Smart Woman

Inca nu realizam ce mi se intampla. A trecut ziua mult prea repede, iar in urmatoarea noapte am repetat figura cu mersul la gara, la acelasi tren, asteptand alta tura de invitati care veneau tot din Vale. La aceeasi minunata ora am ajuns sa ne culcam (3 dimineata), dar era mult mai interesant, pentru ca la ora 6 am fost trezita sa merg la coafor, manichiura, cosmetica. De atunci am inceput sa dorm putin noaptea si sa mi se para normal. Nu am fost chiar multumita de cum au iesit lucrurile la salon, nu ma reprezenta stilul, dar inca nu eram invatata sa fac pe raioasa, sa comentez la adresa serviciilor pe care le platesc. Oricum, eram frumoasa astazi, pentru EL eram cea mai frumoasa!

M-am intors acasa, acolo unde ma astepta cel cu care impreuna eram asteptati la Starea Civila, la ora 9.30. Numai ca – din cauza gerului infiorator - nicio masina din cate trebuiau sa fie la dispozitia noastra, nu a pornit. Una trebuia sa mearga in Manastur dupa nasii lui, alta trebuia sa mearga la hotel sa-i aduca pe parintii mei, pe sora mea si pe nasii mei. Ghinion, nicio masina! Atunci l-am vazut prima data infiorator de nervos pe cel care avea sa fie al meu, atat de nervos incat mi-a propus sa mergem cu troleul!

Toata lumea era bazaita, mama lui, de exemplu, nu gasea niciunde toca (palarioara) facuta special pentru eveniment. Si cauta o gramada de vreme, pana cand – intr-un tarziu – se gaseste obiectul in frigider! Adica, fiul a crezut ca este un tort si – ca sa nu se strice – a pus-o la rece. Acest aspect fiind rezolvat, au inceput sa apara si masinile, una cate una, ca niste carabusi in luna mai. Prea tarziu, insa, deja eram intarziati, ora la care trebuia sa spunem “Da” a trecut. Nu ne-a mai ramas decat sa mergem doar noi doi, mama si sora lui, o masina plecand in Manastur dupa o pereche de nasi, iar cei cazati la hotel urmau sa fie anuntati sa vina direct la cununie, pe jos, pentru ca hotelul era la cativa pasi.

Ajunsi cu bine in anticamera unde asteptau toti viitorii proaspeti casatoriti, am asteptat cuminti si nervosi sa vina si ceilalti de la hotel si sa fim invitati inauntru. Cred ca era catre ora 11 cand am intrat si ne-am unit vietile. Abia atunci am inceput sa realizez ca totul se va schimba, ca nimic nu va mai fi ca pana acum, ca dragii mei vor pleca inapoi in Vale iar eu voi ramane in “casa mea”. Aveam nici 20 de ani, varsta la care inca eram un copil, fara nicio grija pana atunci, cu griji de atunci incepand. De cand am semnat cu noul nume si am iesit printre cei care ne asteptau, am inceput sa plang. Am plans toata ziua, cei de langa noi spunand ca este bine, se spune din batrani ca daca mireasa plange, se vor face multe prune in acel an. Cu siguranta anul 1983 a fost unul bogat in prune!

Inca era tot ingrozitor de frig, era multa gheata pe trotuare, lumea de pe strada era infofolita, abia se miscau, dar noi aveam caldura care parca topea gheata pe care calcam, o caldura cum numai si numai atunci am simtit, o caldura care ne ardea buzele, ochii, degetele proaspat imbogatite cu verighete. Eram tineri, frumosi, fericiti. Aveam o viata in fata!

La restaurant, totul a fost la superlativ. Pentru prima data in viata mea eu eram centrul universului, toata lumea se invartea in jurul meu, totul era facut in asa fel incat sa-mi placa mie. Invitatii – putini la numar, dar deosebit de dragi fiecare in parte, alesi pe inima noastra – s-au simtit excelent, s-au distrat cum n-au mai facut-o de mult, chiar si pentru ei a fost o nunta deosebita. Inca era in trend sa se strige darul, adica starostele trecea pe la fiecare invitat in parte, spunea o gluma si striga suma cu care respectivul ii ajuta pe tinerii casatoriti. A fost singurul lucru pe care l-as fi schimbat in toata nunta noastra! Mi-era rusine, parca primeam pomana, am simtit ca nu mi se cuvin acei bani. Dar a trecut si asta, si – pana la urma – ne-am bucurat din plin de ce am primit.

Mama mea, draga mea mama, a avut sufletul rupt in doua: o parte se bucura pentru fericirea mea, cealalta insa plangea pentru ca plecam de langa ea, din cuibul in care avusese atata grija sa ma creasca. Abia dupa ani am inteles-o! Urmau anii mai grei pentru ei doi, urmau bolile si batranetea, iar ei au ramas singuri, sa-si poarte de grija unul altuia, cu fetele plecate in zari diferite. Dar, asa cum este firesc, asa cum este in firea lucrurilor, viata a continuat, chiar daca mult timp inca era un tacam pus la masa pentru mine, chiar daca in camera in care era adolescenta mea mama nu a intrat luni bune dupa aceea, doar cat sa faca putin curat. Lumea mea nu a mai fost niciodata si lumea lor.

Dar acum sarbatorim si ne bucuram ca suntem impreuna, ca nu am cedat in cei 28 de ani niciunei tentatii, ca am fost suficient de intelepti incat sa dam valoare familiei noastre.

LA MULTI ANI FRUMOSI! Iti spun tie, sotul, iubitul, prietenul, ascultatorul meu drag.

cafeauata.wordpress.com

Nota redactiei: Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata.

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a modera materialele primite si de a le publica sub aceasta rezerva.

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a alege, de a edita si de a transforma o parte dintre comentariile postate de cititori (ca raspuns la articolele de pe site) in materiale de sine statatoare

* Pentru a evita confuziile si a pastra coerenta discutiei va rugam sa postati folosind un singur nume / ID in cadrul aceluiasi articol

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a sterge sau edita mesajele ce contin atacuri la persoana, insulte sau cuvinte licentioase