Smart Woman

“Cand eram tanar imi placeau filmele cu Dracula, nu Bram Stocker, cele vechi cu un actor american, am uitat cum il cheama”, ridic din umeri, omul ia mana de pe schimbator, o indeasa in desaga cu intrebari, scoate 4 la intamplare si le aseaza frumos pe bord: “L-ati avut pe Tito, nu, nu pe Ceaucescu?” Da, Ceausescu, l-am avut si l-am pierdut, “Si Ilie Dumitrescu?” Da, nici el nu mai e, “Cum e vremea in Romania?” Iarna vrajbei noastre, “Imi placea de Ilie Nastase, jucator de tenis foarte simpatic, foarte bun”, Da, el si Tiriac, “Tiriac, si, si, cu mustata si par cret, l-a antrenat pe Guillermo Villas”, cetateanul tzopaie ca o vrabie de la un subiect la altul. Respir usurata cand oprim in fata casei.

“Pot sa va intreb ceva?”, tocmai ai facut-o, o faci de 25 de minute, una in plus nu m-o omori, aprob politicoasa, “Care sunt eroii nationali ai Romaniei?” Hopaaaaa, ce dracului sa-i raspund, Mihai Viteazu, Vlad Tepes, Iancu de Hunedoara. “Ce au facut ei?” S-au batut cu turcii, au unit principatele romane, “Aaa, cu turcii, si, si, la 1453, si, si, dar de ce se cheama Romania?” Pentru ca suntem urmasii Imperiului Roman de Rasarit. “Aaaaa, sisisi, foarte interesant. Dar care sunt culorile drapelului national?” Rosu, galben, albastru. “Ahaaaa, dar que significa?” Sange, cereale si cer. “Mui interesante”.

Simt ca as merita un 6 dupa raspunsurile penibile pe care le-am oferit, Alfredo insa e fericit, a gasit o ureche, scoate din buzunar o palnie de metal, o fixeaza si toarna un butoias de 6 kile de povesti delirante despre San Martin si Bolivar, loja masonica italiana P2 din care amandoi faceau parte, cum Bolivar era mai smecher pe linie masonica si d-aia e mai faimos, cum steagul blanco celest al argntinienilor vine de la dinastia de Bourbon, dar are legatura si cu eliberarea sclavilor de catre un francez care lupta sub stindard argentinian in California.

“Dar Romania a participat in razboiul Crimeei?” Eeeeeee, imi suflec manecile si contracarez cu povestea lui Petru cel Mare si a strategiei rusesti de a ajunge la marile sudice. Alfredo clipeste un pic buimac, i-am dat-o, imi spun, dar bucuria e scurta. Alfredo e sahist, taximetrist-sahist, se regrupeaza muta la H4 cu “din loja asta masonica italiana, P2, au facut parte toti militarii din junta care a condus Argentina in ’70 si toti presedintii Argentinei. Si acum toti politicienii importanti sunt inscrisi in ea”. Se opreste, bulbuca ochii in oglinda retrovizoare asteptandu-mi reactia.

Nu sunt impresionata atat de tare, stiu de la Codin niste masoni care aveau restante la intretinere si erau pe cale sa ramana fara apa calda. Alfredo schimba atacul, muta calul la B9: “Eu citesc Gogol, imi place mult, e ucrainian, aveti multe probleme cu Ucraina?” Nu atat de multe, doar cu un brat al Dunarii care este la granita, pe care l-au blocat. “Mui interesante. Am un mare respect si pentru Tolstoi. A scos-o din minti pe nevasta-sa si a dat toate lucrurile din casa. A fost primul hippiot din lume. Stiati ca a murit intr-o gara?” Nu stiam si nu banuiam ca o sa aflu asta de la un taximetrist argentinian de 130 de kile, transpirat si cu camasa plesnita peste burta.

“Celalalt mare prozator, cum il chema?”, Dostoievski “Da, a avut un frate dar parintii nu au avut bani sa ii dea pe amandoi la scoala si l-au trimis doar pe Dostoievski si el s-a simtit toata viata vinovat fata de fratele sau care nu a avut noroc”. Sunt sah, e 4 dimineata si Alfredo nu da semne ca vrea sa mai castige bani din taximetrie in seara asta, acum povesteste extatic despre incalcarea drepturilor omului in Haiti de catre un soldat al castilor albe. Peste 24 de secunde muta regina la A8 si turuie ceva despre razboiul ucrainiano-polonez de care a citit intr-o carte, poate chiar a lui Gogol. Sunt mat. Si sunt paf.

De fapt de ce ma mir? Buenos Airesul este orasul cu cele mai multe librarii din lume, cu cei mai multi terapeuti, cu un electorat ambitios si protestatari cu vocatie. Sunt cititi, echilibrati, au cultura politica si experienta in strada. Bodogane dar nu se iau cu mainile de cap si nici nu asteapta pomana de la cineva, traiesc o criza continua dar nu una morala, nu se inchina la oieri si nu pupa maini murdare de petrol dar, cel mai important, au un plan. Voi?

Despre Raluca Feher in 3 vorbe: "In 2000, cand presa se ducea dracului, am fugit in publicitate, a carei stea tocmai se ridica. In 2011, cand publicitatii i s-a cantat prohodul, am vrut sa sar parleazul in alta parte, dar n-am gasit nimic care sa ma coafeze, asa ca m-am gandit sa fac serios singurele 3 lucruri care imi plac cu adevarat, sa citesc, sa scriu si sa calatoresc." Asadar Raluca s-a urcat in avion si a coborat pe partea cealalta a lumii, in exotica Argentina, generic denumita si Jurassic Park. Nu se stie cand se intoarce, insa cat sta pe acolo, ne impartaseste impresiile ei.