Acasa | Articolul tau | Există un cerc al celor fără tată

Există un cerc al celor fără tată

 SHARE  

Adaugat in 16 ianuarie 2012

Există un cerc al celor fără tată

Ultimele zile. Foto: Photoxpress

"Exista un cerc al celor fără tată, şi-mi pare rau ca ai intrat şi tu în el!" Cristina, Gray's anatomy.

Sunt 8 ani de când m-am calificat printre membri. Împlinise 50 de ani în noimebrie şi pentru că dăduse de băut în tot cartierul cu băieţii de la Service, n-am apucat să-i spun "La mulţi ani!" de ziua lui. Ştiu că l-am judecat şi m-am gândit la el ca la un cherchelit neserios.

În decembrie l-am vizitat de Crăciun şi pentru că nu-l lăsa pe frate-meu  la colindat, am hotărât  că-i cel mai potrivit moment să-i spun tot ce-ar putea să nu  greşeasca şi cu el. Nu-i reproşasem niciodata nimic, aşa că a făcut ochi mari şi s-a retras  învins şi trist pe canapeaua de pe hol. In ianuarie m-a sunat mama şi mi-a spus că-l va trimite la Bucureşti pentru nişte analize. 

M-a întampinat in gară cu un şuierat  scurt, smecheresc, semn ca-i parea bine să mă vadă. M-a luat de mâna bandajată, sub care medicii au festonat o gaură în care imi dorisem să dispar şi am plecat spre casă. Doru m-a întrebat ce am paţit la mână, fără să mai aştepte şi-un răspuns. "M-am taiat intr-o conserva", m-am auzit spunând, iar tata - care mă certa şi pentru un glob pus sucit in bradul de Crăciun - m-a apărat: "da, chiar se poate întâmpla".

Doru aranjase să ne vadă un specialist in plămâni, aşa că am dat bice spre spital. S-a dezbrăcat de haine cu gesturi moi, cuminţi şi s-a întins pe pat ascultător. Specialistul lui Doru  l-a palpat pe spate, apoi pe burtă, a dat din cap edificat si ne-a făcut semn să ieşim pe hol. "De ce l-aţi mai adus? A mai rămas cu un plămân, iar ficatul lui este lemn! Nu-l putem interna. Incercaţi la spitalul de ficaţi, poate vi-l iau ei".

Ii urmăream cuvintele ca pe un prompter si nu puteam sa fac vreo legatură  între părerea lor si tata, pe care-l auzeam cum se-mbrăca.  M-am reîntors la el cu cea mai potrivită  faţă pe care am putut să o compun. A zâmbit pal şi m-a-ntrebat cu glasul care cerea sa fie contrazis: "Am cancer?". "De unde tragi concluzii tată? Nu vezi că nu te-a consultat? Te-a pipăit şi-atat. Maine vom  face analize in alt loc".

Am aşteptat cateva ore până s-a arătat specialista in ficaţi. De la o oră la alta intrase într-o vrie soră cu nebunia: ce se face el dacă nu-l internează? Înseamnă că e grav! Aşa că am plătit preţul corect pentru a-l instala într-un salon cu 5 bărbaţi. Când l-am anunţat că rămane la spital, s-a aruncat cu voluptate pe valiza si a tâşnit înspre salon ca în vacanţa vieţii lui!

Işi instalase tacticos toate aspectele  pe noptiera si m-a întâmpinat sub ochii curiosi de moşi: "E fata mea! E avocat". Stiam deja cum stăm: cancer pulmonar, cu metastaze hepatice si amuzant, un  diabet in formă revolută. Am întrebat dacă ar trebui să-i spun sau nu; "bineînţeles că da! E dreptul lui să ştie ce face cu ultimele zile. Iar daca nu poţi tu, am să-i spun eu la vizită!" M-am îngrozit că l-ar putea vizita şi am asigurat-o pe cea in halat alb că vestea i-o dau eu. Cum am putut! "Tată, să ştii că nu e bine cu tine. Ai diabet si este într-o forma gravă!". A facut o pauză, cred ca s-a străduit pentru mine să fie curajos şi m-a liniştit: "Lasă Otilia, că este la Suceava unu' care are diabet şi traieste bine mersi. Cu regim."

