Acasa | Calatorii | Hue şi "vânătoarea" de morminte

Hue, Vietnam

Hue şi "vânătoarea" de morminte

 SHARE  

Adaugat in 19 martie 2012

Hue şi

Palatul Imperial. Foto: pinguini-prin-lume.blogspot.com

Ne-am urcat în trenul de Hue dintr-o gară mică, mică, mititică. Pinguinul a făcut o previziune sumbră: sigur găsim 2 vietnamezi transpiraţi dormind în paturile noastre. Şi să vezi minune că 50% din previziune s-a adeverit: un vietnamez mic şi ciufulit, aproape soios şi cu unghiile negre, s-a sculat buimăcit de zgomotele noastre şi a eliberat reticent patul.

Trenul a fost tot pe sistemul lipa-lipa, cu multe opriri şi viteza de personal, deşi ne aflam în celebrul pe aici "Reunification Express", cel mai cel tren, care uneşte nordul cu sudul. La asta s-a mai adăugat şi cheful nebun de gălăgie al vietnamezilor la vremea micului dejun (6 dimineaţa), după ce o nebună din patul de jos a ţipat la telefon vreo 2 ore, fix pe la miezul nopţii. Nu am înţeles de ce, dar ne-am întărit convingerea că ăştia au o limbă de tot cocosul, care sună a maimuţă, numai bună de făcut scandal (sunete înalte şi vocale lungite).

Am ajuns la Hue pe la 10 dimineaţa, ne-am cazat în hotelul unei doamne foarte amabile, într-o camera ok, de doar 10 dolari. Singurul inconvenient a fost ploaia, o ploaie care a tot căzut parcă să ne facă noua în ciudă: se mai oprea pentru câte o oră, apoi iar ne făcea sâc, sâc cu câte o rafală puternică. Am ieşit, însă, curajoşi din casă şi am plecat să vedem oraşul, un oraş considerat drept foarte frumuşel de majoritatea călătorilor. E într-adevar un oraş mic şi frumos, cu câteva relicve istorice pe care le-am vizitat şi noi. Bine, am zice că e mai degrabă frumos de trăit în el (verdeaţă, clădiri mici şi ok) decât frumos de vizitat. Nu că n-ar fi frumos, dar nu e din categoria "Uau!".

Mai întâi, am zis să mergem la Palatul Imperial, că deh, e obiectivul numărul unu din oraş, să căscăm şi noi ochii la minune. Palatul, însă, un mare fâs, mai mult în paragină decât obiectiv de vizitat. Bine, aici suntem putin răi (sau exigenţi), dar judecăm şi noi aplicând standardele pentru cea mai jmecheră treabă dintr-un oraş pe care nu trebuie să-l ratezi dacă ajungi în Vietnam. Am suplinit însă dezamagirea culturală cu... prăjituri :)) Am descoperit nişte prăjiturele care seamănă cu eclerele noastre, şi hmmm ce ne-am mai fericit stomăcelul. Da, stomăcelul, nu stomăcelele, întrucât Pinguina a mâncat mai mult. 3 la 1.

Dacă tot am vorbit despre prăjiturele, să vorbim iarăşi despre mâncare. O să credeţi că suntem doar nişte mâncăi obsedaţi de mâncare şi că doar asta căutăm, dar nu e chiar aşa. Mâncarea e un aspect cultural extrem de important în descoperirea unui popor şi a unei civilizaţii: păi dacă ai stomacul gol, cum poţi absorbi toate vibraţiile culturale care te înconjoară? Ce am observat noi până acum e că ei nu au cultura mâncatului afară, în oraş (cam ca la noi). Mâncatul în familie pare mult mai important, aşa că dezvoltarea restaurantelor e legată de dezvoltarea turismului.

În fiecare oraş vietnamez găseşti câte o stradă (sau un cartier întreg) cu hoteluri şi restaurante pentru străini. Poate fi o experienţă amuzantă, frustrantă sau chiar tristă, după noroc. Ce lipseşte acestei experienţe, însă, e contactul cu populaţia locală. În aceste restaurante, manâncă doar străinii şi nu ai şansa să-i vezi pe localnici la masă, cu familia, cu prietenii, nu ai şansa să-i vezi plescăind supe (aşa cum fac chinezii) sau scuipând oase de peşte direct pe masă (tot chinezii la apel). Sau mâncând scârboşenii.

