Smart Woman

Autoritatile, atat cele comuniste, cat si cele vestice, au fost si ele mai mult decat bucuroase sa incurajeze productia acestora ceea ce a dus la stergerea distinctiei dintre film si propaganda. In ciuda acestor aspecte, filmele de spionaj au incercat si, adesea, au reusit sa atinga o forma mai sofisticata decat cea a filmelor de propaganda specifice productiilor din perioada celui de al Doilea Razoi Mondial.

Anul acesta se implinesc 50 de ani de la ridicare Zidului Berlinului, linia de demarcatie dintre doua ideologii opuse. Momentul este marcat, printre altele, de festivalul de film "Cortina de celuloid: Razboiul Rece european in film" desfasurat in doua dintre marile capitale europene: Londra si Berlin. Festivalul aduce in atentia publicului o serie de filme de spionaj din perioada Razboiul Rece realizate de cele doua parti ale Cortinei de Fier. Pe lista se numara si un film romanesc: "S-a furat o bomba" in regia lui Ion Popescu-Gopo.

"Cand filmul «Spionul care a vent din frig» (in orig. «The Spy Who Came in from the Cold») a aparut in cinematografe in 1965, filmele de spionaj reprezentau unul dintre cele mai populare genuri cinematografice din Europa. Pe atunci, deja adanciti in Razboiul Rece, imaginea spionului era o sursa imensa de fascinatie pentru oamenii din ambele parti ale Cortinei de Fier. Agentul secret reflecta ambitiile politice ale estului si vestului, precum si contradictiile acestora. Era vazut fie ca un erou aurit sau o cartita rea; reprezentand fie superioritatea unui sistem politic, fie dusmanii detestati. Astfel, filmul de spionaj s-a incrucisat usor cu filmul de propaganda politica", informeaza organizatorii pe pagina de internet dedicata festivalului.

In multe aspecte, filmele de spionaj realizate in blocul estic se aseamana cu cele vestice, "descriu o lume la care sa aspiri, precum cea a lui Bond: aceste filme au masini rapide, costume elegante, mult alcool si provizii nesfarsite de tinere cu forme apetisante si  puternic machiate, dandu-si jos hainele", povesteste The Guardian. Decorurile sunt opulente si elegante iar actiunile urmaresc, in linii mari, aceleasi directii. Difera partea baricadei de pe care lupta fiecare. Totodata, eroii sunt construiti diferit de la tara la tara, indiferent daca acestia sunt socialisti sau capitalisti.

Cu toate acestea, daca in filmele de spionaj produse in vest, propaganda este mai putin evidenta (desi existenta), filmele realizate de partea estica a Cortinei sunt mai putin discrete in aceasta privinta. Scenele de patriotism sunt la ordinea zilei, iar Uniunea Sovietica este inevitabil descrisa ca  fiind motor al libertatii individuale si pacificator mondial. Spre exemplu, "Skvorets i Lira" (in trad. "Graurul si lira" - URSS, 1974) pleaca de la premisa unei conspiratii vestice al carei scop este distrugerea Uniunii Sovietice. Un consiliu secret al capitalistilor intitulat "Consiliul Zeilor" incearca sa controleze Europa prin indepartarea tarilor est-europene din blocul sovietic. Desi felul de abordare a rupturii politice se incadreaza  in directivele statului, filmul nu a fost totusi difuzat in URSS. Se speculeaza ca un  posibil motiv ar fi faptul ca in film se regasesc cateva elemente comune cu scandalul "Afacerea Guillaume" din acelasi an ce a provocat demisionarea Cancelarului german Willy Brandt (s-a descoperit ca asistentul personal al acestuia era spion RDG).

