Acasa | Calatorii | Diversitate, preţuri mari şi o cameră de gardă numită "fever center" unde nu se depistează febra

Malaezia, Kuala Lumpur

Diversitate, preţuri mari şi o cameră de gardă numită "fever center" unde nu se depistează febra

 SHARE  

Adaugat in 23 aprilie 2012

Diversitate, preţuri mari şi o cameră de gardă numită

Kuala Lumpur. Foto: pinguini-prin-lume.blogspot.com

Primul contact cu Malaezia a fost prin Penang, oraş mult lăudat de Lonely Planet, dar urât din tot sufletul de noi. Am ajuns acolo seara târziu şi am purces la căutat de cazări. Preţuri astronomice în comparaţie cu Tailanda pentru nişte camere jegoase şi, surpriza locului, fără GEAMURI.

Când Pinguina l-a întrebat pe un nenea: "bre, da de ce nu aveţi geamuri" i s-a replicat scurt că dacă vrea geamuri să meargă la hotel. Pinguinul a avut şi el contact cu groaza în perindările lui după camere. I s-a arătat, spre exemplu, o cameră cu baie chipurile, care nu avea geam, lenjeria era neschimbată, puţea îngrozitor, pereţii erau plini de igrasie, iar minunata baie nu poseda "tron":)) A fost întrebat dacă îi place, dar nu i-au mai auzit răspunsul, că în urma lui erau rotocoale mari de praf de la fuga subită. Şi toate astea la minunatul preţ de 17$, cu care în Tailanda stai decent. Cum poţi, dom'le, să prezinţi o cameră mai împuţită decât o budă publică şi să mai şi întrebi senin "Do you like it?" Noi asta nu am înţeles... câtă puturoşenie, păi să nu pui tu mâna pe o găleată de var să acoperi igrasia într-o după-amiază?

Ne-am mulţumit cu o cameră dubioasă, fără geamuri, fără net, de altfel fără nimic în afară de pat. Am plătit cât am dat şi în Bangkok la hotel, dar diferenţa era uriaşă. Aveam să constatăm, uitându-ne după cazare pentru Kuala Lumpur, că situaţia era destul de dramatică în toată ţara. Standardele aici scădeau simţitor, dar preţurile urcau cu nesimţire. Am ales şi noi un hotel in Kuala Lumpur după multe cercetări pe internet şi plecam cu speranţa spre KL, undeva pe la 3 după-amiaza. Beleaua era că Pinguinul trebuia să se întoarcă în minunatul Penang ca să-şi dea examenele de ACCA.

Am ajuns târziu în Kuala Lumpur, dar am nimerit la un hotel decent, undeva chiar în buricul târgului, acolo unde se fac toate socotelile şi se numără toţi banii:)) nici chiar aşa, dar am fost cazaţi chiar în centru, lângă o clădire imensă şi un templu hindus. Aşa am avut şi noi ocazia să vedem cum se roagă hinduşii: luau câte o nucă de cocos, o ridicau deasupra capului, rosteau căteva vorbe şi apoi cu toată forţa o dădeau de pamânt. Rugăciunea avea valoare doar dacă se spărgea. Am stat şi noi ca spectatori la câteva rugăciuni şi am pus pariuri că o tanti n-o să reuşească s-o spargă, şi culmea chiar n-a reuşit. O fi fost de la cârcoteala noastră. Oricum, s-a chinuit femeia de câteva ori până i s-a împlinit şi ei dorinţa.

.

.

Oraşul este extrem de plăcut, fiind o combinaţie de malay (malaezieni get-beget), indieni şi chinezi. De fapt, toată Malaezia este o combinaţie dintre aceste trei naţii. Noi am crezut că aşa o combinaţie va fi îngrozitoare, dar ne-am înşelat, căci este frumoasă şi armonioasă, fiecare cultură manifestându-şi individual trăsăturile, aparţinând totuşi unui peisaj unitar. Un fel de diversitate foarte distinctă dar unită. Toate aceste trei naţii vorbesc malaeziană, deşi între ei folosesc limba maternă. În plus, se foloseşte mult şi engleza, poţi auzi malay sau chinezi vorbind engleză între ei, deşi urma să aflăm că asta se întâmplă mai mult de fiţă, căci la ei acasă o dau tot pe ce ştiu ei mai bine. Între cele trei etnii se leagă prietenii, mai ales în şcoală, dar când vine vorba de căsătorie, treburile nu se prea amestecă. Malayii sunt musulmani, aşa că orice căsătorie între ei şi cineva din afară trebuie să se lase musai cu o convertire a partenerului, ceea ce e mai rar. Chinezii, de exemplu, sunt destul de leneşi şi nu ar dori în ruptul capului să se roage de 5 ori pe zi. Prea multă muncă :).

