Acasa | Articolul tau | Avem un client! Cum il punem pe fuga?
Agent prezentand un apartament. Foto: Reuters
Cam asa s-a incheiat legatura telefonica cu un angajat al unei Agentii Imobiliare din Bucuresti, anul 2012.
Repet: 2012 si imobiliare. Doua informatii care, impreuna, duc cu gandul la servicii impecabile, la fuga dupa potentiali clienti, la seriozitate si interes maxim afisat de agentii imobiliari, la oferte doldora si anunturi serioase.
Vezi sa nu!
Duduie internetul de anunturi false, de agentii care pozeaza in proprietari, de case de vanzare care s-au vandut de mult, de apartamente inexistente, de proprietari cu pretentii de latifundiari, de atitudini inadecvate cu lipsa de fonduri de pe piata imobiliara, si de pe piata in general.
Am fost agent imobiliar aproape 10 ani, am inceput de jos, ca secretara intr-o agentie mica, dar serioasa, am avansat, facand vizite ale ofertelor nou intrate, am trecut la prezentari si negocieri, la vanzari/inchirieri propriu zise, cu insotire la notariat, administratie financiara, la dezvoltarea unui departament nou de la 0, la vanzarea unui complex de locuinte din faza de proiect, la proiecte de retea de sucursale pentru un mare retailer etc, fiind in momentul de fata responsabila cu tot ce inseamna negociere/renegociere, dezvoltare si mentinere a unei retele de peste 200 de unitati de retail.
Nu, nu e un CV, nu e o lauda de sine, e pur si simplu traseul parcurs cu constiinciozitate si interes pentru meseria mea. Nu pentru profesie, pentru ca aceea e cu totul alta. Ci chiar pentru serviciul meu de zi cu zi, pe care am ales sa-l fac, fortata de imprejurari, dar care mi-a adus beneficiile si satisfactiile unei munci bine facute.
Niciodata, in cei 15 ani de munca in domeniu, nu mi-am permis sa public un anunt despre o proprietate pe care nu o vazusem in prealabil, sa imi pun potentialii clienti pe drumuri degeaba, sa investesc intr-o proprietate timp si bani fara sa stiu care este pretul ei si fara sa fi agreat cu proprietarul, anterior anuntului, care sunt conditiile in care doreste sa vanda/inchirieze respectiva proprietate.
Niciodata nu am facut un client sa astepte in persoana sau la telefon, pentru ca eu sa termin de mestecat, sau de vorbit la celalalt telefon, sau de pilit o unghie.
Niciodata nu mi-am permis sa inchid telefonul unui potential client care ma intreaba de o proprietate de 100 E/luna, daramite de una de posibil 6.000 E/luna. Niciodata nu mi-am permis sa ridic tonul la un client, sa-l reped, sa-i spun ca habar n-are ce vorbeste sau ca ma deranjeaza cu cererea lui.
In ultimul timp am nevoie de informatii de la astfel de agentii imobiliare din Bucuresti sau din tara. Ma lovesc insa de un nivel de indolenta vecin cu nesimtirea, de un neprofesionalism enorm, de o atitudine sfidatoare a "agentilor" care nu au timp sa raspunda la telefon si catre ulterior iti dau "bip", care nu stiu sa formuleze un "buna ziua, cu ce va putem ajuta?", care considera ca ofertele sunt cele care conteaza, si ca pentru o oferta buna un client indura orice umilinta din partea lor.
Am invatat in cei 10 ani de agentie si in cei 5 ani petrecuti de "cealalta parte a baricadei" toate tertipurile folosite atat de clienti cat si de agenti, stiu sa citesc printre randurile unui anunt de "agatare", pot sa tai atat cat e necesar din descrierea unui imobil facuta de un proprietar entuziast, stiu suficient de multe dedesubturi cat sa fiu convinsa de lipsa de profesionalism a unei agentii in clipa in care sunt rugata sa las un numar de telefon, pe motiv ca "momentan colegul care a dat anuntul nu este in firma" sau in momentul in care se apuca sa-mi explice, cu argumente futile, ca un apartament de 2 camere poate fi "semidecomandat".
Stiu ca, in Bucuresti, a avea agentie imobiliara este un business adoptat de fosti agenti ai unei alte agentii pepiniere, dar mi s-ar parea normal ca legislatia sa fie ceva mai dura cu ei. Acum cativa ani se chinuiau ARAI si UNAI sa introduca un minim de cerinte pentru meseria de agent imobiliar dar, dupa numarul impresionant de impostori, s-ar parea ca nu au reusit sa faca nimic in sensul acesta.
Pacat, e o meserie frumoasa, cu recompense pe masura, atunci cand e facuta cu cap si cu bun simt.
Si ca sa va raspund tot eu la intrebarea de la inceput: da! Va stresati proprietarii pentru a nu va bate joc de clienti. Ii intrebati orice va poate intreba un client. Nu postati anunturi neverificate. Nu va faceti baza de date de 20.000 de oferte daca nu aveti logistica necesara sa faceti fata unui astfel de portofoliu.
Mai bine va axati pe cateva oferte reale, existente, vandabile, vizionate, agreate cu proprietarii, pe care le promovati serios, despre care informati toti colegii din firma, pentru a putea da toate informatiile ce pot fi dezvaluite la telefon, facandu-va mai bine o baza de date de clienti platitori, caci aceia sunt raritati.
Treziti-va! Oameni cu ceva mai multa experineta ca voi au pierdut averi imense pariind pe o piata imobiliara muribunda. Ce va face sa credeti ca voi, agentii imobiliari ai anului 2012, angajati (azi da, maine nu) ai unei agentii «No Name» veti face avere din nesimtire si din indolenta crasa? Umpleti site-urile gratuite de internet, pentru ca nu va permiteti nici macar un site propriu!
Va doresc faliment placut. Il meritati deplin.
Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica "Articolul tau".
Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata, trebuie doar sa ne specifici cum vrei sa te semnam. Materialele pot fi trimise si prin intermediul formularului de pe site (din colt sus dreapta), alaturi de fotografii.
Materialele de la rubrica "Articolul tau" reflecta opinia autorului, nu neaparat si pe cea a redactiei.