Acasa | Articolul tau | Cand am inceput sa ma joc cu ei, ma simteam penibil si nu intelegeam, dupa cate fac pentru copiii astia, de ce mai trebuie sa fiu si...

Cand am inceput sa ma joc cu ei, ma simteam penibil si nu intelegeam, dupa cate fac pentru copiii astia, de ce mai trebuie sa fiu si clovn

 SHARE  

Adaugat in 31 octombrie 2011

Cand am inceput sa ma joc cu ei, ma simteam penibil si nu intelegeam, dupa cate fac pentru copiii astia, de ce mai trebuie sa fiu si clovn

De-a jocul si joaca / Foto: Reuters

M-a incercat intoatdeauna o gelozie cumplita fata de parintii care se joaca cu copiii lor din tot sufetul si din placere. Asta numai dupa ce mi-am facut copii, inainte parea normal.

Dupa ce mi-am facut copiii insa, sa ma joc parea ultimul lucru pe care vroiam sa il fac. Faceam de mancare (si toata lumea care ma cunoaste stie ca inainte sa imi fac copii credeam ca traitul cu sandwich-uri este oricand preferabil gatitului), pierdeam noptile, citeam carti despre etapele de dezvoltare ale bebelusilor ca sa inteleg ce mi se intampla, imi duceam copiii la evenimente de socializare si activitati, cautam gradinita cea mai buna, scoala cea mai buna etc. Sa ma joc era ultimul lucru pe care doream sa il fac.

L-am imbracat 3 sferturi de ora si l-am adus pana la locul de joaca, si are aici toate toboganele, leaganele, nisipul si copiii din lume, macar acum sa am si eu un moment de ragaz. Seara era cel mai rau, dupa o zi intreaga in care incercasem sa ii ofer cat mai multe, si de abia asteptam sa se culce ca sa am si eu o jumatate de ora pentru mine, parca mai abitir vroia sa se joace.

Tot ce vroiam era o pauza de la jobul acesta constant care era sa fii parinte, in nici un caz sa ma mai si joc cu ele (am 2 fete minunate).

Si ma uitam cu gelozie la parintii care se bucurau realmente de copiii lor, se alergau cu ei, se cocotau cu ei pe tobogan, isi puneau nisip in cap etc. Nu vroiau sa fie in alta parte si nu isi aduceau grijile de la birou cu ei. Nu le lua mult pana cand sa adune tot locul de joaca in jurul lor, pentru ca cei mici de abia asteptau pe cineva care sa ii bage in seama.

Si apoi, intr-o zi, cand eram la "ora de lectura obligatorie de chestii despre copii", am dat peste o carte intriganta. Se chema Playful Parenting si nu stiam daca sa ma bucur ca am gasit-o sau sa boscorodesc ca mai bine n-o intalneam. Sustinea o idee revolutionara pentru mine la momentul respectiv si care, din pacate, se suprapunea exact peste dificultatea mea de a ma juca. Sustinea ca pustii nostri, pana la o varsta inaintata, nu inteleg alt limbaj decat jocul. Sustinea ca degeaba le spui gata, joaca s-a terminat, acum ne facem sobri si stangem jucariile, mancam de seara, ne spalam pe dinti si ne culcam, ca este un limbaj pe care nu il inteleg, este ca si cum ai vorbi franceza cu un englez.

Ce propunea era mult mai mult decat povestea spusa sa distraga copilul care nu vrea sa manance in timp ce ii bagi supa in gura (metoda care nu m-a atras niciodata foarte atare), propunea sa te alaturi copilului in lumea lui si sa ii traduci lumea inconjuratoare in limbajul lui.

Eu sunt padurea de copaci verzi (brocolli infipt in piure, de exemplu) si stau linistita fara sa ma gandesc la marea amenintare care ma pandeste dupa un colt: un dinozaur imens care de abia asteapta sa ma devoreze.

A venit seara si jucariile incep sa oboseasca si sa vrea la culcare – si ursuletul zice:"Mie mi-e somn, vreau in cutia mea", si masinuta zice si ea "Si mie mi-e somn si as vrea si eu in cutie" si asa cu totii. Hai, vrei sa ii ajutam sa ajunga in cutii? (copiii se simt coplesiti de sarcina de a strange jucariile pana la o varsta foarte inaintata, si se pare ca ar trebui sa le strangem impreuna. Pe la 8, 9 ani putem sa ne asteptam sa se incumete sa faca acest lucru singuri, pana atunci le e mai simplu daca strangem impreuna. Ca sa inteleg sentimentul coplesitor pe care probabil ca il incearca, m-am gandit cum mi-ar fi mie daca ar trebui sa fac ordine intr-o camera straina, singura) Hai sa vedem cate jucarii reusim sa punem la culcare in cutii, impreuna, pana se termina melodia asta. (se pare ca este normal si ca la inceput la 3, 4 ani tu sa strangi mai mult decat copilul. Asta m-a ajutat sa depasesc lipsa mea de intelegere fata de factul ca ii e mai usor sa faca dezordine decat sa le stranga la loc).

