Smart Woman

Distanta pana la scoala baiatului ei Dragos, o face pe Maria sa piarda minute pretioase pentru ca se abate cumva de la traseul ei catre serviciu. Ea si l-a ales, sa fie totusi aproape de Dragos, ca nu stii ce poate surveni in viata de scolar a unui nabadaios. Azi este prietenos si-si imparte sandvisul cu un coleg, maine are a apara onoarea unei colege careia nici macar prietenului ei nu i s-a incretit vreun rid pe frunte, sau ca i-ar fi pasat de vorbe urate.
- Doamna Sandor, sunt directoarea scolii. Va rog sa veniti la cancelarie pentru a discuta o problema de comportament a fiului dv. Dragos a fost parat de colegul lui, Alex, ca i-ar fi dat doua capace, iar Alex nu se mai opreste din plans. Nu stiu despre ce capace este vorba, dar nu-mi pot explica cum doua obiecte, mici presupun, pot declansa asa o stare de sughituri incat sa nu poti rosti decat "capace in sus, capace in jos" si mai multe nu scot de la el.
- Doamna directoare, vin cat pot de repede, de indata ce-mi gasesc o colega care sa-mi tina locul.

Pasul grabit al Mariei se auzea sacadat pe asfaltul trotuarului si-l atragea ca un magnet pe Rostock, cainele de la gardul nr. 18A. De obicei, Maria isi schimba pantofii cand trebuia sa-l ia pe Dragos de la scoala. Pantofii cu tocuri inalte, asa cum cerea eticheta la serviciu, erau lasati intr-o cutie in vestiarul de haine. Tot acolo are si taiorul ala cafeniu, pe talie si fusta doar o palmuta de copil deasupra genunchiului. Trebuia sa scuture din dormitarea sentimental de eleganta care salasuieste in sufletul oricarei femei. Maria trebuia sa vanda rochii de seara si tinute office sobre, ori asa ceva nu se asociaza cu o tinuta sport, inspre trening. A plecat precipitata, uitand sa mai schimbe pantofii. Zgomotul ciudat al tocurilor l-a facut pe Rostock sa ciulesca urechile, ca mai apoi sa se puna pe un latrat vecin cu "inamic pe caldaram". Totusi, chiar daca avea o fanta ingusta pe sub tablia gardului, instinctul i-a spus ca cineva cunoscut si drag se apropie. Zgaria cu labele tabla gardului, frecventele inalte deranjandu-l la extrem, dar asta nu mai conta din moment ce Maria urma sa-i mangaie doar botul itit pe sub gard.
- Uuuf Rostock, nu am timp de tine, am si uitat biscuitii la firma. Ma duc la Dragos si cand ma intorc iti cumpar biscuiti din aia rotunzi.

Copiii erau in curtea scolii. L-a zarit pe Dragos intr-un grup care juca "baza". S-a apropiat de el manioasa pe ce avea sa-i spuna. Dragos il tinea pe dupa umeri pe Alex si-i soptea ceva la ureche, un secret pe care un scolar baiat nu l-ar dezvalui nici pentru un iPhone 4.
- Mama, ce bine c-ai venit! Mi-era dor de tine ca sa-mi dai niste bani sa-mi cumpar si eu niste pufuleti galbeni cu gust de pizza si sa-i dau si lui Alex, ca si el mi-a dat mie coca-cola.
- Dragos, tu sa-mi spui mie ce capace i-ai dat lui Alex de l-ai facut sa planga si sa ma cheme doamna Directoare de la serviciu, pentru tine?
- Mama, capace inseamna doua palme, asa le spunem noi. A facut-o pe Camelia "apatrida cu galosi de sarma" si ea este prietena mea care a plans. Da' sa stii c-ai venit tarziu pentru ca acum, si Alex este prietenul meu si nu mai este suparat pe mine. Sa stii ca eu am vrut sa ma impac cu Alex pentru ca el are un prieten in clasa a VIII-a, pe Sorbi si care-i cam bate pe toti. Stii ce mi-a spus Sorbi? Ca "apatrid" inseamna un strain rau si ca strainii astia vor sa ne macine pe noi romanii si sa faca piscoturi de sampanie din noi. O sa avem ambalaj frumos, din poleiala verde cu floricele galbene. Si pentru ca suntem buni si putini, o sa fim foarte scumpi si vanduti la negru, sau la negri. Asta n-am inteles.
- Dragos, tu chiar crezi toate prostiile? Ma duc acum la cancelarie sa vorbesc cu doamna Directoare. Uite aici bani pentru pufuleti si te rog inca o data sa nu-i mai iei apararea cuiva snopindu-l pe agresor. Vorbim acasa. Te pupa mama. Pa, puiule drag.

