Acasa | Carte si Film | Sa scrii despre Charles Dickens este ca si cum ai "incearca sa tai o balena albastra cu un briceag"

Sa scrii despre Charles Dickens este ca si cum ai "incearca sa tai o balena albastra cu un briceag"

 SHARE  

Adaugat in 4 octombrie 2011

Sa scrii despre Charles Dickens este ca si cum ai

Charles Dickens / Foto: captura YouTube

In ciuda a tot ce stim despre el, Dickens ramane un mister. Scriitorul a fost adesea tratat ca pivotul in jurul caruia se invarte era victoriana. De la certificatul sau de nastere cu greseli, la notele frumos impaturite pe care le-a lasat copiilor sai in cazul in care ar fi folosit un limbaj nepotrivit, fiecare document a fost studiat si indosariat ca un lucru revelator pentru personalitatea marelui romancier.

Ca si in cazul lui Shakespeare, singurul sau rival serios pentru titlul de autorul favorit al britanicilor, cartile, articolele si blog-uri dedicate lui Dickens s-au multiplicat intr-o asemenea masura incat nimeni nu le poate citi pe toate. Robert Douglas-Fairhurst, autor al cartii "Becoming Dickens" compara incercarea de a scrie despre marele om cu "incercarea de a taia o balena albastra cu un briceag".

Asta nu opreste pe nimeni sa incerce. Biografia "Becoming Dickens", lansata in 3 octombrie, investigheaza modul in care un reporter necunoscut a devenit cel mai celebru romancier din lume intr-un interval de 5 ani. In 2012 se implinesc doua secole de la nasterea scriitorului, iar numele lui va impanzi media. Cateva noi biografii sunt anuntate deja, fiecare concentrata pe o anumita parte a vietii, a operei ori a pasiunilor sale. BBC pregateste ecranizari ale romanului "Marile sperante" si ale seriei incomplete "The Mystery of Edwin Drood" si un film despre aventura lui secreta de lunga durata cu actrita Ellen Ternan, conform cotidianului britanic The Telegraph.

Mai mult, London Films a anuntat un festival de scurtmetraje, "Dickens 2012 Short Film Scheme", prin care creatorii de film consacrati sau in devenire sunt incurajati sa abordeze intr-un mod original aspecte ale vietii sau ale operei scriitorului.

Cu toate acestea, fenomenul cultural Dickens nu este unul nou. Inca din 1836, pe cand avea doar 24 de ani, succesul imens inregistrat de "The Pickwick Papers" a dus la aparitia diverselor produse precum cele de patiserie "Pickwick", a dulciurilor "Fat Boy" si a zeci de imitatori literari dornici sa profite de pasiunea publicului pentru stilul lui Dickens.

Dupa cativa ani, nimeni nu putea sa il ignore pe scriitor, nici macar un analfabet, in conditiile in care vitrinele magazinelor erau pline de carti cu imaginea lui. Mai mult, scriitorul aparea mereu in cele mai neasteptate locuri din Londra, in timpul energicelor sale plimbari, indiferent de vreme, ca si cum si-ar urmari personajele sau ar incerca sa scape de ele, povesteste Douglas-Fairhurst.

Dickens colecta numele si personalitatile celor intalniti, le studia si le folosea in propriile povesti. Avea de unde sa se inspire. Anglia victoriana se afla intr-o era a prosperitatii, insa decalajul intre clasa muncitoare si aristocratie, respectiv burghezie, era profund. Londra era oras suprapopulat, poluat, mereu mirosind a canalizare pe strazi si a cadavre in descompunere in zona cimitirelor, un oras in care aproape 50% dintre copiii sub 5 ani mureau de diverse boli sau malnutritie si in care speranta de viata era de 40 de ani pentru clasa mijlocie si, dupa unele surse, de 22 de ani pentru clasa muncitoare.

Avand in vedere ce proportii capatase Dickens in imaginatia populara, cu o faima intrepatrunsa de zvonuri, a existat intotdeauna o fascinatie speciala pentru omul din spatele povestii. De altfel, faima lui i-a facut pe multi sa fie dezamagiti de imaginea ceva mai apropiata de realitate. De-a lungul timpului i s-a imputat ca nu ar fi fost un gentilom desavarsit sau ca nu ar fi fost cel mai bun tata si sot. Cu toate acestea, Dickens a demonstrat o rezistenta remarcabila de a se lasa elucidat. De indata ce o biografie este laudata ca fiind "completa" - o serie de carti fiind denumite astfel, de-a lungul timpului - apar noi detalii care sa infirme adjectivul.

Putini oameni au trait simultan atatea vieti ca Dickens, caruia ii placea sa adune pseudonime, printre care "The Sparkler of Albion", "Revolver" sau "The Inimitable", si era dornic sa-si extinda reputatia cat mai mult cu putinta. Romancier, dramaturg, actor, militant pentru drepturile sociale ale saracilor si pentru abolirea sclaviei, jurnalist, redactor, filantrop, prestidigitator amator, celebritate - incercarea de a-i pune o eticheta este una dificila.

