Smart Woman

Nu a fost ca in reclama cu "O sa avem un nepotel" in care parintii iau un pahar de suc si apoi se impaca cu ideea. Au urmat urlete (din partea viitorului socru) si plansete (din partea viitoarei soacre). Amandoi s-au rugat sa-si bage baiatul lor mintile in cap si amandoi m-au blestemat pentru ca incerc sa ii distrug viata baiatului. A urmat drumul la parintii mei. Tata ne-a privit calm, asa cum este intotdeauna. N-a spus nimic, nici de rau, nici de bine. Mama a suspinat usor si a inceput sa-si faca griji in legatura cu burta, care urma sa fie vizibila inainte de bac.

Cu niste atentii duse profesorilor si directorului, cu niste haine mai largi la bac, am reusit sa trec fara scandalul la care ma asteptam. Usurinta cu care m-am strecurat prin ultimele luni de liceu s-a compensat prin problemele de acasa. Socrii nu faceau un secret din faptul ca ma urau iar viitorul meu sot incepuse sa dea inapoi. Speriat de uriasa responsabilitate pe care si-o lua pe umeri si presat permanent de parinti, s-a gandit ca poate nu facuse cea mai buna alegere in a ma sustine.

In prima faza m-am simtit strivita, la randul meu, de sentimentele lui. Aveam impresia ca s-a sfarsit lumea. Apoi m-am gandit la copilul pe care il aveam in pantece si la cat de neajutorat este. Daca eu nu puteam sa-l protejez, atunci cine? Hotarasem sa aduc pe lume copilul si era prea tarziu sa dau inapoi, insa nu si pentru iubitul meu. Nu aveam cum sa-l tin langa mine daca nu vroia, iar, la urma urmei, nici nu as fi vrut sa ramana doar pentru ca se simtea obligat. I-am oferit libertatea, cu toata durerea ce venea cu acest gest.

Doua saptamani nu am stiut nimic de el. Eram deja in luna a 7-a. A venit insa intr-o seara si mi-a spus ca nu poate trai fara noi si ca nu are de gand sa mai plece de langa noi. Si s-a tinut de promisiune. Am nascut o frumusete de baiat iar nunta am facut-o in aceeasi zi cu botezul. Cand a implinit 2 ani, am dat la facultate iar cand am terminat am putut sa ma angajez fara grijile aferente primilor ani din viata unui copil. Am putut astfel sa ajung intr-un post destul de bun fara intreruperi, baiatul meu este foarte mandru ca are o mama mai tanara decat colegii lui iar sotul ne iubeste si se bucura de fiecare data ca a ales sa fie alaturi de noi.

Nu a fost usor si am renuntat la multe, as fi putut avea o tinerete mai libera, as fi putut sa-mi acord mai mult timp, mai multa atentie, mi-as fi permis mai multe lucruri. Dar ce am primit in schimb nu se compara cu nimic si din fiecare sacrificiu au reiesit mai tarziu avantaje. Le incurajez pe mame sa vorbeasca cu fetele lor, sa le explice si sa le ajute sa evite o sarcina prematura. Dar, daca se ajunge in acest punct si fata decide sa pastreze sarcina, sa o ajute si sa o sustina. Fiecare varsta are atuurile ei si fiecare viata are greutatile ei. Nu este cazul sa puna si parintii bete in roate unei tinere care este deja in mare incurcatura.

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica “Articolul tau”.

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata.

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a modera materialele primite si de a le publica sub aceasta rezerva.

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a alege, de a edita si de a transforma o parte dintre comentariile postate de cititori (ca raspuns la articolele de pe site) in materiale de sine statatoare

* Pentru a evita confuziile si a pastra coerenta discutiei va rugam sa postati folosind un singur nume / ID in cadrul aceluiasi articol

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a sterge sau edita mesajele ce contin atacuri la persoana, insulte sau cuvinte licentioase