La cancelarie, conflictul fusese aplanat, iar cu Directoarea a vorbit prin semne, pentru ca, la telefon fiind cu cineva important, doar a inclinat capul aprobator spre a-i da de inteles ca "gata, partile s-au pupat pe culoar". Pe drumul de intoarcere, Maria s-a oprit si a cumparat o punga de "bucuria lu' cutu", doar ii promisese si cainii nu uita, nu degeaba se spune ca au o memorie de elefant. Rostock a apreciat darul, cum altfel, decat mancandu-l. Daca Maria ar fi avut curiozitatea sa se uite pe sub tablia gardului, ar fi vazut o coada care baleia ca un stergator al unui Mercedes cu capota pe spate. De ce decapotat? Pentru ca se blocase mecanismul...

Nu avea timp de coada lui Rostock. Se grabea inapoi la serviciu. Si asa avea program redus tocmai pentru a-l putea lua pe Dragos de la scoala. Din acest motiv, acceptase sa munceasca si sambata si uneori duminica, in perioadele de reduceri. Peste doua ore avea sa se intoarca din nou la scoala pentru a-l lua pe Dragos. Singura, simtea ca alergatura suveica o epuizeaza, ca n-o sa mai fie in stare sa aiba si timpul ei, pentru un film sau pentru o carte. Sotul ei plecase in Irlanda de doi ani. Pana anul trecut a mai trimis ceva bani, dupa care n-a mai raspuns la telefon si nici n-a mai dat vreun semn ca este la ananghie sau la bucurie. Nici maica-sa nu stia de el, sau nu voia sa spuna. Maria, desi cu facultatea terminata, a fost nevoita sa accepte urgent un serviciu angajant si obositor, dar platit decent, cat sa le asigure acoperirea cheltuielilor cumpatat impuse de Maria.

Erau amandoi in tramvai, in drumul spre casa. Dragos statea pe scaun si si-a scos tacticos punga cu pufuleti. Si-a dat cuvantul de onoare, ca inainte sa plece de la scoala, s-a spalat pe maini si pe fata, n-a pus mana pe nimic, nici macar pe scaun.
- Dar pe ghiozdanul ala pe care l-am vazut trantit si pe jos de cateva ori?
- Mama, numai pe fermoar am pus degetele si fermoarul n-are microbi pentru ca pe metal nu stau ei. Aluneca.
- Bine Dragos, vezi sa nu-i scapi in cap, ca se ranesc si altii nu-ti mai iau! Haide, inchide punga ca trebuie sa coboram. Mergem sa facem cateva cumparaturi. Astazi iti fac un sufleu de cartofi cu smantana si cascaval si niste crenvusti. Vrei?
- Mama, daca tot nu stii sa faci Big Mac, ce mai conteaza, mananc si sufleu...

Gatitul nu mai este asa o corvoada cand ai alaturi inca un suflet care alearga bramburit prin bucatarie nestiind cu ce sa te mai serveasca, ce sa-ti mai aduca la indemana. Puneau radioul pe muzica si cantau tot topul. Uneori, faceau karaoke si pe stirile care se repetau de dimineata pana seara. Urmau orele de lectii, masa de seara, baia si pijamaua pentru o jumatate de ora pe computer.
Numai ca astazi, cand Maria il usca la par cu feonul, a vazut un cucui cat toate zilele.
- Mami, ma doare. Am cazut azi cu bicicleta lui Sorbi.

