Smart Woman

E drept, chiar eram cea mai mica din clasa, insa restul fetelor se machiau strident, purtau fuste scurte si decolteuri peste niste busturi destul de generoase. Eram la un liceu din centru, unde venise destula "lume buna". Mi se parea ciudat si intimidant. In ciuda stereotipurilor, noi, fetele de cartier, aratam ca niste calugarite speriate in comparatie cu cele din centru.

Am fost luata intr-o bisericuta mai mult ca sa se faca haz de mine, dar cum eram tacuta si rabdatoare, fara sa le critic ori sa le fiu rivala, s-au atasat de mine asa cum te atasezi de o sora mai mica. Le-am vazut trecand prin betii crunte, la care m-au imbiat de fiecare data. Uneori reuseam sa ma tin pe pozitii, alteori cedam si intram in jocul lor. Le-am vazut trecand din relatie in relatie. La 16 ani, ele facusera toate tipurile cunoscute de sex, si nu cu un singur partener, iar una facuse si avort.

Pe atunci aveam 15 ani si nici macar nu ajunsesem sa fiu sarutata. Nu-mi dadeam seama ca, in ochii baietilor, pusa mereu in contrast cu "prietenele" mele, aratam ca o copila de 12 ani. Nu stiam sa merg pe tocuri, nu aveam curaj sa le cer parintilor voie in club noaptea, ma imbracam cu ce imi cumpara tata. Ceea ce mi-a prins bine, zic eu privind in spate. Insa atunci credeam ca sunt urata, banala. Eram slaba fara sa tin vreodata vreo dieta si ajunsesem sa ma intreb daca nu cumva sunt prea grasa.

Multe lucruri prostesti umbla prin mintea unei adolescente care nu are curaj sa vorbeasca. Iar ele se amplifica in timp. La 16 ani deja toata lumea radea de mine pentru ca nu aveam iubit. Cu scoala stateam bine, cu absentele asemenea, asa ca nimeni nu se putea lua de mine din motivul asta. Asa ca prietenele s-au hotarat sa ma ajute. M-au vopsit blonda platinat, desi aveam un blond natural destul de frumos. M-au invatat sa ma machiez, au fost cu mine sa-mi cumpar, din banii primiti de ziua mea, blugi mulati si cu talia mult sub buric. 

In scurt timp a aparut primul doritor. Atunci nu-mi venea sa cred ca se uita cineva la mine. Acum ma simt de parca as fi fost scoasa la mezat. Primul venit, primul servit. Am fost cu el timp de un an si am iesit din relatia aia o epava. Avea grija sa-mi spuna mereu ca sunt urata, ca ma imbrac aiurea, ca sunt o toanta. Imi dadea intalniri la care nu aparea. Ma lasa sa astept un telefon de-al lui cu saptamanile. Iar eu le acceptam pe toate. Si il credeam. Si ma adanceam intr-o disperare sora cu nebunia.

Eram la inceputul vietii iar eu aveam senzatia ca el este ultimul tren, ultima sansa pentru una ca mine.

Dupa o vara crunta in care am vrut sa-mi tai venele de cateva ori, m-am hotarat sa ma indepartez de el. Si de "prietenele" de la scoala. Mi-am luat o slujba cu jumatate de norma pentru restul verii si mi-am convins parintii sa-mi plateasca diverse cursuri extrascolare pentru anul ce urma. Nu le-am spus ca tot ce vroiam este sa ma ridic de la pamant, unde n-au banuit nicio clipa ca sunt. Pentru toti, eram doar o alta adolescenta cu toane, si nici alea exagerate.

Nu dupa mult timp am cunoscut alt baiat si, asa cum mi-am umplut programa la maxim pentru a nu resimti singuratatea, m-am aruncat intr-o noua relatie doar ca sa sterg gustul amar al primei. Norocul meu a facut ca baiatul sa fie ceva mai matur decat mine, mai echilibrat si cu mult bun simt. Am invatat de la el ce inseamna sa ti se spuna "te iubesc", "esti frumoasa", "esti inteligenta".

Nu l-am crezut niciodata in totalitate, n-am reusit niciodata sa trec peste toate complexele. Dar acum ma pot uita inapoi si pot spune ca, asa neinspirat imbracata cum eram la vremea aia, aratam mult mai bine decat imi imaginam. Iar profesorii si, mai tarziu, colegii si realizarile mi-au demonstrat ca doar pentru ca m-am comportat prosteste, asta nu inseamna ca sunt proasta.

In astfel de situatii cred ca avem nevoie de trei parghii: una venita inca de mici de la parinti, una de la anturaj si, cea mai importanta, una de la noi insine.

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica "Articolul tau" ca reactie la "Cum sa cresti o fiica cu incredere in sine"

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata, trebuie doar sa ne specifici cum vrei sa te semnam. Materialele pot fi trimise si prin intermediul formularului de pe site (din colt sus dreapta), alaturi de fotografii.

Materialele de la rubrica "Articolul tau" reflecta opinia autorului, nu neaparat si pe cea a redactiei.