Atunci cand am inceput sa ma joc cu ele, ma simteam foarte penibil si nu intelegeam, dupa cate fac pentru copiii astia, de ce mai trebuie sa fiu si clovn, artist si sa am cate o idee noua de joc care sa ii convinga sa faca ceva ce oricum ar trebui sa faca si cu asta basta.

Am perseverat insa, pentru ca parea ca este ceva in spatele acestei modalitati de a te uita la lucruri care mi se potrivea foarte mult (chiar daca nu stiam de ce exact). Cu vremea, am descoperit ca imi vine din ce in ce mai usor si natural sa inventez jocurile si, mai mult decat atat, ca timpul acela pe care inainte il petreceam sacaindu-ne si harjonindu-ne se transformase in ceva foarte placut si pentru mine. Radeam mult si ne simteam mai apropiate ca niciodata. In loc sa ne deconectam unele de la altele si sa ne plasam in tabere separate si sa ne luptam, stateam impreuna si treceam prin lucruri asa.

Pe masura ce practicam acest nou stil de parenting, am ajuns sa descopar ca aproape orice problema pe care o intampina copilului sau parintele cu copilul poate sa aiba o solutie jucausa mult mai folositoare pentru copil decat toate explicatiile si incercarile de rezonat logic pe care le practicam in mod normal (mai ales ca, pana la 12 ani, copiii nu au dezvoltat lobul frontal al creierului care ii ajuta sa faca si sa inteleaga rationamente si reactioneaza doar pe baza sentimentelor.

Fetitei mele mari ii era  frica de monstrii. Am inventat sprey-ul vrajit anti-monstri care a functionat perfect – il dadeam in camera inainte de culcare, in special in dulap si sub pat, acolo unde se ascund monstrii in mod normal - si a functionat mai bine decat toate incercarile mele de a le explica ca monstrii nu exista si de a aprinde lumina sa ii cautam.

Pe fetita mea cea mica a intepat-o albina si o vreme i-a fost frica sa iasa afara. Asa ca o vreme eu am fost o albinuta prostuta care incerca sa o intepe, dar sfarsea intotdeauna pocnita in cap cu batul de polistiren. Asta a durat o vreme pana cand fetita mea a capatat curaj sa poata iesi din nou afara - daca mai vine o albina la ea o poate pocni in cap. Apoi a devenit ea albinuta care intepa tot ce prindea, si eu ma umflam si ma tavaleam pe jos de durere si ma vaitam, pentru a-i da ocazia sa joace rolul celui care detine controlul in situatia aceea care o facuse sa se simta atat de neajutorata.

Asa ca am fost foarte incantata cand am aflat ca Larry Cohen vine in Romania in Noiembrie la Atelierele de parenting si de abia astept sa ma duc sa mai invat si niste trucuri de la el.

Distractie placuta in jocul cu micutii vostri.

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica "Articolul tau".

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata. Materialele pot fi trimise si prin intermediul formularului de pe site (din colt sus dreapta), alaturi de fotografii si clipuri video.



Autor: Miruna Patrascu
 


 SHARE :  Trimite pe mail
jocjoacapsihologia copiluluicopilariedezvoltaresolutiicolaborareexplicatii CITESTE MAI MULTE DESPRE

11018 citiri

72 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Good to know

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Mulți părinți nu vor să devina emoționali în fața copiilor. Este bine sa procedezi asa sau ar trebui sa ii spui copilului ca ti-e frica de paianjeni sau ca esti furios din cauza jobului? În timp ce tema este complexă, din studii reies câteva răspunsuri clare, conform theconversation .

Good to know

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Căpitanul Andreea Oana Ardeleanu a executat astazi, de la ora 10.00, zborul de evaluare pentru obținerea calificării de instructor de zbor pe aeronava IAR 99 devenind, astfel, prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție.

Familie

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

În curând, se împlinesc 14 ani de când tatăl meu a murit. S-a întâmplat brusc și, oarecum, neașteptat. Nu mai era chiar tânăr și nici cu sănătatea nu stătea prea bine. Era însă, în ciuda problemelor de sănătate, într-o formă foarte bună. S-a dus așa cum și-a dorit: ”mâncat bine, dormit bine, dimineața sculat mort”.

Relatii

 Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Noi considerăm că tinerii au parte de mai mult sex decât au în realitate, iar bărbații au viziune distorsionata asupra vieții sexuale a femeilor tinere, conform unui nou studiu.

Familie

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Au trecut câteva zile de când niște femei au plecat pe lumea cealaltă lăsându-și copiii pe mâna cine știe cui pe lumea asta. Am urmărit cât am putut cazul Nicoletei Botan. Am dat drumul chiar și la televizor, cu ocazia asta. M-am uitat la știri! M-am uitat câteva zile.

Good to know

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii, dar nu au curajul să admită și să spună. Prietena mea o recunoaște: nu-i plac copiii, nu o emoționează obrăjorii bucălați și nici nu simte că viața ei e incompletă fără o pereche de mânuțe încolăcite în jurul gâtului.

Relatii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Cand sunteti doar voi doi, sexul se poate întâmpla oricând, oriunde, dar pe masura ce familia începe să crească, momentele de intimitate pot deveni o amintire.