Smart Woman

Si m-am casatorit. La 21 de ani, iar la 23 si jumate am aflat ca sunt insarcinata. In 4 luni jumate. Dupa ce au trecut aproape 5 luni de la prima si ultima mea aventura. Si nu, nu sunt "genul ala de femeie". Am crezut ca cel de langa mine ma va iubi asa cum nu m-a iubit nimeni niciodata, oh si exact asa a fost. Mi-a luat tot: visuri, sperante, definitii si prieteni. Dragostea lui era genul care iti ia pentru a suplini neindeajuns ce nu aveam nevoie. Si uite asa am inselat. Pentru mine si pentru sufletul meu; da sunt egoista.

Dar toate lucrurile acestea au trecut acum, s-au intamplat totusi, aproximativ 5 luni in urma, ultimele mele ganduri se invart in jurul procesului de populare a planetei. Nu imi vine sa cred cat de ne-materna pot fi, asa incat sa nu simt ca am un copil in mine 4 luni jumate? Iar acum as face o retrospectiva a ultimelor luni ce ma sperie: mers la dentist, mers la sala intensiv (doar imi crestea burta putin si trebuia sa o dau jos), mers pe la coafor - schimbat culoarea parului de cateva ori, mers prin cluburi - ajuns acasa pe 2 carari, primit bataie crunta de la sot - umblat 2 saptamani cu vanatai pe fata si pe corp... si copilul a rezistat in corpul meu vitejeste.

Am stat si m-am gandit la viitorul meu dupa ce voi naste, cel mai mult la situatia financiara si la protectia sociala pentru mame si nou-nascuti. Am aflat cu stupoare ca fostul angajator nu a platit niciun fel de taxa, impozit, contributie pentru ca nu a dorit acest lucru. L-am confruntat zilele trecute si mi-a spus ca niciodata nu va face acest lucru. Pline de verva si indignare, ganduri au inceput sa se adune in capul meu cu ce as putea eu face, sau altfel zis, ce i-as putea eu face si bum! Am inspirat adanc, m-am ridicat din starea mea, am pasit inainte si... m-am oprit.

Cu cine ma lupt? Am avut harul de a lucra pentru un magnat al afacerilor cotidiene, o persoana care problema mea este un mizilic pe langa CEC-urile lui emise fara garantie. O persoana care de 15 ani se chinuie sa aibe un copil si cheltuie bani pentru acest lucru. Cu cine ma lupt? M-am rezumat la a-i spune un lucru care stiu ca a atins exact coarda care trebuie. L-am intrebat daca in urma situatiei mele, crede ca va mai avea vreun copil, cand el trateaza asa de nonsalant situatia mea. Privirea din ochii lui a fost atat cat mi-a trebuit. Am zambit si am plecat. Cu cine m-am luptat? Cu un om ratat, rezistand vitejeste.

Am reusit sa-l indepartez pe sot in capatul celalalt de tara si am reusit sa ma angajez in alta parte unde sunt tratata si apreciata pentru ceea ce fac, cel putin pana voi naste. Am ramas singura si nu imi mai doresc sa fiu inconjurata de oameni care alcatuiesc decorul. Nimeni nu are nicio vina. Imi dau seama ca de acum viata-mi va lua alt curs, unul pe care nu l-am anticipat, dar pe care il astept cu drag.

Renunt sa ma gandesc la cele din jur si ma bucur la faptul ca, indiferent de orice, copilul acesta din poveste, este al meu. Judecati-ma pentru lipsa mea de implicare in ceea ce priveste abuzurile de mai sus. Tatal meu imi spunea intotdeauna de faptul ca exista o lege a compensatiei. Iar asta este cat se poate de adevarat.

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica "Articolul tau" ca reactie la: Unde incepe si unde se termina dragostea?

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata, trebuie doar sa ne specifici cum vrei sa te semnam. Materialele pot fi trimise si prin intermediul formularului de pe site (din colt sus dreapta), alaturi de fotografii.

Materialele de la rubrica "Articolul tau" reflecta opinia autorului, nu neaparat si pe cea a redactiei.