Smart Woman

Desigur, uneori cumparau fier, insa tiganii care bateau strazile in lung si in lat in cautare de ceva ce puteau revinde, erau o prezenta constanta in viata "dintre blocurile gri". Din punctul meu de vedere, era o munca respectabila. Oamenii aia mergeau de dimineata pana seara, prin vant, frig sau arsita si carau. Rar aveau caruta, de obicei trageau un carucior dupa ei, asa ca trageau din greu pentru cine stie ce castig.

In mod sigur nu acei tigani sunt cei care au ajuns sa aiba "mertzane", vile si sa li se aplece gatul sub greutatea lanturilor de aur. Nu, acestia ajungeau probabil seara acasa, in vreo darapanatura inconjurata de gunoaie si deseuri, rupti de oboseala, numarad maruntisul ca sa vada daca au cu ce sa hraneasca gloata de copiii. Asa ii vedeam eu pe acestia si, din mizeria in care traiau, mi se pareau mai demni de respect decat manelistii, traficantii, hotii, cersetorii si restul asemenea, tigani si romani la un loc.

De la o vreme, n-am mai auzit strigatul lor pe strazi. Nu stiu daca s-au reprofilat pe o alta munca sau daca au gasit alte mijloace de a obtine reciclabile (precum constructii vandalizate sau sine de tren "disparute" ca prin minune). Totusi, zilele trecute am vazut o imagine care m-a dus cu gandul la cea de-a doua varianta.

Traversam Bucurestiul cand, aflata prin zona statiei de metrou Stefan cel Mare, vad cativa tiganusi cu carucioare de butelii, ca pe vremuri. Ma rog, vad tiganusi e mult spus. Vad jumatati de tigani, de la fund in jos, pentru ca pana la brau erau bagati in containerele de sortare a deseurilor. Cred ca stiti despre ce vorbesc, acelea mari, unul galben, unul albastru si unul verde, pentru hartie, metal, sticla si plastic.

Nu stiu cum se strecurasera, insa cum stateau asa, cu capul in jos, alegeau de acolo tot ce le convenea. Se simteau baietii ca intr-un magazin cu suveniruri gratis - pe vazute si pe alese. Nu i-au deranjat nici trecatorii, nici politistii care erau la cativa pasi, nici nimic altceva. De data asta, n-am mai putut sa-i privesc asa cum o faceam in copilarie. Nu este acelasi lucru, chit ca rezultatul este, poate, similar. Au disparut din ecuatie truda, de partea lor, si respectul pentru ei, de partea mea.