Smart Woman

Si un glas cristalin anunta desteptarea, e ziua de adunat gunoiul. Iar daca pustiul meu de 6 ani si-a adus aminte de acest lucru, dupa ce cu o zi inainte remarcase ca la stirile TV nu s-a dat mai nimic legat de "Let's do it, Romania!", nu mai era loc de dat inapoi, de facut altceva. Asa ca am lasat totul in linistea casei si am plecat inarmati cu saci si manusi sa facem curat intr-un colt de natura - nu conteaza unde pentru ca asa ca noi au procedat alti 400 de oameni din orasul nostru.

Priveliste dezolanta, invazie de peturi, sticle, doze de bere si energizante - si asta la marginea unei urbe ce se pretinde civilizata - , unele infipte adanc in pamant in speranta ca vor prinde radacini sau ca asa nu se vor vedea. O echipa de inimosi iubitori ai naturii in stare pura decisi sa le vina de hac acestor invadatori au inceput sa adune gunoaiele. Si au adunat, au tot adunat - ca sa parafrazez putin povestile - zi de toamna pana in jurul orei 15... Coboram dealul si tot adunam mizerie de pe traseu.

Este inimaginabil cata mizerie sunt in stare oamenii sa faca, cat de putin le pasa de ce lasa in urma lor. Ma intreb ce ar face natura daca i s-ar permite sa se revolte instantaneu... Dar spre surprinderea mea, natura ofera in continuare imagini de o frumusete paradisiaca - imaginati-va un superb cer albastru de toamna - doar toamna si primavara are cerul culoarea aceea albastra, calda, pe care se profileaza un deal intreg de frunze galbene si rosii, prinse intr-un dans al vietii si al mortii, cu tufe de zmeura si mure incendiate de vapaia culorilor... Si peste toate, linistea, semetia brazilor, cu verdele lor statornic... iar, ca premiu, fragute la sfarsit de septembrie, mai incolo un palc de palaria sarpelui, pentru decor, pentru ca in vale sa se intinda agale orasul, imbratisat din toate partile de ape, iar peste zare sa vezi dincolo, peste granitele tarii...

Am avut ocazia sa fac parte dintr-o echipa in care pregatirea profesionala si varsta nu au contat, de la mic (6 ani) la mare (60 de ani) am adunat gunoaiele deranjante, sfidatoare si le-am carat la vale, de unde au fost recuperate de firma de salubritate.

Am cunoscut oameni minunati pentru care era important doar faptul ca au putut sa participe la aceasta actiune, desi sunt sigura ca puteau gasi si altceva de facut in tot acest timp. M-am bucurat ca la aceasta actiune au participat mai ales copiii si tinerii, poate vor sti mai bine decat noi sa pastreze ceea ce natura le ofera, sa poata arata lumii adevaratele frumuseti ale Romaniei - poate suna patetic, dar avem ce arata lumii, mai mult decat o frunza in vant, problema e ca nu stim sau nu vrem sa stim cum, ori poate cu atatea griji nici nu ne mai pasa.

LDIR cred ca a demonstrat tuturor ca vrem altceva, ca vrem o tara curata, ca suntem in stare sa o facem curata si ca pentru asta oamenii se pot mobiliza, pot lasa alte lucruri sa mai astepte, ca din actiunile de acest gen se pot naste prietenii, sperante si vise. De ce? Pentru ca suntem cetatenii Europei, pentru ca sunt convinsa ca daca aceasta actiune s-ar repeta maine am lua-o de la capat fara sa vedem in asta un sacrificiu, o umilinta si sunt convinsa ca am fi mai multi, poate chiar dintre cei care acum au stat pe margine si au privit, din scepticism sau poate doar din comoditate. LDIR - pentru ca in asta am vazut dorinta de a incepe o curatenie la nivelul societatii in general sau, cel putin, pentru ca asta si-ar dori cei mai multi dintre noi sa vina schimbarea pe care o asteptam din 22 decembrie 1989, schimbarea noastra ca societate.

Chiar, cum ar fi sa putem noi, oamenii astia simpli, pentru o zi macar - si nu ma refer la ziua aceea stabilita o data la 4 ani - sa adunam in saci politica asta mizerabila, iar pe cei care o promoveaza sa-i trimitem sa-i arda?