In dimineaţa următoare l-am externat. Părea obosit si abătut. Cat s-a foit sa-şi recupereze hainele, am stat de vorbă cu moşii lui: "n-a dormit deloc az' noapte. I-au spus ca are diabet!" Doamne, ce bine am ales! Când nu aveam oricum de-ales, pentru că aş fi putut orice să fac, dar nu să îl privesc în ochii lui căprui gălbui si să îi spun!

În drum spre casă a insistat să mergem pe jos.  S-a oprit brusc, s-a întors din drum câţiva paşi şi a revenit la mine cu un coşuleţ de ghiocei. Nu-mi cumpărase niciodata flori. De la următoarea tarabă s-a înarmat cu toate cărţile de diabet tip II. Apoi a văzut clubul Dinamo. Câine până la moarte, a intrat pofticios şi a băloşit toate tricourile, cănile, trofeele si mingile, care costau cât două citybreak-uri la spitalul de ficaţi. Pe drum i s-a făcut poftă de un ostropel de pui. Începuse să întingă deja în sosul lăsat, aşa că am cumpărat o gaină de la colţ şi am urcat s-o preparăm. Era aşa de bine cu el în bucătărie! Poate că puiul care sfârâia in flăcari topise toţi gheţarii dintre noi. A mâncat repede şi hulpav ca un lup! Peste un ceas l-am auzit la baie şi din nou în creier pe doctoriţa de ficaţi, care îmi explica cum nu mai poate să asimileze hrana si nicidecum vreun citostatic.

In câteva zile a fost internat intr-un spital din Suceava. Dintr-o pură si fericită întamplare, oncologia era singura care avea locuri în plus, astfel că, deşi venise pentru altă boală, a acceptat cu generozitate să împartă patul cu nişte condamnaţi la moarte. În timp ce-l asteptam de multa vreme să coboare, aflasem de la asistente ca vindecase de păduchi toate agaţătoarele de prin ghivece. A apărut în capul scării în spirală ca un tazmanian portocaliu. Apoi am aflat că n-a vrut sa coboare-n faţa mea nebărbierit. S-a răzuit într-o oglindă din salon în orb, cu multe lacrimi si ajutat într-un final de asistentele îndatorate pentru păduchii de la flori.

Am vrut sa răman cu el în spital toată noaptea. Să nu mă mai conducă cu privirea in lumea de afară, unde nu reuşisem să-mi gasesc nici rostul şi nici locul. Am făcut apoi cea mai extravagantă alegere din viaţa mea de până atunci. Am luat trenul spre Suceava, hotarată să raman cu el până la capăt.

Adormise deja cu capul pe masa, urmarind meciul lui preferat. Adică orice meci de fotbal. O mâna ii spânzura pe lângă corp şi atârna ca un caraghios de liliac ce adormise brusc în aer. Spre marea mea uimire,  mi-a auzit glasul din prima si s-a infăţoşat ca un cocoş să-l iau in braţe. Imbrăţişarea noastră nu mai avea oase: ne-am petrecut unul prin altul pană-n măruntaie şi nu ne-am mai împiedicat în mărunţişuri. Nu mai aveam timp să ne certam, nu mai aveam timp să ne-mpăcam. Mai rămăsese timp de-o-mbraţişare.

Am chemat Molia sa-i faca  morfina de seară. Ne-am sarutat pe frunte pentru "noapte buna"  si  fiecare a plecat spre somnul lui. Visul a fost ciudat: ma napustisem pe o scara in spirala si alergam ca o nebuna; de sus am auzit un glas: "cum n-ai aflat? a murit fata lui!!!" Dar fata lui sunt eu, mi-am zis in vis, deci n-aveam cum sa mor. Si ochii s-au deschis in timp ce mă-ntrebam: nu cumva a murit  el? Am auzit brusc horcăitul! M-am napustit din nou pe scara in spirală si am ajuns împiedicat la patul lui. Era deja departe!

