Smart Woman

Eu am fost unul din acesti copii. Si, norocul meu a fost ca mi-am trait cei mai frumosi ani la casa, intr-un orasel de provincie cald, curios... in casa bunicilor, mai exact, caci am stat cu ei pana la varsta buletinului.

Nu a fost rau deloc, ba chiar am avut o copilarie fericita. Cand ma plictiseam in casa, ieseam in curte la o alergata cu cainele meu Gypsy sau cu curcanul nostru Bismark sau cu porcul salvat de mine si crescut separat de ceilalti, Ghica. Toamna deschideam geamul camerei mele si culegeam mere direct din marul din fata mea, sau ieseam in curte si mancam prune, visine, pere din productia proprie.

Cand bunica gatea, ma trimitea la poarta, unde aveam un strat de ierburi, sa ii aduc marar, patrunjel sau leustean. Pentru tarhon trebuia sa ma duc in capul strazii la “nevasta croitorasului”. Ii dadeam 3 lei si-mi dadea o legatura de tarhon si o floare.

Tot in categoria noroc intra si faptul ca bunicul meu era la fel ca mine: strangator. Aveam in casa, aduse de el, orice va trece prin minte: bucati de lemn frumoase (era sculptor), piei de animale, fructe care semanau cu animale, poze vechi, seturi de farfurii, toiuri de sticla – astea sunt niste sticlute mici care se leaga la gat cu o sfoara si se scufunda in butoiul de tuica, pentru a extrage cantitatea ideala pentru o dusca. Astea numai in casa, ca prin curte colectia era si mai mare: damigene, lazi de fructe, stive de lemne de foc, cauciucuri – chiar daca la vremea respectiva bunicul nu avea masina, bucati contorsionate de fier, capace de butoi, sticle goale, cotete de animale – pe care, in timp am gasit de cuviinta sa le umplu cu porumbei, iepuri, pui de pitigoi, si cate si mai cate. Arata curtea noastra cam ca un talcioc, dar imi ramanea si mie suficient loc sa ma joc.

In timp, cand afacerile afacerile bunicului mergeau bine, mai apareau prin casa diverse obiecte noi noute- un televizor, un frigider, o lada frigorifica. Si cam atat, ca pe vremea aia nu erau prea multe optiuni. Si, daca cele vechi mai aveau viata in ele, mai salasuiau prin casa o vreme: televizorul vechi ca si suport pentru cel nou, frigiderul vechi mai pastra carne in preajma sarbatorilor, aspiratorul pe post de opritor de usa. Cand insa nu mai functionau chiar deloc, ajungeau, ca prima si lunga statie, in curte.

Asa se face ca, intr-o vara, in curtea mea a aparut un ZIL. Daca aveti nevoie de traducere, inseamna ca sunteti tineri! Un Zil era un frigider cat toate zilele, produs de rusii care faceau si masini de armata si limuzine pentru sovietici, care arata ca un frigider din zilele noastre, dar umflat, cu toate muchiile si colturile rotunjite si cu un sistem de inchidere “antimancaciosi”. Adica avea un maner ca o clanta, de care trebuia sa tragi, ca sa iasa din lacasul lui si sa poti trage de usa sa o deschizi. Era complicat si mare.
Eu eram mititica si de varsta si de statura, dar cumva am reusit sa-l deschid. Si mi-ai chemat toti prietenii de pe strada sa vada si sa depozitam in el secretele gastii noastre.

Zis si facut. Si uite asa s-a umplut ZIL-ul nostru cu tot felul de “secrete”. Pana intr-o zi, in care am gasit, abandonata, o pisicuta. Mi-aduc aminte de ea ca si cum ar fi fost ieri. Era gri, cu niste ochi verzi la fel bilele noastre de sticla, cu boticul roz si cu o soseta alba. Nu stiu cine ar fi avut suflet sa abandoneze un astfel de animalut, cert este ca eu nu am avut suflet sa-l las unde-l gasisem.

Si, dupa cum v-am spus deja, curte noastra numara la acel moment un caine, o pisica, doi iepuri si patru porci. Curcanul a aparut ceva mai tarziu si n-a rezistat mult! Si tocmai din acest motiv, mi se spusese foarte clar ca nu mai am voie sa strang animale de pe strada. Da, dar cum sa las miunea aia de pisoi singur pe strada ? Imposibil. Asa ca am considerat ca este un secret si ca trebuie integrat in gasca si adoptat de noi. Buuuun. Dar cum sa fac sa-l hranesc si sa-l obisnuiesc la noi in curte fara sa-l vada bunica ?

De scos mancare din casa si un castron de lapte chiar nu era o problema, dar acomodare matei cu curtea ramanea o problema. Venea noaptea si trebuia sa gasesc repede o solutie. Si cea mai la indemana a fost sa inghesui mata in frigiderul ZIL. Spre dimineata, cand mata s-a plictisit si nevoile fiziologice isi cereau drepturile, a inceput sa miaune de mama focului. Si miau, si miau, si miau, la fereastra unde dormea bunicul. S-au trezit amandoi bunicii mei si au in ceput sa caute frenetic matza. Cand intr-un final au gasit-o, s-a lasat linistea asupra curtii noastre.

Au asteptat sa se faca dimineata de-a binelea, sa fac si eu ochi si sa vina la mine, cu tot cu mata. Cand am vazut animalul zbatandu-se in mainile lor cred ca am inteles aproape instantaneu ceea ce facusem. Am indurat papara de rigoare, dar au inteles si ei ca greseala principala le apartine.

A fost pentru prima data in istoria familiei noastre cand o masina a venit la poarta si a incarcat frigiderul pentru a-l duce la fier vechi, dupa ce i-au rupt usa din tatani, pentru a nu mai putea fi inchis si altcineva inauntru.

Cred ca pot denumi asta prima “reciclare” a unui aparat electrocasnic, chiar daca ZIL-ul nu a fost tratat ca un deseu, ci ca si contributia noastra la cota de fier vechi datorata statului comunist. Eu mi-am invatat lectia cu varf si indesat iar biata mata cred ca a suferit de claustrofobie restul celor 9 vieti ale ei….

Nota redactiei: Acest material a fost primit in cadrul concursului Trimite-ne povestea ta despre reciclarea deseurilor electrice si electrocasnice, iar noi te premiem cu un sistem audio. Intra pe pagina de Facebook SmartWoman.ro si acorda un “Like” articolului tau preferat.

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Vezi aici regulamentul concursului. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata.

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a modera materialele primite si de a le publica sub aceasta rezerva.

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a alege, de a edita si de a transforma o parte dintre comentariile postate de cititori (ca raspuns la articolele de pe site) in materiale de sine statatoare

* Pentru a evita confuziile si a pastra coerenta discutiei va rugam sa postati folosind un singur nume / ID in cadrul aceluiasi articol

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a sterge sau edita mesajele ce contin atacuri la persoana, insulte sau cuvinte licentioase