnicea cu importul de lustre si vase de Murano. Fratele lui avea actiuni la fabrica din Italia si-i facilitase aducerea acestora in Romania. Lumea avea bani, se construiau vile in Bucuresti cat sa inghita sute de candelabre, aplice, veioze cu turturi de Murano si brate arcuite, din bronz. Petrecerile la vila lui Ikonos incepeau seara si se terminau la micul dejun, cu fete de mese albe, din damasc, tacamuri poleite si servicii de portelan elvetian. Cate 12 seturi la fiecare masa. O armata de baietandrii taiau citricele in doua jumatati si roteau la elespre a le stoarce si ultima picatura de zeama... Pe atunci, zaharul nu era daunator, asa ca, nimeni nu se impotrivea ca in carafele de suc de lamaie sau portocale sa se adauge zahar cu polonicul. Tartinele prajite si unse cu unt frantuzesc veneau gata calde de la bucatarie, iar in mijlocul fiecarei mese tronau doua bomboniere fara capac, pline mot cu icre. Alegerea era dupa culoare: rosiatice-portocalii de somon de Manciuria, ori negre-carbune de morun, cega, pastruga. Nu erau decat doua culori, dar placerea se spargea in mii si mii de senzatii de opulenta, bunastare, de lauda c-ai mancat la Vassosi.

Amelie, stapana inimii lui Ikonos, era frumoasa dupa care suspinau multi barbati ai protipendadei. Ea admitea la dans pe cine vrei si nu vrei, dar mai mult de atat nu ti-ar fi acceptat nici daca i-ai fi promis caviar pe viata. Pentru inima asta neinduplecata, de cremene, isi avea strigarea in lume drept Madame Silexia. Nu se supara, ba chiar in strafundul sufletului- unde nici acolo nu puteai patrunde decat cu dalta- Amelie se felicita ca soarta o harazise cu asa o neinduplecare. Facuse facultatea de farmacie la Paris si se intorsese in tara nu pentru a profesa, ci pentru ca frumusetea ei atragea ciorchini de frantuji insistenti care o agasau cu romantismul lor desuchiat. Credeau ca daca este din Romania trebuia sa cedeze la a doua intalnire, asa cum faceau cu toate negresele din colonii. In tara, Amelie arborase un aer de superioritate ca o platosa inabordabila, distanta si care-i conferea un soi de stabilitate emotionala. Si chiar era stimata pentru asta.

Cu Vassos, altfel s-au petrecut lucrurile. A invitat-o intr-o zi la un dulceata, la cofetaria lui Sica Panduru. Asta era in buricul centrului de promenada, iar mesele, scoase afara pe trotuar, erau din lemn de teak, cu picioare groase, cu sculpturi care infatisau negri burtosi, dar care nu dadeau o letcaie pe gesturile racanilor ce mai strecurau pe sub mese cate o mana pe picior de subreta. Pentru a epata, un racan strangea solda pe doua luni pentru a o pofti la prajitura pe Mimi, Nuti sau Frosa. Nea Sica nu se incurca cu clientela asa taraie-brau si incerca sa-i tina la distanta cu prajituri pe parale bune, dar amintirile din tinerete, cand banul era mai rar decat stalpii de telegraf, il faceau sa inchida ochii la cate o pereche mai spalatica. Intra in vorbe cu ei, ca de unde esti, ca ce mai zici, ca ce mai dregi si uite asa afla din ce unitate militara vine. Avea asa un talent Nea Sica in a descoase omul ca afla si numarul dormitorului si in al catulea pat de la usa sade. Nea Sica le lua banii, nu zicea nici pas, se uita in alta parte ca sa nu intalneasca strangerea de inima cu care plecau paralele din mana oropsitului, dar se tinea de grija ca maine sa-i dea baiatului de pravalie banii primiti, cu porunca sa-i duca ca vantul la cel ce-i lasase aseara laolalta c-o bucata de suflet. Vassos ii aflase meteahna lui Sica Panduru si-i lasa, ori de cate ori se ivea ocazia, un pesches atat de gras incat acoperea toate iesirile sale filantropice pe-o saptamana.

