Smart Woman

Nu sunt oare cele bune laolalta cu cele rele? De ce aleg oamenii sa le vada pe cele grele? Fericirea e o stare scurta, cica... Niciodata deplina, din cauza apasarilor permanente adunate sau care ameninta sa vina. Ea este insa la fel de prezenta. Fericirea e toata starea din restul timpului ce-mi ramane, dupa ce scad ingrijorarea, durerea, nemultumirea, neimplinirea sau lipsa. Fericirea e de fapt normalitatea. Si e mai mare decat greul, daca o vad cumulat. Fericirea nu e doar starea fiziologica de descarcare brusca a endorfinelor. Asa cum nici nefericirea nu e doar momentul cand ni se intampla o tragedie. Dar nu, oamenii nu aleg calea asta de a privi. Zic bine: alegere.

Adevarat, ni se intampla necazuri. Pierdem pe cineva important pentru noi. Ne imbolnavim grav si suferim toata viata. Pierdem tot ce am acumulat o viata. Sunt intamplari triste, fara indoiala. Cele din urma tin doar de acceptare. De ce nu alegem in toate celelalte cazuri de nefericire, in loc sa ne uitam cu manie inapoi, sa privim calea lunga ce se desfasoara inainte? De ce nu ne scuturam, nu ne ridicam capul catre inaltimi si nu spunem: nu depind de nimic in afara de mine?! Nu ma leaga nimic de starea de rau. Ies din ea cand vreau. Eu.

Daca fiecare s-ar lupta cu sine, nu sa izbandeasca (impotriva nevoii lui reale), nu sa castige cauze fara un real folos, nu sa iasa invingator in batalii fara continut, ci sa inteleaga ce i se intampla si ce l-ar umple cu adevarat ca suflet, lumea asta minunata in care traim pentru un timp mult prea scurt, ar fi plina de oameni macar multumiti.

De ce avem nevoie de ambitie? Ca sa evoluam, aud voci spunand… Ma ambitionez, urc pe scara sociala (o alta gaselnita total inutila) si de acolo, de sus, privesc imbatranit inapoi si vad cate lucruri minunate am pierdut, cata inima amara am strans, cata truda si ciuda! Dar sunt sus! Mor de sus. Nu mor de jos, ca altii. Dar mor. Egal.

De ce n-as alege sa ma ascult? Sa-mi recunosc ce mic sunt, ce imi vine natural sa fac, ce pot sa creez fara sa-mi calc pe suflet. Suntem atat de multi, atat de diferiti si ce bine ca-i asa! Daca fiecare si-ar intelege calea si s-ar scutura de orgoliul de a fi ceea ce nu intelege cu inima sa fie, lumea ar avea exact tot ce ar fi necesar sa mearga frumos mai departe. Sa nu existe rusinea de a nu fi ajuns la maturitate "cineva" din paleta stramta pe care ti-o serveste societatea!

Oamenii sunt buni, in esenta... Daca sunt rai, excluzand marunta proportie patologica (iar bolile psihice sunt totusi nemolipsitoare), sa zicem, sunt rai de nefericire. Sunt rai din razbunare. Ca ceea ce se trezesc ca sunt, nu e acceptat de ceilalti, sau de ei. Si mor visand calea pe care si-ar fi dorit sa o aleaga. Dar n-au avut curaj. Ce curaj? Sa fie ei.

Meseriile nobile. Ce inseamna "meserie"? Ce inseamna "nobil"? Cine face aceasta imparteala? Si de ce este acceptata intru neimplinirea noastra? De ce, daca visez de mic sa vopsesc garduri, ma tem sa fac asta pentru ca lumea ma va vedea mai rau decat daca sunt doctor?

De ce sa trag de mine intr-un sens in care poate nu voi fi niciodata talentat? As fi putut vopsi garduri intr-un mod atat de armonios pentru sufletul meu! As fi putut aduce multumire celor ce le-ar fi vazut, dar mai ales mie. As fi putut fi un om implinit doar vopsind garduri. Si chipul meu ar fi fost senin.

Exista meserii reziduale. Acestea sunt de obicei, sansa cea de pe urma a celor ce n-au invatat. "Ai sa ajungi ca Z, repetentul clasei!" Evident, cineva le-ar fi putut face cu placere poate si pe astea, daca n-ar fi fost incadrate: "croitoreasa ai sa ajungi!" Ce frumoasa e croitoria! Si nu-i deloc usoara. De ce-ar fi rusinos sa faci asta? Si se trezeste careva ca a ajuns mare si n-a facut nimic din ce visa si trebuie sa faca ceva, orice, si invata croitoria! Cat sa se descurce, eventual... si nu crede-n ea, si nu creeaza, si-i un supliciu. Si-i un nefericit.

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica “Articolul tau”.

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata.

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a modera materialele primite si de a le publica sub aceasta rezerva.

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a alege, de a edita si de a transforma o parte dintre comentariile postate de cititori (ca raspuns la articolele de pe site) in materiale de sine statatoare

* Pentru a evita confuziile si a pastra coerenta discutiei va rugam sa postati folosind un singur nume / ID in cadrul aceluiasi articol

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a sterge sau edita mesajele ce contin atacuri la persoana, insulte sau cuvinte licentioase