Smart Woman

Dorinta de a ne simti fericiti este fireascaa si naturala fiind prezenta in orice fiinta umana. Chiar si cel care isi pune streangul de gat, asa cum zicea Pascal, isi doreste ca suferinta sa inceteze doar ca nu gaseste o cale de a o opri. Nimeni nu-si spune dimineata cand se trezeste "azi vreau sa sufar!", ci mai degraba "sper ca azi lucrurile sa se intample asa cum imi doresc si sa fiu fericit!".

Astfel, putem spune ca fericirea este ceea ce simtim atunci cand ceea ce vrem sa se intample, se intampla. Iar daca dorinta de a ne simti fericiti este prezenta peste tot in lume, asta inseamna ca toata lumea vrea sa fie fericita si sa evite suferinta. Daca lucrurile sunt atat de simple, ce ne opreste atunci sa fim fericiti, ce este atat de dificil?

Raspunsul se afla in modul nostru de a ne raporta la realitate. In cazul de fata cuvantul cheie este "vreau": sunt fericit atunci cand ceea ce eu vreau sa se intample, se intampla. Nu este moment in viata noastra in care sa nu ne dorim una ori alta. In orice clipa a vietii ne dorim cate ceva si probabil ca daca am vrea sa facem o lista cu ceea ce vrem ar insemna ca fiecare zi a anului sa fie o zi de Craciun. Din pacate, pe masura ce inaintam in varsta balanta dintre dorintele implinite si cele neimplinite tinde sa incline mai mult in favoarea celor din urma iar lucrul asta ne face sa ne simtim din ce in ce mai nefericiti.

In acest caz, o posibila solutie ar fi ideea unei vieti lipsita de dorinte sau cu un minim de dorinte. Atata vreme cat nu facem nimic altceva decat sa producem in mod neincetat dorinte iar mai apoi ne dam peste cap sa le indeplinim, se pare ca este unica solutie. Nu ne dorim nimic, nu exista nici pericolul de a fi nefericiti. Este posibil sa renuntam la ceea ce vrem? Din pacate raspunsul este negativ deoarece dorintele sunt numai varful aisbergului, in spatele lor aflandu-se credintele noastre.

Cu totii ne nastem dobandind tendinte constructive si creatoare, avand capacitatea si dorinta de a ne dezvolta, de a ne implini personal. De asemenea, avem o tendinta innascuta de a rezolva problemele cu care ne confruntam de-a lungul vietii. Observarea dificultatilor si rezolvarea lor este un proces firesc, natural, spontan si activ, fara de care nu am putea sta in viata. Credinta ca trebuie sa stam in viata duce la dorinte si preferinte sanatoase care nasc in noi emotii adaptative: aflandu-ne in prezenta unui animal salbatic, ni se face frica si fugim, de exemplu.

Din pacate,  in timpul copilariei si nu numai, in mintea noastra iau nastere si se formeaza credinte irationale care ne fac sa vrem lucruri imposibil de atins ori de pastrat. Neimplinirea acestor dorinte ne face sa ne simtim nefericiti . Pentru cei care vor sa stie mai multe in aceasta privinta, le recomand sa citeasca lucrarile lui Albert Ellis, parintele terapiei comportamentului emotiv - rational. Il puteti gasi tradus si in limba romana.

Iata cateva exemple de astfel de credinte irationale:

"Trebuie neaparat sa am succes in viata!" in ideea de a fi foarte bun la munca, fara de greseala (raspunsul standard la interviu, "defectul meu este ca sunt perfectionist" - chiar e un defect!), sa am succes in relatii, sport, arta, afaceri etc. Daca nu se intampla asa, sunt "un om de doi bani si nu sunt bun de nimic". Neimplinirea acestor dorinte naste sentimente de depresie, anxietate ori panica.

"Toti oamenii la care tin si cu care m-am purtat bine trebuie si ei la randul lor sa se poarte frumos cu mine si sa ma trateze corect!". Ceea ce inseamna ca daca lucrurile nu se intampla asa cum cred eu, ceilalti sunt niste oameni de doi bani, de nimic. De aici sentimente de furie, inversunare si incrancenare.

"Trebuie sa am conditii mai bune de viata pentru ca cele de acum sunt incomode si frustrante!" Altfel spus, lucrurile trebuie sa fie cu totul diferite fata de cele de acum altfel viata este de nesuportat si nu merita sa fie traita. Se poate alege praful de lumea asta! Asa apar sentimente de depresie si autocompatimire.

Si ca orice lucru care isi are originea in mintea noastra si in acest caz tot mintea este aceea care ne poate veni in ajutor. De exemplu, unde este dovada ca nu trebuie sa fiu respins sau ca toata lumea trebuie sa ma placa? Este de preferat sa fiu acceptat de cat mai multa lume, dar nu este realist ca lucrurile sa se intample numai asa. Ori, de exemplu, imi doresc sa am o relatie frumoasa si stabila, dar cum am ajuns la concluzia ca nu pot trai altfel si am neaparata nevoie de ea?

Si asa cum exista un adevar profund in proverbul care spune "ai grija ce-ti doresti, s-ar putea sa se intample!", se pare ca dorinta este o moneda cu doua fatete. In concluzie, mare atentie la ce-ti doresti!