Anii '60 s-au dovedit a fi un teren propice pentru spionajul fictiv, fie el in filme sau carti. Discrepantele dintre dezvoltarea rapida a armamentului si lipsa de dezvoltare tehnologica au adus in prim plan agentii secreti al caror principala functie era de a afla secretele inamicului si de a il impiedica pe acesta sa obtina informatii vitale despre propriul guvern. Spre exemplu, la momentul Crizei rachetelor din Cuba (1962),  era nevoie de  15 min pentru a trimite o bomba inamicului insa erau necesare 12 ore pentru a trimite un mesaj de la Washington pana la Moscova. In astfel de conditii, controlul asupra  fluxului de informatii era o prioritate a guvernelor de ambele parti ale cortinei.

Plecand de la dualitatea politica, filmele de spionaj identifica si exploateaza si alte opozitii din cadrul societatii: bun vs. rau, barbat vs. femeie, iluzie vs. realitate etc. Motor constient sau inconstient al ideilor politice sustinute de propriul regim, acestea au contribuit la cimentarea rupturii est-vest.

Festivalul realizat de Institutul Goethe a selectat 1o filme de spionaj, marile atractii ale acestuia fiind productiile est europene. S-a plecat de la doua filme realizate de o parte si de alta a frontului care au anticipat acumularea de forte si cursa inarmarii. Din tabara vestica, filmul care a dat startul seriei productiilor de spionaj a fost "Die 1.000 Augen des Dr. Mabuse" (in trad. "Cei 1000 de ochi ai Dr. Mabuse"  -  RFG, 1960). Omologul estic e reprezentat de filmul "S-a furat o bomba" (Romania, 1961), realizat de binecunoscutul animator si designer grafic Ion Popescu-Gopo. Parodia acida, fara dialog, reda paranoia si frica instalata in sufletele tuturor de amenintarea bombelor. Intreaga poveste devine o alegorie a puterii si a cheii catre obtinerea acesteia. Filmul are ca personaj central un tanar care are ghinionul de a fi in locul nepotrivit la momentul nepotrivit. Acesta intra in posesia unei serviete ce contine o bomaba atomica si, dintr-o data, toata lumea pare sa fie pe urmele lui incercand sa obtina arma. Parodia, cu o distributie de marca (Iurie Darie, Emil Botta, Geo Saizescu etc.), trateaza intr-o maniera ironica subiectele spionajului, birocratiei excesive si a cursei inarmarilor.

Pe lista de filme alese pentru festival se mai numara:  "Streng geheim" (in trad. "Doar pentru ochii tai" - RDG, 1963), "Foto Haber" (in trad. "Magazinul fotografului Haber" - Ungaria, 1963), "Comando de asesinos" (in trad. "Sezonul spionilor" - Spania/ Portugalia, 1966), "Spotkanie ze Szpiegiem" (in trad. "Intalnire cu un spion" - Polonia, 1964), "Smyk" (in trad. "Derapajul"- Cehoslovacia, 1961), "Skvorets i Lira" (in trad. "Graurul si lira" - URSS, 1974), "Les Barbouzes" (in trad. "Marea urmarire a spionilor" - Franta, 1964), "The Spy Who Came in From the Cold" (USA, 1965), "Nyama nishto po-hubavo ot loshoto vreme" ("Nu e nimic mai bun decat vremea urata" - Bulgaria, 1971)

Razboiul Rece reprezinta "epoca de aur" a filmelor de spionaj. Desi genul cinematografic rezista si se dezvolta in continuare, e greu de crezut ca va mai capata vreodata la fel de multa atentie. Colapsul Uniunii Sovietice a schimbat regulile filmelor de spionaj. "In timpul Razboiului Rece, dusmanul era perceput ca un tip destul de decent. Acum, dusmanul este considerat un arab meschin si tradator", povestea scriitorul Phillip Knightley, biograful agentului dublu Kim Philby si o  autoritate in domeniul spionajului, cu ocazia editiei din 2009 a Festivalului de Film Cambridge care a marcat centenarul MI5 si cea de a 20-a aniversare a sfarsitului Razboiului Rece, titreaza The Independent.