Acasa | Carte si Film | Terry Pratchett: Stiu ca va veni o vreme in care cuvintele nu ma vor mai ajuta... iar cand nu o sa-mi mai pot scrie cartile, nu sunt...

Povestea din spatele povestitorului

Terry Pratchett: Stiu ca va veni o vreme in care cuvintele nu ma vor mai ajuta... iar cand nu o sa-mi mai pot scrie cartile, nu sunt sigur ca o sa mai vreau sa traiesc

 SHARE  

Adaugat in 14 iunie 2011

Terry Pratchett: Stiu ca va veni o vreme in care cuvintele nu ma vor mai ajuta... iar cand nu o sa-mi mai pot scrie cartile, nu sunt sigur ca o sa mai vreau sa traiesc

Sir Terry Pratchett / Foto: captura Vimeo

In urma cu vreo 5 ani mi-a picat in mana o carte semnata Terry Pratchett. Amestecul de sarcasm, umor de situatie si elemente fantastice care defineau o lume la limita absurdului m-au facut sa rad cu lacrimi.

De atunci am citit alte 10 romane din Seria Lumea Disc, toate la fel de savuroase. La fel ca mine sunt alte milioane de cititori din intreaga lume. Nu degeaba Pratchett este unul dintre cei mai de succes scriitori contemporani. Soarta i-a rezervat o viata plina. Si o batranete deloc pe masura aventurilor prin care trec personajele sale.

In prezent, autorul isi promoveaza cel mai nou roman, insa si dreptul la o moarte demna. Diagnosticat in urma cu 3 ani cu Alzheimer, conditia lui se degradeaza treptat. Nu corpul este cel ce il va trada intr-un final, ci mintea. Minte fara de care Pratchett refuza sa traiasca. Legile britanice sunt clare, la fel ca in majoritatea tarilor din lume: natura decide cand ti-e sortit sa mori. Sinuciderea asistata iese din discutie.

"Este posibil pentru unul ca mine, sau ca tine, sa-si aranjeze moartea pe care si-o doreste?"

Sir Terry Pratchet a filmat un documentar in care a pus cap la cap declaratiile celor care sunt in aceeasi situatie cu el, suferinzi de diferite boli si fara cale de intoarcere. Alzheimerul este o boala nemiloasa, incurabila. Singurul traseu posibil este degradare, suferinta si moarte. Cu toate acestea, din punctul de vedere al scriitorului, autoritatile nu sunt dispuse sa ii ajute pe cei bolnavi sa treaca mai repede peste faza de mijloc. Documentarul, care a fost difuzat pe BBC Two cu doar cateva zile in urma, este unul emotionant, dar atinge niste puncte foarte delicate.

Urmariti prima parte a documentarului:

.

Pratchett recunoaste ca eutanasia asistata medical este o chestiune sensibila, insa avand in vedere situatia in care este, doreste sa exploreze totusi optiunile pe care le are sau pe care le-ar putea avea. Una dintre cele mai atractive pentru autor este posibilitatea de a-si incheia viata intr-un mod demn si legal in Elvetia, la centrul Dignitas. Acolo, contra unui onorariu de 10.000 de lire, bolnavilor li asigura tot ceea ce au nevoie pentru o sinucidere "curata", lipsita de dureri, alaturi de cei dragi, cu posibilitatea de a se razgandi pana in ultima clipa.

Una dintre doamnele cu care Pratchett a discutat pentru documentar povesteste ca este impartita. Nu isi doreste pentru sotul sau, Peter Smedley, o moarte prematura, insa recunoaste ca a fost marcata de boala mamei sale. Timp de 11 saptamani a stat alaturi de ea la terapie intensiva, timp in care batrana nu facea decat s-o priveasca si sa-i faca semn cu mana ca-si doreste ca totul sa se termine. Smedley sufera de sindromul de neuron motor central, o boala ce ii paralizeaza treptat corpul.

Hugo Claus este un cunoscut scriitor belgian care a beneficiat de o moarte asistata, la Dignitas. Pratchett a discutat cu vaduva lui Claus despre momentele in care si-au dat seama ca ceva nu este in regula: "A inceput sa amestece cuvintele, iar cum cuvintele erau ocupatia lui, asta l-a inspaimantat. Mi-a spus «Daca am Alzheimer, nu vreau sa traiesc pana la cruntul final, o sa pun punct». Insa voia sa mai scrie o carte. A spus: «Cand voi termina cartea, voi lua decizia si voi muri. Dar intai trebuie sa termin cartea». Insa nu a putut termina cartea. Nu mai avea indemanarea necesara".

