Acasa | Insider | Din istoria sordida a Marii Britanii - Cluburile sexuale, intre libertinaj si ridiculizarea cenzurii sociale autoimpuse
Cluburile secrete englezesti / Foto: Captura YouTube.com
Astazi, Universitatea de prima mana este cunoscuta datorita idilei ce s-a infiripat in salile ei de curs. Faimoasa, printre altele, pentru terenurile de golf cu vechime ce o inconjoara, universitatea, cu aerul ei sobru si demn, este deosebit de respectata in spatiul anglo-saxon. Putini dintre cei ce vorbesc despre St. Andrew stiu insa ca faimoasa institutie detine in muzeul sau o colectie valoroasa de artefacte apartinand unuia dintre cele mai vestite si mai vechi cluburi erotice ale Marii Britanii: "Beggar's Benison and Wig Club Collection". Accesul la colectie se face pe baza unei cereri formale motivate de un scop academic, titreaza Sunday Times. Chiar si asa, nimic nu ii poate asigura pe doritori ca li se va permite sa vada colectia.
Colectia e formata dintr-o serie de obiecte de uz zilnic ce imita formele genitale (pahare in forma de falus etc.), precum si diferite alte ramasite ale clubului. Obiectele sunt donate de membrii clubului printre care s-a numarat si regele George al IV-lea. Regele fusese in tinerete membru al filialei londoneze a clubului. In amintirea acelor timpuri, acesta a donat clubului in 1822 o cutiuta pentru tutun de prizat umpluta cu parul pubian al amantei sale. Artefactele spun cealalta parte a povestii unei perioade care, in mentalul general, pastreaza un aer conservator si puritan. Or, ritualurile clubului ridiculizau tocmai acesta cenzura sociala si sexuala autoimpusa.
Cunoscute sub numele general de "Hellfire Club", cluburile deosebit de selective in ceea ce priveste membrii, au facut subiectul a numeroase romane ce au drept fundal secolul al XVIII-lea. Grupul Beggar's Benison, unul dintre cele mai cunoscute si mai durabile cluburi sexuale ce au aparut pe teritoril Marii Britanii in perioada georgiana, a fost fondat in 1732 in localitatea scotiana Anstruther, la cativa kilometri distanta de St. Andrew. Documentelor pastrate arata ca membrii clubului, selectati din straturile educate ale societatii scotiene, se intalneau o data pe luna intr-o taverna a satului pescaresc. Desfasuratoarele intalnirilor, precum si memoriile celor ce luau parte la ritualuri, ne redau o imagine a ceea ce se intampla in cadrul acestor sesiuni lunare. Odata cu venirea serii, fete din sat se adunau in taverna si pozau dezbracate, pe mese, luand posturi care "sa dezvaluie secretele naturii". Printre activitatile serii se numara lectura unor texte pronografice si masturbarea. Sedinta era condusa de presedintele clubului, cel care purta pe cap, cu aceasta ocazie, una dintre posesiunile mult-pretuite ale clubului: o peruca despre care traditia clubului sustinea ca ar fi fost realizata din parul pubian al amantelor Regelui Charles al II-lea.
Conform profesorului David Stevenson, autor al cartii "Beggar's Benison: Sex cluburile perioadei iluministe scotiene si ritualurile lor" (in orig. "The Beggar’s Benison: Sex Clubs of Enlightenment Scotland and their Rituals"), clubul era atat de popular printre oamenii de afaceri ai vremii incat isi deschidea filiale oriunde acestia calatoreau, atat in Londra cat si in coloniile indepartate ale Coroanei.
Clubul a supravietuit pentru mai mult de un secol. Sfarsitul a venit in 1836, cu un an inainte ca Regina Victoria sa acceada la tron si sa impuna o atmosfera mult mai sobra si restrictiva curtii. Politicile perioadei victoriene au rezultat in distrugerea unei parti importante din obiectele clubului. Unele au supravietuit fiind pastrate si date din generatie in generatie.
Colectia aduna o parte din obiectele ce s-au pastrat. Altele, descrise de documentele vremii si faimoase datorita caracterului neobisnuit, au disparut. Fie au fost distruse, fie li s-a pierdut urma in negura anilor, aparand sporadic prin colectiile particulare ale vreunui avocat cunoscut sau ale vreunui om de afaceri prosper. Colectia ramane insa putin cunoscuta, in ciuda poliferarii muzeelor sexuale pe tot intinsul batranului continent si a caracterului neobisnuit al pieselor expuse.