Acasa | Articolul tau | Neputinta de a ajuta lasa urme

Neputinta de a ajuta lasa urme

 SHARE  

Adaugat in 28 februarie 2012

Neputinta de a ajuta lasa urme

Viata de caine. Foto: Photoxpress

In facultate eram o mana de om. Putini credeau ca sunt mai mare de clasa a 10-a. Eram plapanda si puternic legata de parintii mei, asa ca plecarea cu ceilalti studenti a fost pentru mine ca o pedeapsa.

Urmau doua saptamani de practica, pe teren, undeva intr-un sat uitat de lume, prin Vrancea. Ne-am inghesuit 20 de colegi in cateva compartimente de tren personal. Apoi ne-am inghesuit intr-o dubita care ne-a lasat la intrarea in sat si apoi ne-am lungit, in sir indian, pana la casa in care urma sa fim gazduiti. Batea un soare puternic, aerul era uscat iar praful innecacios, pe masura ce noi incercam sa caram echipamentele, un calculator vai de mama lui si bagajele fiecaruia.

Casa era sus, in varful unui deal abrupt, dar macar era acoperit cu iarba si ici si colo ne tinea umbra cate un copac. Avea doua camere si o bucatarie, o curticica nu prea mare si un wc in spate. In cele doua camere urma sa le impartim cu totii, asa ca unde ne-am aruncat fiecare sacul de dormit acolo s-a considerat a fi locul nostru.

A doua zi am pornit cu treaba prin satul care nu-mi spunea mare lucru. Era asezat intr-o zona frumoasa, insa casele nu erau deosebit de frumoase. Unele insa erau exagerat de mari. Oamenii erau binevoitori, insa prea curiosi si bagaciosi pentru o persoana timida ca mine. Am rasuflat usurata cand ne-am intors "acasa". Asa am ajuns sa fac parte, printre altele, si din echipa care se ocupa de hrana multimii de studenti, ceea ce am facut cu drag. Calculatorul functiona pe timpul zilei pe post de jukebox, de jur imprejurul casei era o priveliste mirifica iar vremea se racorise putin. Era o placere sa locuiesti acolo.

Intr-una dintre zile, cam la jumatatea perioadei de sedere, m-am dus pana la o femeie din vale sa iau niste verdeata. Era intre doua varste, bondoaca si greoaie, insa foarte vesela si vorbareata. M-am tinut dupa ea pe masura ce mi-a strans ce aveam nevoie si ma pregateam sa plec atunci cand am vazut, intr-o cutie ce cu greu putea fi numita cotet, un cap imens. Un ciobanesc mioritic ma privea cu atentie. Am intrebat-o daca musca si mi-a spus ca da, sa nu ma apropi ca este foarte agresiv.

Am plecat si m-am intors dupa cateva zile, tot dupa verdeata. De data asta am lasat femeia sa mearga singura si m-am apropiat cat am putut de cotetul cainelui. Era cumplit de murdar de jur imprejur, mirosea urat si arata jalnic, cu parul incalcit pana la piele si rani vizibile ici si colo. Avea zgarda prea stransa in jurul gatului si lantul putin mai lung decat el, fortandu-l sa faca cel mult 2 pasi de jur imprejurul cotetului si sa stea in propia mizerie. Se uita la mine cu o privire atat de trista, incat am indraznit sa mai fac un pas si apoi inca unul.

Nu sunt genul care sa se teama de caini, insa el s-a ridicat brusc, facandu-ma sa ma opresc precauta. Femeia tocmai iesea din curtea din spate, in drum spre casa, asa ca m-a avertizat inca o data ca este un caine foarte agresiv, ca ea ii pune apa cu furtunul si ii arunca de la distanta mancarea. Zicea ca i l-a adus fiul ei si ca de cand l-a pus in lant, ei i-a fost frica sa se apropie de animal. Ma intrebam cu cat timp in urma a fost asta. Insa femeia deja intrase in casa, in cautare de o galeata sau o punga in care sa-mi puna verdeata.

M-am aplecat si i-am spus cateva vorbe cainelui, pe un ton alintat, moment in care a inceput sa schelalaie. Mi-am luat inima in dinti si m-am dus la el. Care era de fapt o ea, in ciuda numelui. S-a trantit cu burta in sus si a continuat sa scanceasca de cate ori luam mana de pe ea. Femeia a ramas inlemnita cand m-a vazut. Insa nici asta si nici zilele pe care le-am mai stat pe acolo nu m-au ajutat sa o conving de faptul ca se poate apropia de caine.

