Smart Woman

In zori ne-am trezit in Borsa cu mica strangere de inima. Seara de dinainte ne-a lasat un gust amar. Unul dintre putinele restaurante din statiune avea mancarea groaznica, nimic traditional, mizerie si mese nedebarasate. Tiganii erau la orice colt si cerseau sau incercau sa iti vanda la supra-pret zeci de nimicuri. Pe strada mizerie. Peisajele insa erau minunate. Acestea ne-a facut sa ramanem.

Dupa micul dejun - luat la cabana, ca la restaurant nu am mai avut curaj - am plecat spre telescaun. Am urcat cu acesta pe versantul nordic al Muntilor Rodnei si, de acolo, am ales sa mergem pe un traseu usor pana la Cascada Cailor. De aici se poate ajunge si la lacul glaciar Stiol, insa drumul e lung si greu, de vreo 3 ore din cate tin minte. Asa ca am mers spre Cascada. Drumul lejer, nu foarte lung. Cascada impresionanta, una dintre cele mai frumoase cascade din Romania. Apa rezultata din topirea zapezii si din ploi se aduna intr-un circ glaciar si de acolo, de pe versantul abrupt al Rezervatiei Piatra Rea, aluneca formand cascada in mai multe trepte cu caderi succesive de 40 m, apoi 20 m si din nou 40 m.

Conform legendei, datorita pasunilor sale intinse, Muntele Piatra Rea era locul preferat al localnicilor pentru a tine, din primavara pana in toamna, hergheliile de cai. Insa, din cand in cand, ursul incerca sa isi gaseasca o prada usoara din zecile sau chiar sutele de cai de pe munte. Insa, intr-un loc deschis, sansele ursului erau slabe. Asa ca ursul, de obicei, incerca sa incolteasca cai deasupra prapastiilor de la actuala Cascada a Cailor. Aici, sarmanele animale nu aveau alta solutie decat sa se arunce in hau, astfel ursul avand castig de cauza. Intr-o noapte intunecata, fara vizibilitate si cu o furtuna de proportii, ursul a venit din nou sa isi aleaga o prada. Speriati de fulgere si de atacul neasteptat al ursului, animalele au luat-o la goana, direct spre prapastie. Unii dintre ei au scapat, dar o multime de animale au cazut in prapastie, ursul alegandu-se, dupa spusele localnicilor, cu vreo 15 cai. De atunci, localnicii marcati de eveniment au inceput sa foloseasca numele de Cascada Cailor.

Urat insa a fost ca in jurul cascadei erau teancuri de PET-uri si de ambalaje de iaurt si de ciocolata. Miile de turisti care “iubesc natura” uita ca trebuie sa o si protejeze! O vina au insa si autoritatile ce ar trebui sa aiba grija de aceste locuri unice.

Dupa ce am coborat de pe munte am luat drumul spre Sighetul Marmatiei. Peisajele, din nou frumoase. Gospodariile nu mai pastreaza insa nimic traditional, in afara portilor mari de lemn sculptat. Casele au fost inlocuite cu vile impunatoare dar oamenii nu mi s-au parut asa de ospitalieri ca moldovenii.

Am ajuns intr-un final si la Sighet. Orasul e mic si murdar, verchi, paraginit, dezamagitor. Am mers in fuga la Memorialul Durerii. Dupa atatea frumuesti vazute in ultima saptamana eram cam dezamagiti asa ca vroiam sa vedem ceva impresionant. Memorialul Victimelor Comunismului si al Rezistentei a fost fondat de Ana Blandiana si Romulus Rusan. A fost gandit si initiat inca din 1992 de catre presedinta de la acea data a Aliantei Civice, Ana Blandiana, si realizat in urmatorul deceniu impreuna cu Romulus Rusan si cu o prestigioasa echipa de istorici, arhitecti, constructori si designeri. In 1998 Consiliul Europei aseaza Memorialul de la Sighet printre principalele locuri de pastrare a memoriei continentului, alaturi de Memorialul de la Auschwitz si Memorialul Pacii din Normandia.

Situat in centrul Europei de Est, Memorialul are ca scop reconstituirea si pastrarea memoriei unor popoare, in particular a celui roman, carora timp de jumatate de secol li s-a indus in constiinta o istorie falsa. Memorialul Victimelor Comunismului si Rezistentei este dedicat celor care au fost incarcerati, persecutati si chiar omorati de catre regimul comunist din Romania in perioada 1945-1989.