Ai, în schimb, şansa să guşti produse locale. Ne-am aventurat şi am mâncat mai multe treburi vietnameze decât înainte: de exemplu, nişte prăjiturele cu gust de cauciuc, nişte carne de vită tocată şi amestecată cu zahăr, coaptă în frunză de banană (carne + zahăr = bleah! :)), şi nişte fructe de mare. Am vrut creveţi şi calamari. Visam la o farfurie plină de creveţi cu unt şi iaca că vine: o farfurie mare cât toate zilele cu... 3 creveţi pe ea! Câţi??? 3 creveţi??? Nu saturi nici măcar un copil cu aşa ceva, darămite crocodili hămesiţi!

Seara, însă, am plecat cu mult avânt şi speranţă în ochi la gândul că vom mânca mult şi bine. Comanda a fost pe gustul nostru, şi parcă nici porţiile nu erau prea mici. Şi cum înghiţeam noi aşa cu spor de se aşeza îmbucătura peste îmbucătură exact acolo unde trebuia (nu, nu, nu pe burtă, ci ÎN burtă), vedem un şobolan venind oarecum nepăsător dinspre bucătărie spre stradă, cam pe unde era şi masa noastră... Ne-am sculat dezgustaţi şi am şters-o, fără să ne mai uităm în urmă. Aşa că experienţa noastra culinară de aici rămâne aceiaşi, descrisă printr-un singur cuvânt: flămânzeală. Ca tot îşi dorea Pinguinul să slăbească, să fie asta soarta sărindu-i în ajutor?!

Experienţa Hue a fost întregită cu "vânătoarea" de morminte regale de a doua zi. Am facut "excursia" pe bicicletă. Proastă alegere. Singurul oraş cu împrejurimi deluroase şi noi luăm biciclete... Şi când te gândeşti că la şes am avut inspiraţia să luăm scuter...  Iar bicicletele noastre... nişte bombe fără viteze. E crunt să pedalezi la deal pe bicicletă fără viteze => Pinguina a făcut şi cârcei mai pe la final. Ne-au umilit câţiva puşti care pedalau de mama focului şi treceau ca nişte rachete pe lângă noi. Ne-am scos şi noi şi am zis că ăştia s-au născut pe bicicletă şi de aia-s aşa de vânjoşi. Şi ca să fie ciuda şi mai mare că n-am luat scuter (pardon, motorbike, că aşa-i zice pe aici) am avut şi nişte porţiuni noroioase de offroad, numai bune de luat cu ceva motorizat.

Înainte de a ajunge la primul mormânt, ne-am oprit la o pagodă (un soi de mănăstire de pe la noi, cu chilii si calugari).

Mormintele au fost o surpriză foarte plăcută, impresionând prin arhitectură şi atitudine. Arhitectura cu nuanţe predominat roşiatice aminteşte de Cambogia pe care o vedem prin filme (o să vedem la faţa locului dacă aşa şi e). Mormântul este, de fapt, un  uriaş parc cu 5 zone, unde, de altfel, regele a şi trăit o perioadă. Să nu credeţi că era neapărat vreun ţăcănit satanist care a vrut să stea în mormânt şi să vadă şi el cum va fi in viaţa de apoi :D ci, pur şi simplu, urma şi el, mititelul, tradiţia. Mititel la propriu, un soi de Adi Minune, căci avea sub 1,5 m înălţime: era aşa de mic, încât tronul lui era mai mic decât al reginei. Acum, întelegem că putea fi mai mic decat regina (avem şi noi exemple pe Iri şi Moni), dar să-şi facă şi tronurile tot aşa??? Păi ce barbat e ăsta?

Au fost amenajate clădiri speciale pentru împărat, pentru soţii şi pentru concubine. De reţinut este că împăratul Tu Duc a avut vreo sută şi ceva de neveste, nenumărate concubine şi... niciun moştenitor. Se mai întâmplă să aibă omul atâta ghinion, sute de concubine şi toate sterpe :). Acum, pe seriosulea, măcar se poate consola cu faptul că i-au fost fidele. Vă daţi seama ce-ar fi însemnat să aibă câteva sute de concubine fără copii şi doar una cu copil?

Într-una din clădirile cu vedere la lac, împăratul crea poezie. Apoi o recita mult iubitelor sale neveste, concubine şi ce-or mai fi fost ele. Ne vine în cap doar imaginea unui Becali recitând "Melc, melc, codobelc..." şi a unor aplaudace plictisite prefăcându-se impresionate. Ca prin catedrele de pe la facultăţi.

