Smart Woman

Locul, aproape parasit acum, are inca un farmec anume, o frumusete speciala, desi trista si un pic ofilita. Raul involburat, cu ape negre, ii accentueaza goliciunea, si nu-mi vine sa cred ca, pana mai acum trei saptamani, glasuri vesele de copii adusi la picnic de parintii lor, inca insufleteau pajistea.

A fost o incantare sa stam la o vorba cu proprietarul cafenelei, avand privilegiul de a fi primii clienti ai zilei, si singurii, la momentul acela. Tocmai facuse focul, aerul mirosea a fum de lemn, caldura incepuse sa dogoreasca si parca n-am mai fi plecat acasa. Am povestit despre Romania, despre copiii nostri, copiii lui, despre calatorii si vacante, despre ce-am vrea sa facem si ce putem, despre boli si despre cat de pretioasa e sanatatea…

Realizand ca pana si Raiul se inchide, uneori, pentru renovari si lucrari temporare, absolut necesare, am acceptat, in final, ca toamna tarzie a pus punct unei povesti de iubire care, sper, va dura mai mult de-o vara! Vom fi acolo, neaparat, la anul, in ziua (re)deschiderii. Intre timp, ma voi stradui sa ma rasfat cum pot, pentru ca, nu-i asa?…