Dimineata, Dragos nu a avut pofta de mancare. Cana cu lapte si tartina cu gem au ramas neatinse. Tot drumul a fost abatut si n-a intrebat nimic de Rostock, desi in fiecare dimineata avea instructiuni pentru Maria cum sa-l mangaie si cum sa-l apropie, ca "poate, intr-o zi, o sa ne dea si noua un pui". Dragos a schitat un zambet, a imbratisat-o si a pornit incet pe scarile scolii.

Mobilul Mariei a sunat cand abia ajunsese in vestiar. Era din nou Directoarea care o solicita de urgenta. Dragos avusese stari de voma si lesinase. Cand a ajuns la scoala, Salvarea era acolo si toti copiii si profesorii asistau la masurile de prim ajutor. Alex s-a propiat cu ochii in lacrimi si a luat-o deoparte pe Maria.
- Doamna, Sorbi a aflat ca Dragos mi-a dat doua capace si pe cuvantul meu ca nu eu l-am rugat sa se razbune. A zis ca stie el ce-i face lui Dragos. A zis ca-i desface fluturii la roata din fata de la bicicleta si i-o da lui Dragos ca sa faca o tura pe terenul de baschet. Roata s-a desprins si Dragos a cazut cu capul de ciment. S-a sculat ametit, dar dupa aia n-a mai iesit in recreatie toata ziua.
- Doamna Sandor, a zis Directoarea, Sorbi a fost intotdeauna problema scolii noastre. L-am lasat repetent de doua ori pana acum. Provine dintr-o familie dezmembrata. Maica-sa a plecat de acasa, iar taica-su, intra bautura in el ca in nisip. Bicicleta a fost furata, dar chiar de-ar fi fost a lui si asa nu ar mai fi avut nevoie de ea la Scoala Speciala unde a fost mutat.

O singura data s-a trezit Dragos si a intins mana catre Maria.
- Mami, ce faci tu? Ce face Rostock? Ma doare foarte tare capul. Tot timpul ma doare, nu stiu ce sa fac.
Maria a chemat disperata doctorul. Era prea tarziu. Dragos intrase din nou in coma.

A trecut un an de atunci. Maria venea in fiecare zi, dar radiografiile nu aratau nicio evolutie inspre bine, din contra, cheagul crescuse si nicio interventie chirurgicala nu-l putea salva. Deznadejdea venea tiptil, insinuant si apasator ca sa-si ia locul golit de speranta. Aparatul pompa sacadat facand sa tresara dunga de pe monitor. Gandul acela o coplesea. Nu mai dormise de cateva nopti deloc. L-a apucat pe Dragos de mana, mana aceea cu care manuia cutitul de-i ieseau cei mai albi cartofi curatati de el. Nici ea nu era asa de destoinica, desi ea-l invatase. Aparatul era la o intindere de brat. L-a oprit c-o mana tremuranda. Niciun rictus pe figura lui Dragos. Dunga pulsatila de pe monitor devenise o linie care vestea plecarea spre alte lumi. "Te du puiul meu catre un taram al fagaduintei. Eu inca nu vrea sa ma alatur tie, pentru ca nu sunt sigura ca te voi mai intalni. Imi doresc sa desfasor in minte toate clipele de cand te-am tinut in brate si pana azi cand ti-am curmat suferinta. Cel de Sus ma va judeca."

Zavorul mare de la usa de fier a sunat amenintator. Se daduse stingerea, iar paznicii se retrageau vociferand. Incepea o noua noapte de ganduri pentru Maria. Retraise primii 8 ani din viata lui Dragos. Mai avea 3 ani, dupa care se va duce dupa el. Stia deja cum...

blog.digitalreviews.ro

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica “Articolul tau”.

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata.

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a modera materialele primite si de a le publica sub aceasta rezerva.

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a alege, de a edita si de a transforma o parte dintre comentariile postate de cititori (ca raspuns la articolele de pe site) in materiale de sine statatoare

* Pentru a evita confuziile si a pastra coerenta discutiei va rugam sa postati folosind un singur nume / ID in cadrul aceluiasi articol

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a sterge sau edita mesajele ce contin atacuri la persoana, insulte sau cuvinte licentioase