"As vrea sa traiesc atata timp cat pot stoarce putina esenta din viata. Dupa care as vrea sa mor. Dar nu stiu exact cum... si nu sunt prea sigur cand"

Sir Terry Pratchett recunoaste faptul ca propria sotie nu este de acord cu eutanasia asistata si ca ea ar prefera sa-l ingrijeasca pana in ultima clipa. Astfel, si-a indreptat atentia catre alte optiuni pentru finalul vietii. O alternativa a mortii asistate, dar si a ingrijirilor primite acasa care ii condamna pe cei apropiati la renuntarea propriilor vieti pentru un timp, este internarea intr-un azil, unde cei bolnavi asteapta sa le vina sfarsitul. Pratchett a discutat si l-a ascultat pe un fost taximetrist, acum imobilizat intr-un scaun cu rotile. Nu a parut incantat de alegerea acestuia, insa a apreciat faptul ca a putut alege.

"Toata lumea ar trebui sa aiba dreptul sa aleaga. In Marea Britanie nu toata lumea poate alege. Daca vrei sa mori fara sa fii in grija nimanui, singura optiune este sinuciderea clasica. Ca si jurnalist, am dat peste sinucideri iar si iar. Ceea ce ma face sa nu o recomand nimanui, dupa ce am vazut urmarile unui asemenea gest", recunoaste scriitorul.

Intr-o discutie cu Andrew, care are acum 42 de ani si sufera de scleroza multipla, acesta povesteste ca: "in majoritatea diminetilor ma dau jos din pat prin cadere, dupa care trebuie sa ma tarasc din camera in camera. Nu ma pot astepta mai departe decat ca lucrurile sa se inrautateasca. Este ca si cum ai merge pe o alee care se tot ingusteaza si care nu are nicio iesire". 

Pana la final

Andrew a avut, pana in prezent, doua tentative de sinucidere. Intr-un final a ales sa-si faca o programare la Dignitas, pentru a fi sigur ca a treia oara chiar reuseste. In ajunul mortii sale, Andrew a discutat din nou cu sir Pratchett. Alaturi de el era si mama sa care dezvaluit ca "as face orice sa-l pastrez alaturi de mine, insa stiu ca asta ar insemna egoism".

Revenind la Peter Smedley, care de asemenea si-a facut o programare la Dignitas, Pratchett i-a fost alaturi pana la capat. Astfel, documentarul "Choosing to die" nu numai ca aduce in discutie o tema controversata, dar devine el insusi controversat prin faptul ca reda pe sticla moartea unui om, chiar si auto-indusa. Pas cu pas, camera il urmareste pe Smedley in ultimele sale momente alaturi de sotie, apoi in clipele in care bea otrava oferita de catre medic si pana cand ramane fara suflare.

Nu sunt imagini socante, nu sunt imagini regizate care sa ne faca sa lacrimam in timp ce o melodie special aleasa se aude pe fundal. Insa sunt momente ce nu ar trebui facute publice, sunt momente prea reale si prea intime. Toate argumentele fusesera deja puse pe tapet, toate gandurile fusesera deja rostite, imaginile cu ultimele momente ale unui om si suferinta sotiei sale nu-si mai aveau rostul.



Autor: A.C.
 


 SHARE :  Trimite pe mail

8217 citiri

17 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Good to know

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Mulți părinți nu vor să devina emoționali în fața copiilor. Este bine sa procedezi asa sau ar trebui sa ii spui copilului ca ti-e frica de paianjeni sau ca esti furios din cauza jobului? În timp ce tema este complexă, din studii reies câteva răspunsuri clare, conform theconversation .

Good to know

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Căpitanul Andreea Oana Ardeleanu a executat astazi, de la ora 10.00, zborul de evaluare pentru obținerea calificării de instructor de zbor pe aeronava IAR 99 devenind, astfel, prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție.

Familie

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

În curând, se împlinesc 14 ani de când tatăl meu a murit. S-a întâmplat brusc și, oarecum, neașteptat. Nu mai era chiar tânăr și nici cu sănătatea nu stătea prea bine. Era însă, în ciuda problemelor de sănătate, într-o formă foarte bună. S-a dus așa cum și-a dorit: ”mâncat bine, dormit bine, dimineața sculat mort”.

Relatii

 Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Noi considerăm că tinerii au parte de mai mult sex decât au în realitate, iar bărbații au viziune distorsionata asupra vieții sexuale a femeilor tinere, conform unui nou studiu.

Familie

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Au trecut câteva zile de când niște femei au plecat pe lumea cealaltă lăsându-și copiii pe mâna cine știe cui pe lumea asta. Am urmărit cât am putut cazul Nicoletei Botan. Am dat drumul chiar și la televizor, cu ocazia asta. M-am uitat la știri! M-am uitat câteva zile.

Good to know

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii, dar nu au curajul să admită și să spună. Prietena mea o recunoaște: nu-i plac copiii, nu o emoționează obrăjorii bucălați și nici nu simte că viața ei e incompletă fără o pereche de mânuțe încolăcite în jurul gâtului.

Relatii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Cand sunteti doar voi doi, sexul se poate întâmpla oricând, oriunde, dar pe masura ce familia începe să crească, momentele de intimitate pot deveni o amintire.