Muzeul este amenajat in fosta inchisoare. Construita in 1897 ca si inchisoare de drept comun, acesta devine, dupa 1948, loc de detentie pentru studentii, elevii si taranii maramureseni care incomodau regimul comunist.

In fapt, aici oamenii erau trimisi sa moara, era un program sistematic de exterminare a celor incomozi regimului. Multi dintre cei care au fost incarcerati si-au gasit sfarsitul intre zidurile acestui penitenciar; printre acestia se numara si Iuliu Maniu. Din cei 200 de detinuti de la Sighet, 52 au murit in penitenciar.

Fiecare celula este un mic muzeu amenajat pe o anumita tema. In curtea muzeului este amenajat si un Spatiu de Reculegere si Rugaciune pe a carui pereti sunt inscrise peste 8.000 de nume de detinuti care au murit in inchisorile si lagarele de munca din Romania Comunista.

Ne-a impresionat foarte tare acest loc si ne-a lasat sentimentul ca niciodata nu ne vom cunoaste atat de bine istoria, mai precis perioada aceasta tulbure de regim comunist.

Am plecat spre Sapanta si, de cum am iesit din Sighet, am fost anuntati de operatorii de telefonie mobila la care suntem abonati ca suntem in Ucraina. Am fost nevoiti sa ne inchidem telefoanele, pentru ca nu mai recunosteau deloc Romania. :)

Am ajuns la Sapanta spre seara. Locul acela micut a devenit o adevarat industrie. Magazinase, femei ce tes la poarta, palinca multa, gogosi, placinte si, desigur, Cimitirul Vesel care este unic in lume prin modul in care prezinta relatia omului cu destinul sau suprem - moartea. Aici moartea nu este privita ca o drama ci ca un punct, o etapa din viata omului, deseori aducatoare de veselie!

Acest cimitir a fost clasat primul dintre monumentele funerare din Europa si al doilea din lume - dupa Valea Regilor. Crucile sunt dominate de culoarea albastra (asa numitul albastru de Sapanta) si au inscrise versuri filosofice sau umoristice dar si imagini ce ii caracterizeaza pe cei ingropati. Desenele si inscrisurile sunt realizate cu o serie de culori aprinse precum rosu, verde, galben, negru care, in contrast cu albastrul si albul predominant de pe cruci, creeaza o atmosfera mai vioaie decat cea cu care am fi obisnuiti intr-un cimitir. Crucile din lemn de stejar sculptate si pictate in acest mod au fost realizate pentru prima data in 1936 de catre mesterul popular Ion Stan Patras. In prezent, exista peste 800 asemenea cruci in Cimitirul Vesel de la Sapanta.

Crucile mai vechi sunt restaurate pe rand si puse la locul lor in cimitir. Puteti vedea cum sunt repictate chiar in casuta din marginea cimitirului unde sta ucenicul mesterului care zoreste sa le adauge culorile acelea minunate! Pot spune ca ne-a inveselit atmosfera de la Sapanta, acesta fiind unul dintre locurile curate din Maramure.

Seara am ajuns la Ocna Sugatag!

Fotogalerie: 1.-2. Cascada Cailor, 3.-4. Memorialul Victimelor Comunismului si Rezistentei, 5. Cimitirul Vesel de la Sapanta

Citeste si

Romania in 9 zile: Primul episod - La vanat de indicatoare in Sfantu Gheorghe 

Romania in 9 zile: Episodul 2 - Prin Cheile Bicazului, cu frumusetile naturale si kitsch-urile artificiale, catre un Iasi in renovare

Romania in 9 zile: Episodul 3 - Impresionant si nespus de frumos este si drumul ce te duce spre manastiri

Romania in 9 zile: Episodul 4 - Durau - Borsec - Vatra Dornei: Borsecul era pustiu. Niciun turist, liniste, pace si multe izvoare

Romania in 9 zile: Episodul 5 - Legenda spune ca, pentru rascumpararea pacatelor, o femeie a adus cu carul ei tras de bivoli piatra necesara constructiei Manastirii Sucevita

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica “Articolul tau”.

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata. Materialele pot fi trimise si prin intermediul formularului de pe site (din colt sus dreapta), alaturi de fotografii si clipuri video.