Acasa | Articolul tau | Nu am cunoscut termenul de tata, desi am avut mereu cate unul

Nu am cunoscut termenul de tata, desi am avut mereu cate unul

 SHARE  

Adaugat in 20 octombrie 2011

Nu am cunoscut termenul de tata, desi am avut mereu cate unul

Conteaza ceea ce decidem sa simtim / Foto: Photoxpress

Fratele meu a avut norocul sa copilareasca alaturi de el, eu mai putin, pentru ca ai mei nu se mai intelegeau, iar el nu mai statea cu noi. Intre timp, mama si-a gasit pe altcineva iar eu, copil fiind, eram geloasa, nu intelegeam situatia si de ce a aparut acest barbat in viata noastra.

Tata ne mai vizita, mai mergeam noi in vizita la el, insa cand aveam in jur de 6 ani a murit. Atunci nu prea realizam ca de fapt pe acea persoana nu am sa o mai vad niciodata - asta s-a intamplat mai tarziu si pot spune ca am suferit cu efect intarziat :). Nu vroiam in ruptul capului sa imi accept "noul tata", desi acesta incerca din toate "puterile" sa imi castige simpatia (imi cumpara de toate, de la dulciuri si pana la jucarii, ba chiar ne si gatea, se purta frumos).

Asta s-a intamplat pana la un punct cand l-am visat pe tata si care mi-a spus: "Accepta-l pe noul tata pentru ca de acum el va avea grija de tine". Visul ala parca a fost o vraja pentru ca l-am acceptat imediat, iar de atunci i-am spus "tata". Imi aduc aminte, vag, cum vizitam o femeie mai in varsta, dar abia mai tarziu am inteles cine era si o sa aflati si voi mai jos in poveste.

Nimic nou sub soare pana cand aveam o varsta mai inaintata si mama s-a decis sa imi spune ca, de fapt, tatal meu biologic este altcineva si ca sta departe (in strainatate). Ea imi spusese despre el, insa eu nu imi aduceam aminte, poate eram prea mica si nu am bagat-o in seama. De aici am aflat alta poveste, alte situatii nu tocmai placute si cu cine as fi putut ramane, insa mama a decis (eu deja avand un frate) ca fratii sunt frati si trebuie sa creasca impreuna. Fratele pot spune ca e cel mai bun din lume si cred ca doar o singura data ne-am certat mai serios (dar deja eram mari).

Revenind la poveste... evident ca odata cu "noul tata" a aparut si "noul frate", o "noua bunica" (acea femeie in varsta pe care o vizitam cand eram mica), un "nou bunic" si asa mai departe. Atunci cand mi s-a spus, am luat totul asa cum am auzit, am pus doar cateva intrebari si atat. Nu am simtit furie, nu am simtit nevoia sa acuz pe cineva, nu am simtit tradare, ci doar am vrut sa-i cunosc, chiar daca "ei" nu au fost alaturi de mine atunci cand era cazul. Eram curioasa, voiam sa vad cum arata tata, cum se poarta, cum vorbeste, cum, cum, cum etc, daca seman cu el, daca, daca, daca etc.

Intr-o zi l-am cunoscut, am fost toti trei in centru (eu, mama si el), am vorbit, am mancat, am si glumit, s-a purtat frumos. A doua a zi m-a luat cu el sa-mi cunosc bunicul. El de asemenea s-a purtat frumos si chiar am tinut legatura prin scrisori. Poate o sa spuneti ca am avut noroc, dar cred ca a contat si "disponibilitatea" de a-i accepta in viata mea. Mi-am cunoscut si fratele, mi s-a parut ciudat, dar am trecut si peste asta. Ma bucuram totusi ca am avut ocazia sa-i cunosc si sa petrec timp cu ei, chiar daca acest lucru s-a intamplat cu mult mai tarziu :).

Au mai trecut cativa ani dupa ce am terminat facultatea si m-am decis sa accept propunerea tatalui meu (facuta cu mult inainte) de a merge la el in vizita, desi, practic, pot spune ca mergeam in vizita la niste straini, intr-o tara straina, nu? Avand in vedere ca il vazusem doar de doua ori in viata mea si mai corespondam din cand in cand pe email.

M-am simtit foarte bine printre acei "straini" si chiar ma bucur ca am fost sa-i vizitez. Am avut ocazia sa-i cunosc mai bine, sa petrec mai mult timp cu cei care totusi imi sunt rude si, pe langa asta, sa vad si o alta tara. Cred ca ceea ce m-a facut sa ma simt comod cu ei a fost faptul ca nu am stat, nici cu tata, nici cu fratele, sa discutam despre ceea ce a fost, ce putea sa fie, de ce s-a intamplat nu stiu cum si asa mai departe. Am luat toti lucrurile asa cum erau, nu am cautat explicatii, nu am deschis subiecte, ci doar am petrecut timp impreuna ca intre adulti :).

"Ca intre adulti" – un alt aspect care m-a facut sa ma simt comod, am sarit peste dadacii si de cum am intrat in casa tatalui, mi-a spus: "aici e bucataria, acolo e frigiderul, acolo ai vase, acolo baia, acolo camera ta" etc, "simte-te ca acasa".

Desi eram, oarecum, un musafir la el in casa, mi-a placut ca si-a vazut de programul zilnic si nu a stat dupa fundul meu. Am stat si singura, m-am relaxat, m-am plimbat prin toata casa, am petrecut timp si cu prietena lui (care de asemenea mi-a placut extrem de mult), am stat si cu fratele, ce sa mai... au facut cu randul, dar in acelasi timp si-au vazut si de ale lor atunci cand aveau treaba.