In seara aia, Vassos impreuna cu Amelie stateau in fata unui borcanel cu dulceata de smochine si-si vorbeau de vreme, de politica de budoar, de cele ce nu pot in ruptul capului plictisi o femeie: vesminte de la Paris. Ii ceruse in mod expres lui Nea Sica sa fie servit de Sava, baiatul de pravalie care nu statea locului nici cat un cintezoi pe gard. Cum zaboveau un pic si apa in pahare se incalzea, Sava dadea iute fuga la ghetarie si aducea apa, mai ca nu era cub. Vassos ii urmarea miscarile cu coada ochiului si ai fi zis ca era captivat de ceea ce se poarta la Paris, dar mintea lui lucra la a mi ti-l lua pe Sava la el acasa si a mi ti-l struni ca ajutor in gospodarie. Sa n-aibi grija ca stie Vassos sa-l domoleasca din mersul lui buiestru!

S-au ridicat de la masa, Nea Sica facea reverente mai sa dea cu capul de caldaram, iar Sava se uita trasnit la Amelie ca nu mai vazuse asa faptura in toata existenta lui. La film, n-avea timp si nici bani sa se duca, iar la cofetarie, veneau numa' basoalde cu carnuri rasfrante. Ici colo cate un racan, dar Nuticile lor erau rumene ce-i drept, insa nu aveau piealea alba si glezna Doamnei Amelie.

Cu Amelie la brat, inima lui Vassos se scufundase intr-o fericire abisala. Imediat ce-au traversat, Vassos a cotrobait dupa o cheie in portofel si a deschis usa unei farmacii. A aprins lumina, iar Amelie a scos un strigat ca atunci la absolvire, cand a aflat ca luase diploma cu 10. Peretii erau pana sus cu lambriuri de mahon si zeci de dulapioare de medicamente erau ticsite cu cutii si cutiute. Vassos a luat-o de mana si o tot invita afara, nu inainte insa de a mai umbla la un intrerupator. Lumina a invadat firma pe care era scris cursiv, de-o mana de pictor, "Farmacia Silexia". Amelie isi impartea bucuria fatis, insa mirosul de medicamente o ducea cu gandul la Didier, minunatul Didier care-o insotise in fericire toata studentia. Fiecare coltisor din Paris nu ramasese necalcat, dar numai si numai cu Didier in parc, in cinematografe, in patiserii, in parfumerii. Mirosul de medicamente se amesteca cu cele mai fine parfumuri frantuzesti pe care Didier i le alegea: "uite Amelie, cand om fi noi impreuna admirandu-ne copiii, a Fleurs du Temps as vrea sa te pastrez in minte atunci cand nu esti langa mine". Hotararea de nestramutat a Ameliei de a se intoarce in tara l-a impins pe Didier sa se strecoare intr-o seara in laboratorul facultatii si sa inghita un tub intreg de barbiturice. S-a impietrit pe loc inima Ameliei.

Gestul lui Vassos din seara asta promitea un dezghet, chiar si partial, astfel incat, cererea in casatorie venea ca un ceva firesc, ca o pauza de-o virgula intr-o viata ce abia acum incepea pentru el. Au avut un baiat, Theodoros si o fata, Elena. Ikonos isi iubea copiii ca un parinte exagerat dedicat lor, iar pe Amelie o diviniza, cu fiecare an care se scurgea, ea devenea tot mai stilata si mai invidiata de cei si cele din jur. Afacerea cu sticla de Murano inflorea, iar Ikonos nu mai avea timp sa se ocupe si de aprovizionarea gospodariei cu cele trebuincioase.

Intr-o zi, l-a chemat pe unul din baietii din casa si i-a dat porunca si bani sa cumpere branza numai de la putineii lui Nea Horica de pe Vergului. Si tot asa, in fiecare zi, cu toti baietii care munceau in casa lui Ikonos. Avusese inainte o vorba tocmita cu Nea Horica, ca sa le dea branza de toti banii, taman 3 kg, nici un gram mai mult sau mai putin. Ikonos cantarea calupurile in taina si vedea ca de fiecare data lipsea la cantar. Toti luau branza mai putina si-si doseau banii te miri pe unde. Singurul, dar singurul care adusese exact 3 kg fusese Sava. Ikonos avea suflet de paine calda si nu i-a dojenit pe ceilalti, dar nici una nici doua, din clipa aia, Sava era cel care dadea ordine de aprovizionare in casa, el avea parale multe pe mana si-i dadea socoata lui Ikonos la fiecare sfarsit de luna, dintr-un caiet cu scoarte tari de carton in care-si nota cat pe branza, cat pe ceapa, cat pe icre negre, cat pe vodca. A primit si o camera mai mare, la mansarda, pe care n-o mai impartea cu nimeni. De istet ce era, Vassos l-a impins spre facultate si i-a platit fiecare banut necesar studiilor. Singuratatea il cam inglodea pe Sava, asa ca si-a adus-o langa suflet pe Emilia, studenta la litere.

