Smart Woman

Daca este adevarat ca ce apare in gradinile de la Chelsea anul acesta se va regasi in multe gradini din jurul lumii anul viitor, eu abia astept anul viitor pentru ca, pentru prima data, florile de camp - atat de usor de cultivat si atat de frumoase - au fost puse de multi designeri inaintea variantelor cultivate, a hibrizilor meniti sa satisfaca ambitii si gusturi care mai de care mai fistichii. Iar daca macar cativa din gradinarii lumii vor lasa un loc in maretele lor planuri pentru o rosie, sau o salata, sau cateva tufe cu fructe, cred ca asta va readuce gradinaritul cu picioarele pe pamant si va aduce un pic de moralitate in lumea uneori lipsita de sens si morala a gradinilor noastre.

Cred ca s-a creat o distanta intre ce poate sa fie gradina noastra si ce este ea acum sau ce ne propunem sa devina in viitor. Goana dupa exotic, dupa plante care evoca vacantele mai degraba decat identitatea noastra, a impins un pic prea departe sensul pe care gradina trebuie sa il aiba. In loc sa fie un spatiu al relaxarii si o expresie a propriei noastre identitati, gradina a devenit o cursa in care efemera estetica si dorinta noastra de a epata devin mai importante.

Anul acesta, Chelsea a ascultat un pic glasul celor ce striga de multa vreme ca o gradina trebuie sa ramana libera de constrangerile impuse de exotic si designeri si sa asculte cu atentie glasul pamantului si pe cel al gradinarului.

Ca multi, ma fac vinovata de dorinta de a creste in gradina mea plante care nu isi au locul aici. Am schimbat solul pentru a putea creste lavanda si rozmarin, insa stiu ca limitele impuse de clima si sol trebuie respectate. Natura ne pedepseste aspru tocmai atunci cand ne inchipuim ca am invins-o, iar in aceasta iarna rozmarinul meu drag a capitulat. Este o lectie de care avem nevoie.

Asta nu inseamna ca renunt la rozmarin, ci ca pe langa el am sa incerc sa ma adaptez mai bine conditiilor pe care le am. Si asta este simplu. In jurul nostru se gasesc toate raspunsurile de care avem nevoie, natura ne arata ce putem si ce nu putem cultiva.

La Chelsea Flower Show horticultorii, peisagistii si botanistii au cautat raspunsuri placute ochiului si in acord cu mintea la problemele care framanta lumea gradinarilor de azi si care o vor afecta dramatic pe cea a gradinarilor de maine: reducerea populatiilor de albine, pierderea florei nationale, a soiurilor autohtone de legume si fructe, schimbarea climei, atacurile tot mai agresive ale daunatorilor, urbanizarea.

Raman cu cateva imagini frumoase de la Chelsea cum ar fi gradina prezentata de Bunny Guinness plina de legume, fructe si flori, o interpretare a clasicului potager, sau alaturarea indrazneata de rosu si verde din gradina proiectata de Ann-Marie Powell pentru British Heart Foundation. Am sa scriu despre toate aceste gradini si despre inca multe altele in zilele si saptamanile care vor urma cu dorinta de a contura mai bine in propria mea minte imaginea gradinii la care aspir si pe care o construiesc de multi ani.