Dadea din mâini ca un copil neajutorat si gura lui spunea uşor doar "Mama, mama, mama!". Nu mai avea  mamică de cand avea doi ani şi-am fost convinsă că acum nu mai era orfan. Doar eu eram! Il ţineam strâns de mana si imploram sa imi raspunda dacă ma aude. Nu m-a mai strâns. Toata agonia a durat pana la 11 noaptea. S-a oprit brusc din sfârâit, a deschis ochii mari, dar făra sa ne vadă şi a-nceput să se întinda nefiresc, de parcă nu-şi mai incăpea în trup. Apoi a troznit tot, ca un copac pe care-l smulgi din radacini, iar albul ochilor a fost acoperit ca de-o perdea de nori. A-ncremenit cu ochii mari si gura larg cascată, ca după ce primeşti o veste proastă. Doamne, tată, ce urâtă trebuie sa fie şi moartea asta dacă te-a speriat aşa!

A murit pe 23 februarie. Peste cateva zile a venit ziua mea, dar nu şi telefonul lui, cu care începea oricare zi de naştere din viaţa mea. Când l-am născut pe Seba am fost şi cea mai fericită mamă, şi cea mai tristă fiică. Când am născut-o pe Sofia, am revăzut-o pe fetiţa lui. Când l-am născut pe micul Petru, l-am revăzut pe el. Micuţ, cocoş, bonom şi plin de viaţă. Poate că am ocazia să-l cresc de mic; poate îl fac mai bun!

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica "Articolul tau".

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata, trebuie doar sa ne specifici cum vrei sa te semnam. Materialele pot fi trimise si prin intermediul formularului de pe site (din colt sus dreapta), alaturi de fotografii.

Materialele de la rubrica "Articolul tau" reflecta opinia autorului, nu neaparat si pe cea a redactiei.



Autor: Otilia
 


 SHARE :  Trimite pe mail
boalacancertataparintefamilieinternareficatcitostaticeoncologiemoartesentimentefiicaaproape CITESTE MAI MULTE DESPRE

9700 citiri

63 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Good to know

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Mulți părinți nu vor să devina emoționali în fața copiilor. Este bine sa procedezi asa sau ar trebui sa ii spui copilului ca ti-e frica de paianjeni sau ca esti furios din cauza jobului? În timp ce tema este complexă, din studii reies câteva răspunsuri clare, conform theconversation .

Good to know

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Căpitanul Andreea Oana Ardeleanu a executat astazi, de la ora 10.00, zborul de evaluare pentru obținerea calificării de instructor de zbor pe aeronava IAR 99 devenind, astfel, prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție.

Familie

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

În curând, se împlinesc 14 ani de când tatăl meu a murit. S-a întâmplat brusc și, oarecum, neașteptat. Nu mai era chiar tânăr și nici cu sănătatea nu stătea prea bine. Era însă, în ciuda problemelor de sănătate, într-o formă foarte bună. S-a dus așa cum și-a dorit: ”mâncat bine, dormit bine, dimineața sculat mort”.

Relatii

 Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Noi considerăm că tinerii au parte de mai mult sex decât au în realitate, iar bărbații au viziune distorsionata asupra vieții sexuale a femeilor tinere, conform unui nou studiu.

Familie

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Au trecut câteva zile de când niște femei au plecat pe lumea cealaltă lăsându-și copiii pe mâna cine știe cui pe lumea asta. Am urmărit cât am putut cazul Nicoletei Botan. Am dat drumul chiar și la televizor, cu ocazia asta. M-am uitat la știri! M-am uitat câteva zile.

Good to know

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii, dar nu au curajul să admită și să spună. Prietena mea o recunoaște: nu-i plac copiii, nu o emoționează obrăjorii bucălați și nici nu simte că viața ei e incompletă fără o pereche de mânuțe încolăcite în jurul gâtului.

Relatii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Cand sunteti doar voi doi, sexul se poate întâmpla oricând, oriunde, dar pe masura ce familia începe să crească, momentele de intimitate pot deveni o amintire.