Cand a inceput razboiul, nu trecusera nici doua luni si Ikonos a primit veste ca fratele lui din Italia cazuse prizonier si ca nemtii bombardasera lagarul, toti italienii si nemtii aflati acolo fiind spulberati. S-au numit victime colaterale, o ironie prin care viata isi bate uneori joc de oameni impinsi de cei din adaposturi caldute spre a se arunca in flacari pentru ei. Afacerea cu sticla de Murano a sucombat asa cum si multe vieti fusesera curmate de razboi. Ikonos a inceput timid o afacere cu masline din Grecia. Oamenii insa aveau trebuinta de paine, cartofi, zahar, ulei. Cine mai statea sa pofteasca sa cumpere masline? Vassos a inceput restrangerea cheltuielilor, petrecerile disparusera, au fost concediati toti baietii de ajutor, cu exceptia lui Sava si a iubitei lui Emilia, care, prin eliberari succesive de spatiu au primit doua camere incapatoare, la etaj.

Dupa cativa ani de la terminarea razboiului oamenii incepusera sa aprecieze maslinele cu paine prajita, ceai si uneori branza. Amageau foamea ca suzeta. Prima lovitura majora a fost un fulger pentru inima lui Ikonos. I-a venit ordin de evacuare din casa. Gata, casa nu mai era a lui, era a oamenilor muncii. "Evacuati zona acum, altfel tragem doua focuri in aer!". Theodoros, fiul lui, a gasit solutia salvatoare. S-a inrolat in armata patriei si lua lectii asidue pentru a deveni pilot. Scapasera de evacuare, anii treceau, maslinele ii mentineau la un nivel cat sa aiba o viata normala si nimic nu prevestea ce le harazise soarta. Sava preda lectii de fizica la un liceu, iar Emily preda franceza la o scoala din cartier. Se ajungeau la limita cu banii, dar cand au avut profesorii bani de ajuns?

Intr-una din zile, cand Theodoros isi incheiase exercitiul si rula avionul pe pista spre a-l duce la hangar, de unde de neunde a aparut un copil de 6 ani care i-a taiat calea. Avionul l-a izbit in plin si i-a curmat instantaneu viata. Era copilul unui lider de sindicat care a vazut toata scena din turnul de control. Pustiul scapase de langa taica-su si se ducea sa vada avioanele din hangar. A doua zi ziarele vuiau: "Din cauza unei manevre gresite, asasinul Vassos Theodoros, fiul unui mosier care s-a imbuibat ani de zile din averea poporului, a omorat un copil nevinovat. Sa i se dea pedeapsa maxima prvazuta de lege!". Cateva zile a mai suportat Theodoros calvarul acuzatiilor defaimatoare. L-au gasit spanzurat in camaruta din mansarda unde statuse ani de zile Sava. Inima lui Vassos n-a suportat socul si a cedat la scurt timp. Locurile fiind eliberate, Amelie si Elena au fost mutate in doua camere la etaj si asta numai pentru ca Elena se avea in vorba cu un om muncitor, cu origini sanatoase si care promitea a fi un om de baza pentru partid. Casa a inceput a fi populata de tot soiul de chiriasi, care mai de care mai turbati si razbunatori pe cartile cu coperti de piele din biblioteca, pe pianul pe care se aseza de obicei oala cu fiertura, pe lustra care avea sute de turturi si pentru care faceau seara concurs de spart cu mingea. Elena si Amelie traiau intr-o discretie totala si nu stiai daca sunt acasa, pana intr-o zi cand Amelie s-a dus la Alimentara si omul Elenei a venit trosnit de slibovita de la ziua unui tovaras. A batut-o pe Elena pentru ca " fa, ai avut un tata mosier si un frate asasin, care mi-au stricat mie ploile cu partidul". La spital, Elena, fir de papadie ca maica-sa, n-a rezistat si a plecat la ingeri, durerea izbind cu putere si-n inima Ameliei care-si vedea astfel sfaramata si ultima ancora a ramanerii pe Pamant.