Cele mai timpurii incercari de a-i face o biografie dateaza inca din 1870, cand vestea mortii lui s-a raspandit rapid iar ziarele s-au umplut de necrologuri. In mai putin de un an, directiva lasatat de el in testament conform careia "sub nicio forma sa nu ma faceti subiectul vreunui monument, memorial sau testimonial", a fost complet ignorata de intreaga lume.

Nu a durat mult pana cand viata reala a scriitorului a trebuit luata in considerare, iar biografii lui Dickens s-au confruntat cu provocarea unui subiect care, dezbracat de faima sa fascinanta, fusese cat se poate de normal, din carne si oase. Si s-au mai confruntat cu o problema: natura confuza a memoriei umane. Potrivit diferitilor martori ai vietii lui Dickens, acesta a fost de inaltime medie sau scund, avea un nas acvilin sau normal, parul ii era drept sau ondulat, aproape brunet sau castaniu, ochii ii avusese caprui sau gri, sau negri, sau de un albastru pur, sau "greu de definit in culori".

Prima ocazie de a stabili o imagine apropiata de realitate in mintea publicului a venit in 1872-1874 odata cu publicarea cartii "Viata lui Charles Dickens", scrisa de bunul sau prieten si sfatuitor, John Forster. Cu toate acestea, recunoscand imposibilitatea de a surprinde personalitatea lui Dickens in toata complexitatea sa, chiar Forster s-a vazut nevoit sa sublinieze ca Dickens semana suspect de mult cu un intreg grup de prieteni, care doar se intampla sa imparta aceeasi piele.

Cartea lui Forster are totusi meritul de a se fi apropiat cel mai mult de cel care a fost cu adevarat Dickens, atat prin faptul ca randurile au fost scrise de cineva care i-a fost aproape timp de multi ani, dar si datorita faptului ca volumul continea si un fragment de autobiografie. In acesta, romancierul povestea cum, dupa ce tatal sau a fost intemnitat din cauza datoriilor adunate, tanarul Dickens a fost nevoit sa lucreze intr-o fabrica insalubra, bantuita de sobolani de pe malul Tamisei.

Pana la varsta de 12 ani, familia a putut sa-i ofere o viata indestulatoare si o educatie aleasa. Totul se termina dupa ce tatal, si mai tarziu restul familie, ajunge in inchisoarea datornicilor. Pentru a putea supravietui si pentru a-si ajuta familia, Dickens se vede nevoit sa renunte la scoala si se angajeaza la o fabrica de crema pentru pantofi, unde lucreaza in conditii grele cate 10 ore pe zi. Dupa cateva luni, bunica din partea tatalui moare iar averea mostenita ii permite familiei sa iasa din inchisoare. Insa mama il mai lasa o vreme la fabrica, inainte de a-l chema acasa, fapt ce il marcheaza pe adolescent si il face sa considere, pentru tot restul vietii, ca niciodata o femeie nu trebuie sa fie capul familiei.

Aceasta experienta a aruncat o umbra lunga si intunecoasa peste tot ce a urmat. Nu numai ca acelea au fost evenimentele "care m-au facut ceea ce sunt", povestea Dickens, adica un om deosebit de ambitios si ingrozit de esec dar, de asemenea, i-a aratat cate cai diferite poate avea o singura viata si cat de usor te poate duce pe marginea prapastiei un pas gresit.

.



Autor: A.C.
 


 SHARE :  Trimite pe mail

7883 citiri

2 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Good to know

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Mulți părinți nu vor să devina emoționali în fața copiilor. Este bine sa procedezi asa sau ar trebui sa ii spui copilului ca ti-e frica de paianjeni sau ca esti furios din cauza jobului? În timp ce tema este complexă, din studii reies câteva răspunsuri clare, conform theconversation .

Good to know

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Căpitanul Andreea Oana Ardeleanu a executat astazi, de la ora 10.00, zborul de evaluare pentru obținerea calificării de instructor de zbor pe aeronava IAR 99 devenind, astfel, prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție.

Familie

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

În curând, se împlinesc 14 ani de când tatăl meu a murit. S-a întâmplat brusc și, oarecum, neașteptat. Nu mai era chiar tânăr și nici cu sănătatea nu stătea prea bine. Era însă, în ciuda problemelor de sănătate, într-o formă foarte bună. S-a dus așa cum și-a dorit: ”mâncat bine, dormit bine, dimineața sculat mort”.

Relatii

 Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Noi considerăm că tinerii au parte de mai mult sex decât au în realitate, iar bărbații au viziune distorsionata asupra vieții sexuale a femeilor tinere, conform unui nou studiu.

Familie

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Au trecut câteva zile de când niște femei au plecat pe lumea cealaltă lăsându-și copiii pe mâna cine știe cui pe lumea asta. Am urmărit cât am putut cazul Nicoletei Botan. Am dat drumul chiar și la televizor, cu ocazia asta. M-am uitat la știri! M-am uitat câteva zile.

Good to know

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii, dar nu au curajul să admită și să spună. Prietena mea o recunoaște: nu-i plac copiii, nu o emoționează obrăjorii bucălați și nici nu simte că viața ei e incompletă fără o pereche de mânuțe încolăcite în jurul gâtului.

Relatii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Cand sunteti doar voi doi, sexul se poate întâmpla oricând, oriunde, dar pe masura ce familia începe să crească, momentele de intimitate pot deveni o amintire.