Acasa | Articolul tau | La vie à deux. Traiesc alaturi de ea, de copilul de-o varsta cu mine, dar care mi-ar putea fi mama
Egoismul i-a soptit la ureche secrete iluzorice despre viitor / Foto: Photoxpress
Este povestea unui copil care a renuntat la tot ce era si la tot ce avea pentru usa pe care vroia sa i-o deschida viitorul.
Era august si Bucurestiul ii topea sufletul. Si-a ingramadit toate uneltele fermecate intr-o valiza si a plecat. Nu i-a mai pasat ca avea 19 ani, o familie minunata, un iubit rupt din “Eseuri de indragostit” al lui Alain de Botton, cativa prieteni care i-au fost alaturi cand viata ii intorsese spatele. Egoismul i-a soptit la ureche secrete iluzorice despre viitor, despre acea lume care va fi doar a ei, care ii va reda libertatea si puterea de a crede in sine si in oameni. A plecat.
I s-a deschis o poarta catre singuratate, prieten bun si vechi de altfel. Viata ii parea un vis neintrerupt de nimeni in cimitirul camerei al carui prag nu-l trecea decat pentru a-si trai existenta de muritoare. Credea cu tarie ca ‘singuratatea nu te invata ca esti singur, ci singurul’. Si da, ea a fost singura care singura s-a trezit in fata tuturor temeriilor pe care le avusese vreodata. Tot de ceea ce fugise si dispretuia a urmarit-o, a prins-o intr-un colt intunecat si a incoltit-o.
A imbatranit intr-un campus studentesc in care isi petrecea sarbatorile cu perdelele trase sau iubea fara discernamant un barbat al altei femei. A imbatranit in singuratate, in timp ce oamenii dragi ii mureau sau uitau de ea. A imbatranit stegandu-si lacrimile, tipand, spargand pahare, nedormind, nevisand, pentru ca lumea ei incet, incet, s-a intors pe dos. In loc sa-si mai puna sperante in viitor, a inceput sa isi roage prezentul sa-i rasuceasca ceasornicul sufletesc si s-o aduca inapoi la varsta ei reala. Cand ai 20 de ani si ai carat deja in spate pietrele pe care nici macar parintii tai nu au reusit… Incepi sa simti ca mai degraba te apropii de moarte decat de portile acelei vieti care atunci abia se deschid.
Traiesc alaturi de ea, de copilul de-o varsta cu mine, dar care mi-ar putea fi mama. O vad resemnata traindu-si viata dubla, realitatea ei si realitatea noastra, a celor din jurul ei. Mi-as dori uneori sa am puterea sa-i dau toate telurile pentru care se lupta atat, ca macar pentru o vreme sa aiba liniste si sa aiba din nou 21 de ani. Alteori, mi-as dori ca fiecare dintre noi sa aiba o partea din ea, un dram din puterea ei de a se lupta cu morile de vant – poate asa am invata cu totii sa ne luam la tranta cu soarta si sa ne urmam sperantele.
Imbatranim amandoua. Jumatate din mine este tanara si frumoasa, are timp pentru vise, invata noptile pentru examene si se entuziasmeaza de primul job pe care l-a avut vreodata si pe care si l-a dorit atat de mult. Cealalta jumatate injura Amsterdamul, orasul care a ridat-o, azi ridicand-o, maine incercand s-o ucida.
Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica “Articolul tau”.
Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata.
* Redactia SW isi rezerva dreptul de a modera materialele primite si de a le publica sub aceasta rezerva.
* Redactia SW isi rezerva dreptul de a alege, de a edita si de a transforma o parte dintre comentariile postate de cititori (ca raspuns la articolele de pe site) in materiale de sine statatoare
* Pentru a evita confuziile si a pastra coerenta discutiei va rugam sa postati folosind un singur nume / ID in cadrul aceluiasi articol
* Redactia SW isi rezerva dreptul de a sterge sau edita mesajele ce contin atacuri la persoana, insulte sau cuvinte licentioase