Sava si Emilia, in tacerea lor sfioasa, au fost tolerati si au ramas in aceleasi doua camere. N-au avut copii, in schimb, familia Porumb care fusese ultima repartizata in casa, se inmultise la nivelul a patru generatii. Mai pe la inceput, adunau fier vechi de prin toate cotloanele si-l depozitau in curte. Carucioare de butelii, portiuni de gard de fier forjat, capace de canalizare pe care le spargeau noaptea cu tarnacopul ca sa nu-i acuze nimeni ca le furasera de bune, fier beton de la fabrici vandute pe nimic. Emilia venea obosita de la scoala si abia se strecura printre balotii de sarma si fiarele care erau ciuda hainelor curate.

Intr-o singura zi, chiriasii au evacuat curtea si au transportat tot fierul vechi intr-un depozit inchiriat. Aia a fost ziua in care chefurilor cu lautari si bautura li s-a dat pornirea. De unde peretii acestei case majestuoase ascultasera numai Mozart si Bach, iar rochiile lungi ale doamnelor mangaiasera cu dantela lor stucaturile si lambriurile altor vremuri, astazi tambalul, taragotul, harmonica, basul, loveau insultator si infam ceea ce mai ramasese din structura de rezistenta a celei ce purta, temporar de acum, numele de casa de locuit.

Parangheliile o adusesera pe Emilia la o stare de disperare care numai bine nu-i facea inimii ei slabite de nefericire in nevoie. S-a stins si ea in bratele lui Sava, pe un pat de spital, una din mortile anonime pentru care lipsa banilor pentru o operatie, o aduna si pe ea pe rabojul de nimeni tinut in aceasta tara. De sub masca de oxigen pe care respiratia Emiliei o aburise pentru ca tubul de oxigen nu mai avea ce pompa, s-a auzit o soapta stinsa:

- Sava, je t'aime jusqu'a la mort. Ca va ?

Astazi era ultima zi a lui Sava in casa in care-si petrecuse o buna parte din viata. Primise ordin de evacuare. Casa nefiind revendicata, a fost cumparata de familia Porumb, care intre timp, in curtea golita de fiare, aglomerasera 7 masini, iar restul erau parcate pe trotuarul din fata casei. Totusi, casa scazuse in valoare pentru ca, de o parte si de alta s-au construit doua blocuri inalte care muscasera binisor si din terenul bietului Vassos si care acum ii cam luau tot soarele lui Sava. In acte, strada se numea Cetinei, dar lumea o cunostea ca strada Intre Scuturi. Unul de la 8 daduse tonul. Incet-incet si ceilalti locatari au inceput sa scuture covoare, paturi, asternuturi, fete de masa, pe geam. De dimineta pana-n noapte fluturau pledurile ca fanioanele la Plevna.

Era o zi de toamna tarzie, asa cum si viata lui Sava se indrepta spre o iarna ce se grabea sa-i inghete suflarea. Peste doua zile implinea 91 de ani. A pus ceainicul pe foc, ceainicul ala pe care Emilia nu-l lasase sa-l arunce chiar daca ii sarisera niste pete mici de smalt. Toata tineretea lor avea aroma acelui ceai de Ceylon care trebuia vorbit in sambetele si duminicile lor impreuna. Sava era tare cumpatat la vorba si Emilia i-a intuit din prima clipa profunzimea judecatii lui drepte si chiar capatase un tic verbal in a-l aproba. "Ca va, Sava !" asa-i spunea mereu cand trebuiau sa ia o hotarare marunta, sau mare, de viitor. "Of Emilia, bine ca n-ai apucat ziua sa te vezi data afara din cuibusorul nostru..."

