Smart Woman

Obosita, urc in autobuzul supraaglomerat care ma va duce spre casa. Am avut o zi grea, in care am muncit ore intregi stand in picioare sau umbland. Deoarece acest traseu il fac des, m-am abonat pe aceasta linie. Fericita, zaresc un scaun liber. Ma indrept nerabdatoare spre el si ma asez. Nu stau nici doua minute, ca observ un batran. Ma ridic politicoasa si ii cedez locul cu un zambet. In schimb primesc o privire suspecta si incruntata. Batranul se aseaza ca un pasa, oftand usor si uitand sa multumeasca. Il iert de aceasta data, e batran. Ce mai conteaza ca i-am cedat locul meu platit, in favoarea locului gratis pe care-l primeste el?

O alta zi, asemenea situatie. Trezita de la 6 dimineata, ma indrept si de aceasta data spre casa, in jurul orei 8 seara. In ciuda oboselii mele si a picioarelor care ma dor, cedez din nou locul unei batrane, pentru ca asa am primit educatie. Primesc o poseta in stomac in timp ce se aseaza si cam atat. Nu tu multumesc, nu tu nimic. Fie, ridic din umeri si imi mut greutatea de pe un picior pe altul, fiind prea obosita pentru a-mi mai mentine echilibrul. Autobuzul opreste intr-o statie, batrana coboara. Fericita imi ocup locul si zambesc ca un copil. Cu doua scaune in fata mea, doi adolescenti pleaca spre casele lor, intorcandu-se de la scoala de arte. Ii aud cum povestesc despre orele lor interminabile si fetele frumoase din clasa lor. Din greseala, unul din ei il atinge pe un batran cu ghiozdanul. Acesta, exasperat, se ridica si ii doua dupa cap baiatului strigand cu toata puterea: "Nesimtitule, huliganule". Copilul derutat se uita stupefiat la omul cu par alb din fata lui si nu stie pentru ce s-a ales cu doua palme gratuite. Isi cere scuze grabit si coboara in statia urmatoare. Pun si acest incident pe seama batranetii, pentru ca am un respect considerabil pentru parul alb si gasesc o scuza acestei scene. Cateva zile mai tarziu, o prietena se plange de faptul ca  mereu autobuzul e plin de batrani care au pretentia sa stea mereu jos si care merg si-si fac cumparaturile din capatul celalalt de oras doar pentru ca au abonament gratis si destul timp. Sau... pur si simplu se plimba cu autobuzul. Zambesc amuzata  la aceasta afirmatie si spun plina de simpatie: "Deh, sunt batrani saracii, altceva ce sa faca ei?" si ii povestesc cum o batranica a murit in tren pentru ca  se tot plimba cu trenul dintr-un capat al tarii in celalalt, numai pentru ca avea gratis.

Povestea continua zile intregi, cedand locul meu oamenilor in varsta si neprimind altceva in schimb decat o privire de "oricum mi se cuvenea". Punctul culminant a sosit, in alta zi cand autobuzul era din nou mult prea plin. De aceasta data stateam la fereastra, deci nu mai aveam cum sa cedez locul meu nimanui. Doua femei in varsta au urcat, si-au plimbat privirile prin autobuz si s-au oprit asupra tanarului de langa mine si a mea. Am avut intentia de a ma ridica si de a ceda locul meu uneia dintre ele, dar asta ar fi insemnat sa deranjez pe putin cinci oameni, ele fiind la o distanta considerabila fata de mine si intre noi aflandu-se mai multe persoane. Deodata, aud pe una din ele spunand plina de ura: "Tineri nemernici, nu mai stiu ce e educatia din ziua de azi. Stau toata ziua degeaba, pe scaune si lasa batranii sa stea in picioare. Sa le fie rusine!". In ciuda faptului ca eu am fost muncit toata ziua si ea probabil venea de la piata, deci nu stiu care sta toata ziua degeaba, ma chinui, deranjez vreo cinci oameni din autobuz, ma apropii de ea si ii spun zambind: "Mergeti si stati in locul meu va rog". Se uita la mine stramb, o trimite pe batrana de langa ea sa stea acolo si continua cu "injuraturile". Un alt tanar se ridica si ii cedeaza ei locul, pe care nu-l accepta pentru ca "mi l-ai dat dupa ce ti-am atras eu atentie". Prin urmare, locul ramane gol, intr-un autobuz plin de oameni care stau ca sardelele. Intamplarea a facut ca eu sa ma aflu langa ea in timp ce tot comenta. Am inspirat adanc si am spus bland "Doamna mea, de ce inca tipati in tot autobuzul daca deja vi s-au acordat doua locuri?". "Pentru ca sunteti nesimtiti, de aia. Nu aveti educatie. Nu stiti ce e acela respectul!". I-am zambit frumos si i-am spus tare: "Daca doriti respect, trebuie sa acordati respect. M-as fi asteptat sa stiti asta la anii pe care ii aveti, nu?". S-a inrosit toata, a dat din coate si a privit tafnoasa pe geam, fara sa-mi raspunda. 

In schimb, zilele trecute trei tineri au urcat in autobuz, fiind galagiosi si ragaind ca la ei acasa. Un alt tanar vorbea la telefon zgomotos si injura grosolan. Toate acestea in timp ce un batran se certa cu un tanar pentru un loc. Capul a inceput sa ma doara si sa nu mai inteleg nimic. De tineri, stiam foarte bine ca unora le lipseste cei 7 ani de acasa. Asta nu e o enigma. Ceea ce nu stiam eu, este faptul ca oamenii in varsta pe care eu ii iubesc atat de mult si mereu le-as acorda locul meu chiar daca as avea picioarele pline de rani, cer ceva ce nici ei nu au macar: respect. Dezamagita de tot ce am vazut in aceasta saptamana, ma ridic cu greu de pe scaun si strig spre un varstnic dezorientat: "Haideti aici, stati in locul meu". Acesta, se uita in ochi mei, imi zambeste si ma strange de mana respectuos: "Multumesc draga mea, multumesc". O lacrima de fericire a aparut in ochii mei tristi care deplangeau situatia societatii actuale. Un tanar din celalalt capat, vede scena si zambeste si el emotionat. Mai e speranta, da, inca mai avem speranta.