Smart Woman

Filmul este adaptarea best-seller-ului cu acelasi nume, scris de catre Kathryn Stockett si lansat in 2009. Poveste, spusa din punctul de vedere al tinerei si educatei Eugenia "Skeeter" Phelan si al ajutoarelor de culoare Aibileen Clark si Minny Jackson, are loc la inceputul anilor 1960 in Jackson, Mississippi. Skeeter, fara planuri de maritis si proaspat licentiata, aspira sa devina scriitoare si isi gaseste inspiratie in viata servitoarelor de culoare din oras. Initial, Clark este cu greu convinsa sa-si impartaseasca experientele, insa mai tarziu i se alatura Minny, si, treptat, alte slujnice vin cu propriile povesti despre abuzurile angajatorilor albi.

Intriga legata de relatia "servitor de culoare-angajator alb" (sau chiar mai vechea relatie sclav-stapan) este atat de complicata, bogata in istorie si in semnificatii, incat este imposibil de cuprins in intregul sau. Totusi, naratiunea din carte si, implicit, actiunea ecranizarii, spera sa acopere o mare parte din conflictul rasial si social.

Totusi, Hollywood-ul nu rateaza ocazia de a-si pune amprenta. AprilScissors.com subliniaza faptul ca aceasta "cultura de masa comercializata este in masura sa abordeze trecutul rasist, tensiunea interrasiala si inegalitatea rasiala din Statele Unite numai in cazul in care ii absolva de vina si de complicitate pe albi, valorizeaza rasa alba in decursul istoriei, mitizeaza istoria sau ignora acuratetea istorica. Si se pare ca singurul mod in care publicul american este interesat sa vada filme care implica in mod explicit relatiile dintre negrii si albi este daca [n.r. filmele] insumeaza toate lucrurile mentionate mai sus".

In timp ce agentiile de marketing prezinta ecranizarea ca pe o poveste despre fratie (in loc de servitute), in care "trei femei obisnuite sunt pe cale sa faca un pas extraordinar", oamenii ceva mai realisti l-ar caracteriza ca un alt exemplu de "mesia alb" care se autointituleaza salvator al negrilor saraci si oprimati.

In film sunt scoase in evidenta cinci femei albe. Una dintre ele este salvatoarea, Skeeter; o alta este rasista Hilly Holbrook; Elizabeth Leefolt este adoratoarea lui Holbrook; Celia Foote, femeia tip Marilyn Monroe si mama lui Skeeter, Charlotte, intruchiparea figurii materne tipice sudului Statelor Unite. Scenariul intruchipeaza in Holbrook toate cliseele legate de rasism si intoleranta, iar celelalte femei sunt caracterizate ca fiinte slabe, ale caror principii sunt depasite de dorinta de integrare in (inalta) societate a vremii. 

"Ceea ce ramane intr-un final este impresia data de roman ca si personajele albe, cu relatiile lor complicate si copiii lor neiubiti, duc poveri la fel de mari ca cele ale personajelor de culoare" conchide New York Times.

Huffington Post, intr-un articol denumit "How The Help Failed Us" [in trad. Cum ne-a dezamagit Ajutorul], comenteaza umorul folosit in film: "Mai tarziu, sotul Celiei o gaseste pe Minny pe proprietatea sa. Ea fuge, el o urmareste. Publicul rade. Asta este acelasi lucru cu incercarea de a creea o scena in care o evreica fuge de cineva despre care ea crede ca ar putea fi un simpatizant nazist, dar este de fapt un tip prietenos. Acea scena nu ar fi acceptabila. Nu este niciodata acceptabil sa iei peste picior Holocaustul. De ce este acceptabil sa iei peste picior segregarea?"

Totusi, cu toate scaparile sale, filmul merita vazut pentru incercarea de a reda o perioada, plina de conflicte, ce a marcat societatea actuala pe mai multe planuri. Prin personajele alese, intriga se concentreaza pe situatia negrilor intr-o societate condusa de albi si la situatia femeilor intr-o societate in care casnicia este preferata educatiei. Ambele situatii fiind pe cale sa se schimbe. Sau cel putin sa inceapa un lung proces de ameliorare.

Desi The Help s-a lansat peste Ocean inca de la inceputul lui august, premiera in Romania va fi abia pe 4 noiembrie. Intre timp, cei care l-au vazut continua sa-si spuna parerea pe internet si sa-i dea note. Pe IMDB.com, pelicula a obtinut un punctaj de 8,1 din 10.

.