Ceaiul era gata, doua feliute de paine se prajisera pe plita, telemeaua taiata in felii transparente era asezata in cerc pe farfurie, iar bolul de masline, nelipsit de la micul dejun in amintirea lui Ikonos Vassos, trona in mijlocul masutei mici si joase, doar cat sa-ti fie la indemana langa balansoar. S-a incotosmanat pana la gat cu pledul verde, ecosez. Avea si el unul, dar asta era al Emiliei. Mirosea a Emilia lui. La televizor, doi isi aruncau pahare de vorbe grele si la urma, cu apa. Se certau pe circumscriptii, parca le-ar fi luat cu ei in mormant, Marite Doamne!

Sava a picotit in balansoar toata ziua. Mai tresarea la Publicitate. Asa a stat toata ziua. Cu un ceai, paine prajita, branzica si masline.

A doua zi, la 6 dimineata, bataile in usa l-au trezit brutal. Le-a deschis celor 6 mascati si unui executor judecatoresc care flutura inutil o hartie. Sava isi facuse de cateva zile valiza. Ce sa mai ia mobila ? Primaria ii repartizase o garsoniera pe care trebuia s-o imparta cu un alt batran. Cum sa ia dulapul inca cu hainele Emiliei in el ? Cum sa ia balansoarul lui si masuta joasa de mic dejun ? "Ah, da, patura Emiliei sa n-o uit" A lasat valijoara jos si a inceput sa impatureasca pledul tacticos, colt la colt, asa cum fusese un ordonat toata viata. O voce groasa dindaratul cagulei a spart linistea momentului :

"Evacuati zona acum, altfel tragem doua focuri in aer!".

Mintea lui Sava cauta febril fragmentul acela de viata. Oare unde mai auzise el vorbele astea bolovanoase ?

http://blog.digitalreviews.ro/

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica “Articolul tau”.

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata.

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a modera materialele primite si de a le publica sub aceasta rezerva.

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a alege, de a edita si de a transforma o parte dintre comentariile postate de cititori (ca raspuns la articolele de pe site) in materiale de sine statatoare

* Pentru a evita confuziile si a pastra coerenta discutiei va rugam sa postati folosind un singur nume / ID in cadrul aceluiasi articol

Redactia SW isi rezerva dreptul de a sterge sau edita mesajele ce contin atacuri la persoana, insulte sau cuvinte licentioase



Autor: Lucian Spirescu -
 


 SHARE :  Trimite pe mail
maindulceatarazboiavionbachmozartvase de muranoevacuarelider de sindicat CITESTE MAI MULTE DESPRE

7051 citiri

86 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Good to know

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Mulți părinți nu vor să devina emoționali în fața copiilor. Este bine sa procedezi asa sau ar trebui sa ii spui copilului ca ti-e frica de paianjeni sau ca esti furios din cauza jobului? În timp ce tema este complexă, din studii reies câteva răspunsuri clare, conform theconversation .

Good to know

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Căpitanul Andreea Oana Ardeleanu a executat astazi, de la ora 10.00, zborul de evaluare pentru obținerea calificării de instructor de zbor pe aeronava IAR 99 devenind, astfel, prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție.

Familie

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

În curând, se împlinesc 14 ani de când tatăl meu a murit. S-a întâmplat brusc și, oarecum, neașteptat. Nu mai era chiar tânăr și nici cu sănătatea nu stătea prea bine. Era însă, în ciuda problemelor de sănătate, într-o formă foarte bună. S-a dus așa cum și-a dorit: ”mâncat bine, dormit bine, dimineața sculat mort”.

Relatii

 Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Noi considerăm că tinerii au parte de mai mult sex decât au în realitate, iar bărbații au viziune distorsionata asupra vieții sexuale a femeilor tinere, conform unui nou studiu.

Familie

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Au trecut câteva zile de când niște femei au plecat pe lumea cealaltă lăsându-și copiii pe mâna cine știe cui pe lumea asta. Am urmărit cât am putut cazul Nicoletei Botan. Am dat drumul chiar și la televizor, cu ocazia asta. M-am uitat la știri! M-am uitat câteva zile.

Good to know

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii, dar nu au curajul să admită și să spună. Prietena mea o recunoaște: nu-i plac copiii, nu o emoționează obrăjorii bucălați și nici nu simte că viața ei e incompletă fără o pereche de mânuțe încolăcite în jurul gâtului.

Relatii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Cand sunteti doar voi doi, sexul se poate întâmpla oricând, oriunde, dar pe masura ce familia începe să crească, momentele de intimitate pot deveni o amintire.