Înainte de a ajunge la sarcofag, trebuie să treci de o stelă imensă care povesteşte în caractere chinezeşti faptele glorioase ale împăratului. Pentru cine nu ştie, stela este o placă de piatră  pe care se sculptează diverse texte, poezii, învăţături, fapte eroice, după caz. Pe la noi nu prea există, dar prin Asia sunt destul de întâlnite. Pot servi şi drept dispozitiv de multiplicare a preţioaselor texte de pe ea, prin presarea unei hârtii cu cerneală pe literele/caracterele sculptate. Şi cum ziceam, după ce ne holbăm la virtuţile împăratului, ajungem la punctul culminant: mormântul. Că doar asta am venit să vedem, nu? Numai că se pare că trupul lui Tu Duc a fost îngropat într-o locaţie necunoscută (evident, împreună  cu nenumarate comori). Motivul: să nu fie jefuit de hoţii de morminte. În acelaşi scop, cei 200 de vietnamezi care au ajutat la înmormântarea împăratului au fost decapitaţi.

Dupa vizitarea acestui obiectiv, am încercat să căutam şi alte morminte enumerate în ghid. Am orbecăit căutându-le, şi e posibil să le fi şi găsit, întrucât am vazut nişte ruine din stradă. În ghidul nostru ediţie 2009 scria că sunt în renovare. Ei bine, aşa sunt şi acum. Şi noi care credeam că Bechtel sau metroul din Bucureşti se mişcă greu.

A doua zi, ne-am îmbarcat către urmatoarea destinaţie, oraşul Hoi An, care a scăpat de ravagiile războiului, oferind, astfel, şansa unica de a observa un oraş medieval vietnamez, cu arhitectura, şarm şi tot tacamul. Sau, cel puţin, aşa visam noi pe atunci.

Despre Pinguini: Ne plimbam prin lume fara un plan prea bine definit, pana cand fie ni se termina banii, fie ne intoarcem ca urmare a agravarii starii de sanatate a Pinguinului. In vara lui 2011, Pinguinul a aflat ca este bolnav. Boala s-a manifestat prin inflamarea articulatiilor labei piciorului, determinandu-i Pinguinului un mers specific de... pinguin :) Anul trecut ni l-am petrecut in China, predand engleza (noi doi), invatand chineza (noi doi), literatura chineza (ea) si economie (el). Vrem sa prezentam calatorii de prin zone mai puţin umblate de romani ca pe ceva accesibil, distractiv si incitant.

Galerie imagini

 
 
 
 
 


Autor: Pinguinii
 


 SHARE :  Trimite pe mail
ghid calatoriihuevietnamhoi anmorminte regalepalat imperialbucatarie vietnameza CITESTE MAI MULTE DESPRE

8685 citiri

34 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Good to know

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Mulți părinți nu vor să devina emoționali în fața copiilor. Este bine sa procedezi asa sau ar trebui sa ii spui copilului ca ti-e frica de paianjeni sau ca esti furios din cauza jobului? În timp ce tema este complexă, din studii reies câteva răspunsuri clare, conform theconversation .

Good to know

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Căpitanul Andreea Oana Ardeleanu a executat astazi, de la ora 10.00, zborul de evaluare pentru obținerea calificării de instructor de zbor pe aeronava IAR 99 devenind, astfel, prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție.

Familie

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

În curând, se împlinesc 14 ani de când tatăl meu a murit. S-a întâmplat brusc și, oarecum, neașteptat. Nu mai era chiar tânăr și nici cu sănătatea nu stătea prea bine. Era însă, în ciuda problemelor de sănătate, într-o formă foarte bună. S-a dus așa cum și-a dorit: ”mâncat bine, dormit bine, dimineața sculat mort”.

Relatii

 Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Noi considerăm că tinerii au parte de mai mult sex decât au în realitate, iar bărbații au viziune distorsionata asupra vieții sexuale a femeilor tinere, conform unui nou studiu.

Familie

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Au trecut câteva zile de când niște femei au plecat pe lumea cealaltă lăsându-și copiii pe mâna cine știe cui pe lumea asta. Am urmărit cât am putut cazul Nicoletei Botan. Am dat drumul chiar și la televizor, cu ocazia asta. M-am uitat la știri! M-am uitat câteva zile.

Good to know

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii, dar nu au curajul să admită și să spună. Prietena mea o recunoaște: nu-i plac copiii, nu o emoționează obrăjorii bucălați și nici nu simte că viața ei e incompletă fără o pereche de mânuțe încolăcite în jurul gâtului.

Relatii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Cand sunteti doar voi doi, sexul se poate întâmpla oricând, oriunde, dar pe masura ce familia începe să crească, momentele de intimitate pot deveni o amintire.