Smart Woman

Cum am avut mereu senzatia ca aceasta carte "de referinta" pentru romani ar fi trebuit sa ajunga pana acum la consistenta unui DEX ca numar de pagini (autorul insusi a marturisit ca nu poate cuprinde toate situatiile, nesimtirea luand uneori forme aproape inimaginabile, caracteristica principala a nesimtitului fiind ubicuitatea), ma simt motivata sa completez unul dintre capitolele cartii cu o noua categorie.

Despre Nesimtitul la bloc s-a scris, autorul abordand o mare varietate de aspecte, de la asaltul matinal cu bormasina asupra peretilor (si gaurirea urechilor naivilor care si-au inchipuit ca in weekend se poate dormi mai mult), pana la batutul covoarelor la ore nepotrivite... Autorul a uitat insa sa abordeze problema Nesimtitului de langa bloc, o extensie a acestei specii care populeaza de fapt o raza mai mare, chiar de cateva zeci/sute de metri in jurul spatiului locativ propriu-zis. Personaj inselator, obtinut prin incrucisarea mai multor specii obscure, in functie de locurile aflate in proximitatea blocului de locuinte.

Pentru cei mai putin norocosi, poate fi vorba de un bar de cartier care gazduieste, inca de la cele mai matinale ore ale diminetilor toride de vara (cand locatarii dorm cu geamurile deschise), un intreg consiliu de cetateni turmentati si revoltati. De orice. De la neajunsurile vietii conjugale la politica externa. De la incalzirea globala pana la meciul din seara trecuta. Subiectele filosofice, care starnesc o seama de ovatii din partea tovarasilor de pahar si suferinta, nu cunosc limite fonice si sparg cu dezinvoltura bariera bunului simt, urcand ca mercurul in termometru chiar si pana la ultimul etaj. Gravitatea subiectelor abordate (in general despre greutatea vietii) este o scuza imbatabila. Cum sa spui ca te-a inselat nevasta pe un ton normal? Cum sa vorbesti despre politica cu voce potolita? Ei sunt de vina pentru viata asta mizerabila! Pentru credibilitate, in dezbaterea aprinsa e inserata o serie de referinte directe la anumite parti anatomice ale trupului masculin si/sau feminin, cu observatii detaliate asupra utilizarii lor in practica...

Am avut placerea sa cunosc in detaliu aceasta categorie, in cei 19 ani de coabitare fortata (prin intermediul geamului deschis) cu acesti indivizi si problemele lor, in orasul natal. Odata zburata de acasa, am decis sa imi situez existenta in preajma unei cladiri de birouri, vizand linistea totala din weekend (si cantecul mierlelor din copacul din fata geamului). Nimic suspect pana aici, nu?

In urma cu cateva dimineti am facut o noua descoperire stiintifica. M-am simtit asa cum trebuie sa se fi simtit Darwin cand scria despre originea speciilor. M-am ridicat din asternuturile in care sperasem ca o sa am parte de un somn prelungit ca pentru o venerabila sambata dimineata, neincrezatoare in calitatile geamurilor termopan si a pernei de pe ureche, ale caror efecte combinate nu reuseau sa suprime uraganul fonic. Dupa ce am reusit sa ma dezmeticesc si sa imi dau seama ca racnetele matinale nu erau nici rezultatul unui razboi conjugal generat de prezenta vreunei nevertebrate in ceaiul de dimineata, nici o evadare spectaculoasa de la Spitalul nr. 9, am contemplat cu vadita incantare acest individ.

Un australopitec al speciei homo sapiens, in tricou, short si slapi, defiland victorios prin curtea firmei de vis-a-vis cu "arma" in mana. Adica, cu telefonul mobil. Acest exponent al speciei de nesimtiti facea totala abstractie de ora matinala, ziua si mai ales locul unde se afla, si isi aranja "afacerile" la telefon, amenintand sa pedepseasca pe oricine ar fi stat in calea planurilor lui. Ideea de baza era de fapt o campanie electorala in aer liber, prin care toata lumea sa inteleaga cat de important este el, cat de ocupat si mai ales ce afaceri grave deruleaza. O vanatoare de respect si consideratie. Ecoul facea un ping-pong dement intre cele doua constructii invecinate, blocul si cladirea de birouri, capatand dimensiuni hiperbolice, amplificate de volumul maxim al vocii personajului.

In timpul alocat misiunii de udare a florilor din balcon, am putut afla mai multe despre viata si afacerile acestui complex personaj. In continuare, am putut sa iau micul dejun, sa imi beau cafeaua si sa imi vad de treaba acompaniata de simfonia gratuita de afara, onorata la gandul ca dirijorul era de fapt o adevarata somitate in domeniul lui.

O dimineata frumoasa, care m-a facut sa imi doresc sa naufragiez pe o insula pustie... Si nu, nu sunt antisociala. Dar uneori imi doresc sa fiu... asociala.