Smart Woman

De fapt, daca stau si ma gandesc bine, au fost doua momente memorabile de genul. Pe al doilea a incercat mintea mea sa-l blocheze, sa-l faca uitat pe cat posibil, din cauza penibilului situatiei.

Primul moment s-a petrecut acu’ vreo 6 ani, pe vremea cand eram proaspat studenta intr-un oras nou si incepusem sa intru deja intr-o rutina zilnica, dupa ceva timp de acomodare. Era o dimineata cat de cat calduta de iarna si ma trezisem intr-o dispozitie foarte buna. Baut cafea, imbracat comod si pornit spre statia de tramvai pentru a ajunge la universitate.

Nu mai stiu acum de ce eram intr-o dispozitie atat de buna, probabil din cauza ca la vremea aceea inca visam ca "tot ce zboara se mananca", ca odata terminata facultatea oportunitatile o sa-mi cada la picioare neconditionat. Tot ce stiu e ca in cateva secunde, complet pe neasteptate, starea mea a fost schimbata la 180 de grade de cateva cuvinte aruncate la fileu de un necunoscut care a trecut pe langa mine pe strada: „Tu stii ce urata esti, fa? Mi-ai stricat toata ziua, asa de urata de esti, tu! Mi-ai stricat ziua, stii?”

Nu, nu era tigan, avea o infatisare discutabila oricum si parea in jur de vreo 40 de ani. Ce se poate raspunde la asa o intrebare de gentleman? Nimic, evident. Mergi mai departe (asta daca nu vrei sa te iei de gat cu el pe strada si cu siguranta se complica lucrurile pentru restul zilei...), cativa metri mai incolo unul striga dupa tine: "Hei, papuso, ce faci? Cee, nu vorbesti cu mine?", arunci niste cutite imaginare direct in fruntea impricinatului, inghiti amar, iar intrebarea „De ce?" incepe sa rasune enervant in cap pentru restul zilei.

Al doilea moment s-a intamplat chiar vara trecuta. Indraznisem in acea zi sa port fusta, lungime decenta, putin deasupra genunchilor, terminasem cu greu o zi stresanta la un nou job, era foarte cald si coborasem dintr-un mijloc de transport in comun. Inainte sa ajung acasa, a trebuit sa merg cateva stradute pentru a cumpara ceva. La intoarcere, mi-am zis s-o iau pe-o scurtatura, sa ajung mai repede acasa. Pe strada respectiva stiam a fi o cladire in constructie, dar mi-am zis ca probabil programul muncitorilor s-o fi terminat. Alegere nefericita...

De intors nu ma mai simteam in stare, asa ca mi-am zis „Ce naiba? Pot sa ignor!”. Nici nu trecusem inca pe langa cladire si fluieraturile rasunau in ecou, iar cele 2-3 minute cat mi-a luat sa trec de zona cu pricina mi s-au parut o ora, la cat eram de obosita. A trecut si o batranica care se uita cu mila la mine, justificand: "Tinerii in ziua de azi!..."

Aceeasi intrebare mi-a ramas in minte: „De ce?” Cateva raspunsuri gasite de mine: lipsa de educatie, spiritul de haita: "tre' sa le arat la baieti ce tare sunt eu!", femeile asa-numite "pitipoance", pe care le recunosti dupa imbracaminte si carora le plac astfel de atentii pe strada, lipsa de ocupatie, argument aplicabil din plin taximetristilor, si de subiect de discutie in cadrul grupului de "masculi".

Intrebare la care inca nu am gasit raspuns este: "De ce se intampla asta si femeilor care nu urmaresc genul acesta de atentii si care incearca sa-si vada de ziua lor fara sa deranjeze pe nimeni? De unde gratuitatea gesturilor si cuvintelor?"

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica “Articolul tau”.

Scrie-ne si tu. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca si tu il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina.

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a modera materialele primite si a le publica sub aceasta rezerva.