Smart Woman

Niciun barbat nu e rau cand vine pe lume, nimeni nu doreste sa faca rau si nimeni nu-si imagineaza altfel o relatie decat frumoasa, de parca ai pluti pe nori.

A fi barbat sau a fi femeie are un grad de dificultate; cand cauti o fiinta si ai impresia ca ai gasit-o, ceva e defect la tine si cealalta te da la o parte de la inceput. Asta e cel mai bun caz, doar nimic nu-i batut in cuie si nimic nu-i obligatoriu. Ni s-a reprosat noua, barbatilor, ca nu spunem ca iubim decat greu. De ce? Iata unul din raspunsuri.

Cand suntem inocenti si la prima dragoste, facem asta, adica spunem "te iubesc". Urmeaza repercusiunile. Ea, devenind deodata sigura de relatia cu noi, incepe sa ne faca tot soiul de probleme care sunt destul de cunoscute; ca sa ne schimbam, ca e altul mai bun, ne tine de vorba si se duce in ascuns cu altul s.a.m.d. Lovitura, pe care o simtim in inima dupa asta, nu-i usor de dus (uneori dureaza ani). Dupa despartire cautam o alta la fel sau mai grozava ca ea.

Unii haladuiesc ani pana dau de alta dragoste, dar risca sa o pateasca mai tare. Ajung sa se inchida afectiv si devin reci si duri, orice urma de dragoste aparuta ei o dau afara si se feresc de ea. Unii au iubit pana au innebunit si se stiu asemenea cazuri.
Mai rau este cand esti dat afara ca nu ai o meserie anume (doctor, jurist, popa - astea confera stabilitate financiara) sau nu esti bun ca nu ai nu stiu ce masina si astfel se injoseste cu tine.

Daca ai trecut de o varsta, esti judecat la modul "e un mare semn de intrebare ca nu ai fost casatorit pana acum" sau "daca n-ai in spate un divort si/sau o pensie alimentara, esti un nimeni si nu ai nicio scuza", desi pana atunci ai fost la cat mai multe ocazii (nunti, reuniuni cu prietenii, excursii etc.) care trebuiau sa ti-o aduca pe aleasa inimii, dar n-a fost sa fie. Si noi cautam uneori in van chiar ani de zile. Nu-i simplu sa crezi ca ai gasit dar, desi o iubesti, ea te da afara ca a inceput sa te iubeasca sau din alt motiv mai mult sau mai putin inventat. Multi dintre noi, dupa o iubire mare terminata rau si avand inima ranita, ne refugiem intr-o relatie fara sentiment care, desi duce la casatorie si copii, e incompleta.

Nu-i simplu sa fii indragostit, dar sa ti se spuna de catre ea "sa fim doar prieteni si in rest nimic" fara a da nicio sansa cat de mica sa apara dragostea, nu creaza deloc stari bune si te inchide din nou putin.

Se spune ca la noi, barbatii, nu-i importanta varsta. Atunci, intreb, de ce femeile aleg barbati cu cel mult 7-8 ani mai mult ca ele de cele mai multe ori? Si credeti-ne ca nu-i usor sa ni se spuna "ASTA SA NU TE MIRE CA ESTI PREA BATRAN SI EA ARE DREPTUL SA VREA PE ALTUL MAI TANAR" daca tu, ca barbat, ai cu 10 ani mai mult si ai tot fost dat la o parte. Pe langa asta, cand erai in floarea varstei nu aveai bani de buzunar si dinti in gura, deci era imposibil sa ai o relatie.

Mai tarziu, desi te-ai reparat, ai ajuns la peste 40 de ani si nu mai prezinti interes pentru cele pe care le doreai in perioada frumoasa a vietii (28-36 de ani). O sa spuneti "dar ce are daca iei una divortata si cu copil?". Dar nu va ganditi ca el nu a vrut asta cand arata rau? Un asemenea compromis produce suferinta - iti doresti totul ca la 28-36 de ani dar nu se poate, si iar dispare farmecul; mai ales cand stii ca ai vrut 20 de ani sa-ti faci familie si ai tot fost dat la o parte.

Da, noi va dorim pe voi femeile, dar de ce ne dati la o parte daca suntem buni si va duceti cu toti dubiosii? Ma refer la voi, cele frumoase care va umflati in pene. Uitati ca nu va potriviti cu oricare si va place cate unul ca "stie cum sa va ia", insa altceva e sa va potriviti. De aici drame de genul: ea doarme la vecini si vine batuta la serviciu, iar apoi da divort. Desi dupa asta vrea sa se intoarca la cel care a iubit-o nebuneste dar ea l-a parasit, respectivul n-o mai primeste. Pai, are si el mandria lui; il dai la o parte ca pe un nimeni pentru un dubios si apoi il vrei portita de scapare ca sa nu ramai singura.

Pai, asa de putin valoreaza in ochii tai baiatul bun? Doar cat sa ai unde te duce cand ai fugit de cel rau? Uitati ca anii cat ati fost cu cel rau trag greu in balanta celui bun. Acesta judeca la modul "anii frumosi i-a dat aluia, mie vrea sa-mi dea ce a ramas. Ce-s eu, animal de curte sa-mi dea resturi?" si va respinge (stiu multe cazuri din astea si tot voi va mirati). Pai, bun nu inseamna si prost. Daca n-ai stiut sa-l apreciezi si l-ai dat afara pentru un nemernic, acum lasa-l in pace ca el nu-i prost.

Ca va intelegeti pe voi insiva sau nu, uitati-va la ce suferinta produceti facand ceea ce am scris. Toate se platesc mai devreme sau mai tarziu si nu scapati, mai ales ca Dumnezeu exista. E simplu sa aplici asta, gandindu-va permanent sa nu-l faceti pe celalalt sa sufere daca el nu v-a facut niciun rau si s-a purtat frumos. Nu va obliga nimeni sa fiti cu unul fata de care nu simtiti nimic, deci aveti cale libera pentru a opri totul civilizat. Daca el se face ca nu intelege si devine maniac, agasandu-va cu insistentele lui, atunci chemati legea in ajutor, ca doar e firesc.

Tot ce am scris se vrea un raspuns realist la acel articol, pentru ca prea era scris parca din alta lume si nu se plia pe realitatea dura traita de multi dintre noi, barbatii.