Smart Woman

Abdul, la varsta de 10 ani, munceste din greu, fara acces la scolarizare si fara sa primeasca inapoi decat mancare. Este doar unul dintre sutele de mii de victime ale comertului cu boabe de cacao, materia prima pentru ciocolata. Dupa ani de servicii aduse stapanului, copiii de acest gen nu au decat hainele de pe ei si cicatricele adunate de-a lungul timpului.

"Toata lumea iubeste ciocolata. Dar pentru unii, ciocolata este motivul sclaviei lor". Asa isi incepe CNN reportajul cu privire la copiii obligati sa munceasca pe plantatiile de cacao. In urma cu 10 ani, marile companii producatoare de ciocolata, giganti la nivel mondial, promiteau interventii si ajutoare pentru ca situatia sa se schimbe.

Batoanele de ciocolata, tabletele, pralinele, toate au ca punct de pornire un arbore de cacao, foarte probabil din Africa de Vest. Cel mai adesea cei care strang recolta sunt copii, sclavi ai sistemului si ai agriculturii de subzistenta. Corespondentii CNN au zburat in zonele retrase ale Coastei de Fildes pentru a vedea, la fata locului, situatia copiilor.

.

Proprietarii de plantatii spun ca doar copiii indeajuns de mari sunt pusi la munca, si asta doar ca sa stea langa parinti si sa-i ajute. Totusi, UNICEF estimeaza ca sunt in jur de 200.000 de copii constransi sa traga din greu numai pe plantatiile din zona Coastei de Fildes. Unii dintre ei sunt traficati, plimbati in si din afara granitelor. Burkina Faso este una dintre tarile din care sunt luati copii sau chiar adusi de parintii care nu-si mai permit sa-i intretina, asa cum se intampla de pilda in cazul femeilor ai caror soti au murit. 

De ce nici macar cele mai mari companii producatoare de ciocolata din lume nu reusesc sa cumpere in proportie de 100% cacao cultivata fara sclavie infantila? Deoarece prima si cea mai importanta masura pentru a elimina aceasta problema este implicarea si investirea in vietile celor care cultiva cacaoa. Majoritatea sunt oameni saraci care primesc un pret infim pe recolta lor. Traiesc de pe o zi pe alta si nu isi permit sa angajeze muncitori.

Companiile au promis sa se implice, autoritatile locale au promis sa rezolve problema, cumparatorii occidentali pot vedea pe eticheta fiecarei ciocolate daca a fost produsa "in mod etic" sau nu. In realitate, niciun ajutor nu a ajuns la fermieri. Un raport ingrijorator arata ca, in ciuda asigurarilor date de companiile producatoare de ciocolata, eforturile de a stopa sclavia au vizat pana acum doar 3% dintre fermele de cacao.

.

Protocolul Harkin-Engel a fost semnat in 2001 de catre cei implicati in industria productiei de ciocolata din intreaga lume. Acordul isi propunea sa puna capat sclaviei infantile de pe plantatiile de cacao pana in 2005. Termenul a fost apoi devansat pentru 2008. Apoi pentru 2010. Situatia persista si, luati la intrebari, unii producatori au declarat ca spera, in cel mai bun caz, ca pana in 2020 sa poata anunta un rezultat satisfacator.

Intre timp, copiii cresc pe plantatii fara sa cunoasca nicio alta viata, fara sa invete sa scrie si sa citeasca, fara sa isi inchipuie la ce folosesc boabele de cacao pe care ei le recolteaza zi de zi si fara sa stie ca, la mii de kilometri distanta, vietile lor se traduc pentru occidentali intr-un abtibild de pe un ambalaj, care declara ca ciocolata aia este "etica" sau nu.

.