Smart Woman

Ma aflam la Sibiu, in parcarea unui hotel si, dimineata, cand am vrut sa pornesc masina, am constatat cu mirare ca nu dadea semne de viata. Atat cat ma pricep, am presupus ca de vina este bateria, asa ca am privit in jur, cautand un sofer cu masina care sa ma ajute. Aveam cablurile necesare pentru a da impulsul de pornire bateriei si stiam si teoria. Asa ca am scos cablurile din portbagaj si am cautat o "victima" care sa ma ajute in parcare.

Am vazut doar doi soferi pe picior de plecare, ambele masini cu numere de Bucuresti. In primul moment am ezitat sa-i rog sa ma ajute pentru ca aveam deja un istoric petrecut in Bucuresti pe teme asemanatoare si stiam ca nu exista prea multe persoane dispuse sa-si intrerupa drumul si sa te ajute. Insa am observat ca ambii erau atenti la incercarile mele repetate de a porni masina, asa ca am intraznit. Mai rau ce se putea intampla?

Iar reactia m-a surprins: au fost extrem de binevoitori, au petrecut minute bune incercand sa ma ajute, desi erau din categoria celor care nu stiau unde se afla bateria sub capota :p. In plus, si-au oferit ajutorul cu zambetul pe buze, fara incruntari si incercand sa rezolve situatia cat mai repede. Erau relaxati si nu s-au aratat deloc indignati de faptul ca i-am perturbat. Si am reusit sa rezolvam situatia impreuna.

Le-am multumit surprinsa la final si am incercat sa gasesc o explicatie pentru o atitudine atat de diferita din partea acelorasi oameni care, probabil, in Bucuresti nu ar fi oprit la un semn in trafic sau chiar te-ar fi sicanat, avand in vedere situatia. Explicatia este simpla: aceiasi soferi grabiti, preocupati cu treburile zilnice marunte, mereu in graba si stresati de tot ceea ce se intampla in jur, aflati intr-un mediu calm, placut, de vacanta – se regasesc, sunt Oameni si nu au uitat acest lucru. Deci, sunt Sperante…