Poate altii s-ar fi simtit putin aiurea, eu una m-am bucurat de acea libertate si de faptul ca se purtau cat se poate de natural. Chiar m-au facut sa ma simt ca acasa :). A fost o vacanta placuta.

In prezent ne scriem la fel de rar, viata mea merge inainte, stiu ca ei sunt undeva acolo, nu pot spune ca ii consider ca si o familie, dar in adancul meu stiu ca si ei sunt o parte din mine si mai stiu ca daca am nevoie de ceva, pot sa cer.

Uneori aveam impresia ca este o situatie mai complicata (poate chiar este), dar decat sa imi fac mii si mii de ganduri, decat sa imi pun mii si mii de intrebari, decat sa acuz, decat sa, sa, sa... mai bine stau linistita si privesc partea plina a paharului: a fost totusi o ocazie, ce mai conteaza trecutul? Ce mai conteaza ce au facut ai mei? Ce mai conteaza ce i-a determinat sa isi vada fiecare de viata lui? Ce mai conteaza ce decizii a luat mama sau el? Ce mai conteaza... Numai ei stiu ce a fost la vremea aceea, numai ei stiu ceea ce au simtit, numai ei stiu situatia, iar eu nu intreb pentru ca timpul nu mai poate fi dat inapoi si faptul e consumat, insa pot totusi sa ma bucur ca am avut ocazia sa-i cunosc.

Dragoste cu forta nu se poate, poate a fost un "accident", poate... Si ma bucur ca fiecare si-a vazut de viata lui si astfel nu am fost obligata sa ii vad cum stau impreuna doar de dragul unui copil, chiar daca pe alte parti au fost lipsuri. Am invatat multe si cred ca asa trebuie sa facem toti: sa invatam sa iertam, sa invatam ca nu ii putem obliga pe altii sa faca ceva doar pentru ca ne simtim noi mai bine si, nu in ultimul rand, sa invatam ca putem accepta si alte "noutati" in viata noastra.

Poate daca ii acuzam, poate daca le purtam pica, poate daca nu acceptam situatia si poate ca daca nu eram deschisa, situatia se schimba radical. Sunt destule posibilitati si scenarii la care va puteti gandi, dar am ales sa imi traiesc pur si simplu viata in armonie cu situatia asta si sa ma bucur de ceea ce este in prezent. Cu siguranta e cea mai simpla cale si nu e ceva de fatada, chiar o accept.

In concluzie: se poate si altfel, se poate sa fie si bine chiar daca a fost mai complicat si cred ca in multe dintre cazuri conteaza si ceea ce decidem sa simtim fata de cineva. Conteaza cat de mult ne dorim sa traim viata intr-un mod mai frumos, chiar daca unele situatii ne dau de ales - de fapt, mereu avem de ales :).

Va doresc tuturor o viata cat mai frumoasa si usoara alaturi de cei dragi.

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica "Articolul tau" ca reactie la articolul "Amanta i-a devenit sotie si a nascut. Nu am fost invitata nici la nunta, nici la botez si nici in casa lor"

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata. Materialele pot fi trimise si prin intermediul formularului de pe site (din colt sus dreapta), alaturi de fotografii si clipuri video.



Autor: Lara
 


 SHARE :  Trimite pe mail
parintidespartiretatafrate vitregrelatie de familieacceptarelegaturiintrebarisentimente CITESTE MAI MULTE DESPRE

8605 citiri

20 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Good to know

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Mulți părinți nu vor să devina emoționali în fața copiilor. Este bine sa procedezi asa sau ar trebui sa ii spui copilului ca ti-e frica de paianjeni sau ca esti furios din cauza jobului? În timp ce tema este complexă, din studii reies câteva răspunsuri clare, conform theconversation .

Good to know

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Căpitanul Andreea Oana Ardeleanu a executat astazi, de la ora 10.00, zborul de evaluare pentru obținerea calificării de instructor de zbor pe aeronava IAR 99 devenind, astfel, prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție.

Familie

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

În curând, se împlinesc 14 ani de când tatăl meu a murit. S-a întâmplat brusc și, oarecum, neașteptat. Nu mai era chiar tânăr și nici cu sănătatea nu stătea prea bine. Era însă, în ciuda problemelor de sănătate, într-o formă foarte bună. S-a dus așa cum și-a dorit: ”mâncat bine, dormit bine, dimineața sculat mort”.

Relatii

 Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Noi considerăm că tinerii au parte de mai mult sex decât au în realitate, iar bărbații au viziune distorsionata asupra vieții sexuale a femeilor tinere, conform unui nou studiu.

Familie

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Au trecut câteva zile de când niște femei au plecat pe lumea cealaltă lăsându-și copiii pe mâna cine știe cui pe lumea asta. Am urmărit cât am putut cazul Nicoletei Botan. Am dat drumul chiar și la televizor, cu ocazia asta. M-am uitat la știri! M-am uitat câteva zile.

Good to know

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii, dar nu au curajul să admită și să spună. Prietena mea o recunoaște: nu-i plac copiii, nu o emoționează obrăjorii bucălați și nici nu simte că viața ei e incompletă fără o pereche de mânuțe încolăcite în jurul gâtului.

Relatii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Cand sunteti doar voi doi, sexul se poate întâmpla oricând, oriunde, dar pe masura ce familia începe să crească, momentele de intimitate pot deveni o amintire.