Nu avea rost sa ii explic faptul ca, spre deosebire de gaini, cainii simt nevoia sa fie bagati in seama. N-am putut sa o conving nici macar sa ii curete din cand in cand locul din jurul cotetului, sa-i lase un lant macar cu juma de metru-un metru mai lung sau sa-l tunda baiatul ei cand vine, ca sa nu mai fie mereu plin de sange si bube de la blana aia incalcita. 

M-am simtit din nou ca la 6 ani, cand parintii m-au trimis cateva saptamani la tara - a fost prima si ultima oara. Prin jurul satului isi facea veacul un doberman. Fusese adus de cineva de la oras si scapase. Sau i se daduse drumul. Mi-a fost frica de el vreo doua zile, pana cand m-am prins ca lui ii este si mai frica de mine. Toata lumea il alunga, tuturor le era teama de el. Desi copiii isi faceau curaj cand erau in grup si il fugareau si aruncau cu pietre dupa el. Asa ca eu l-am ademenit cu mancare si l-am luat cu binisorul pana m-a lasat sa-l mangai. Era cat mine, era in ultimul hal de slab, avea bube si rani pe tot corpul si iti tinea urechile ciulite, gata in orice clipa sa fuga precum o caprioara speriata.

Degeaba le-am spus unchilor mei ca e bland, ca are nevoie de ingrijire. Tot ce am obtinut a fost interdictia de a ma mai apropia de el.

Cred ca din toata vacanta aceea de vara, de la finalul anului I de facultate, ciobanescul ala m-a impresionat cel mai mult. Acel caine imens, caruia ii simteai fiecare coasta de prost ce era hranit, atat de bland dar care prin statura lui isi tinea la distanta stapana si, de altfel, singura fiinta umana care ar fi putut avea vreun pic de grija pentru el. La randul meu, am lasat o parere puternica asupra femeii: o impresie puternica si proasta. Ce altceva poti crede despre un copil de oras care nu e in stare sa priceapa ce este un caine rau si ca o bucata de paine uscata pe zi este tot ce-i trebuie?!

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica "Articolul tau".

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata, trebuie doar sa ne specifici cum vrei sa te semnam. Materialele pot fi trimise si prin intermediul formularului de pe site (din colt sus dreapta), alaturi de fotografii.

Materialele de la rubrica "Articolul tau" reflecta opinia autorului, nu neaparat si pe cea a redactiei.



Autor: Miclea
 


 SHARE :  Trimite pe mail
vranceastudentipracticaoamenicainelantcotetgrijasituatie CITESTE MAI MULTE DESPRE

9343 citiri

72 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Good to know

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Mulți părinți nu vor să devina emoționali în fața copiilor. Este bine sa procedezi asa sau ar trebui sa ii spui copilului ca ti-e frica de paianjeni sau ca esti furios din cauza jobului? În timp ce tema este complexă, din studii reies câteva răspunsuri clare, conform theconversation .

Good to know

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Căpitanul Andreea Oana Ardeleanu a executat astazi, de la ora 10.00, zborul de evaluare pentru obținerea calificării de instructor de zbor pe aeronava IAR 99 devenind, astfel, prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție.

Familie

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

În curând, se împlinesc 14 ani de când tatăl meu a murit. S-a întâmplat brusc și, oarecum, neașteptat. Nu mai era chiar tânăr și nici cu sănătatea nu stătea prea bine. Era însă, în ciuda problemelor de sănătate, într-o formă foarte bună. S-a dus așa cum și-a dorit: ”mâncat bine, dormit bine, dimineața sculat mort”.

Relatii

 Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Noi considerăm că tinerii au parte de mai mult sex decât au în realitate, iar bărbații au viziune distorsionata asupra vieții sexuale a femeilor tinere, conform unui nou studiu.

Familie

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Au trecut câteva zile de când niște femei au plecat pe lumea cealaltă lăsându-și copiii pe mâna cine știe cui pe lumea asta. Am urmărit cât am putut cazul Nicoletei Botan. Am dat drumul chiar și la televizor, cu ocazia asta. M-am uitat la știri! M-am uitat câteva zile.

Good to know

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii, dar nu au curajul să admită și să spună. Prietena mea o recunoaște: nu-i plac copiii, nu o emoționează obrăjorii bucălați și nici nu simte că viața ei e incompletă fără o pereche de mânuțe încolăcite în jurul gâtului.

Relatii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Cand sunteti doar voi doi, sexul se poate întâmpla oricând, oriunde, dar pe masura ce familia începe să crească, momentele de intimitate pot deveni o amintire.