Etnic, în Malaezia sunt 70% malay, prin urmare puterea politică este în mâna lor. Cu toate astea, economia este controlată de... pragmaticii chinezi. Şi asta în ciuda faptului că prin `70 s-au dat nişte legi care să încurajeze business-ul malay, prin taxe mai mici şi împrumuturi ieftine de la stat. Rezultatul a peste 30 de ani de politică pro-malay: nicio schimbare pe scena economică! Oricum, malaezienii nu o duc prea rău, salariile fiind cam ca pe la noi, dacă nu chiar mai mari puţin. În plus, dacă ai echivalentul a sub 3.000 RON venit pe familie (indiferent de numărul de capete), poţi cumpăra apartamente în stil ANL la preţuri de 15.000 USD. Colac peste pupăză, mai primeşti şi echivalentul a 500 RONpe an ajutor de la stat, asta aşa, pentru încurajarea consumului, că tot e criză.

.

Am fost în Little India şi ne-am bucurat ochii cu priveliştile colorate din magazine, apoi am mers la atracţiile principale ale oraşului: turnurile Petronas, printre cele mai înalte clădiri din lume. Din păcate, nu am putut să le vizităm pentru că erau închise pentru o lună... Ne-am bucurat de ele de jos şi ne-am lungit gâturile ca se le vedem cât mai bine. Destinaţia următoare a fost turnul de televiziune, de unde am putut admira tot oraşul. Priveliştea a meritat, dar distracţiile care au venit cu biletul, ioc.

Pinguinul ţine să menţioneze că Pinguina a insistat să luăm şi aceste extra-uri. Pinguina ţine şi ea să menţioneze că flyerele cu atracţii erau extrem de atractive, nimeni nu ar fi rezistat tentaţiilor :)). Pinguinul ţine să mai adauge că nu se află printre acei "nimeni", ba mai mult, crede că mulţimea acestor "nimeni" nu e prea mare. Pinguina, la rândul ei, ţine să adauge că mulţimea de "nimeni" de la atracţii a fost destul de mare. Şi, astfel, nu am fost singurii care au vizitat grădina zoologică tropicală cu sute de animale, simulatorul de Formula 1 şi plimbarea cu poneiul. Sutele de animale din gradina zoologică au fost mulţi şerpi, şopârle, papagali, paianjeni, ceva gândaci şi nişte şobolani (da, chiar şobolani obişnuiţi, din ăia mari de canal). Nu ar fi fost foarte rău dacă nu ar fi fost aşa de înghesuite. Simulatorul de Formula 1 a fost doar un joc jalnic pe calculator, noi aşteptându-ne la ceva cu simulare de mişcare. Şi ce credeţi: această minunată atracţie se închide pentru 2 ore în vederea "răcirii sistemelor". Cireaşa de pe tort a fost distracţia cu poneiul: Pinguina a vrut mai mult distracţia cu poneiul, dar când a ajuns lângă ei s-a răzgândit, i s-a făcut milă de ei. Că deşi e silfidă, nici animalul nu era prea mare...

.

Dacă am fost la indieni, trebuia să mergem şi la chinezi. Nu e mare lucru de menţionat, doar un du-te vino continuu, colorătură, mizerie, kitsch... chinezăreală, pe scurt. Am fost şi într-un târg de lucruri artistice, tradiţionale. Am văzut măiestria oamenilor transformată în tot felul de brizbrizuri si prostioare vândute ca suveniruri.

.

Cu mâncarea n-avem prea multe comentarii, nu de alta, dar am tot vizitat KFC -ul local întrucat am mai dezvoltat câteva simptome, sau mintea noastră a mai dezvoltat, şi am vrut să fim siguri că nu mai păţim şi alte belele. Pinguinul a făcut febră în a treia zi de KL şi am fugit repede la spital. Am fost la unul public pentru că auzisem că au un sistem medical decent în care poţi avea încredere. Ajunşi acolo, ne-am dumirit cum stă de fapt treaba după doar 5 minute, când ne-au luat temperatura amândurora. Şi, deşi Pinguinul avusese 37.8 pe ambele termometre din dotarea personală, la spital avea o temperatură normală de 36.7. Asta a fost peste puterea noastră de înţelegere: ne aflam la camera de gardă numită "fever center", însă acolo nu se putea depista febra. Băieţii aveau un termometru high tech de frunte care funcţiona cu infraroşii. Bizarul s-a adâncit în cabinetul medicului: Pinguinul a protestat la măsurătoarea efectuată de dubiosul aparat, însă doctorul a insistat că aparatul este foarte precis, însă se poate ca aerul condiţionat sau transpiraţia să răcească fruntea, astfel măsurătoarea nefiind tocmai cum trebuie. Explicaţie absurdă, am zice noi...

Mă rog, să nu credeţi că serviciile medicale de acolo ne-au impresionat negativ doar prin asta, urmează bomboana: Pinguinul a cerut nişte analize de sânge, aşa cum ştia din Tailanda că se face cu oamenii cu febră, dar răspunsul a fost prompt - du-te acasă şi vino înapoi peste 4 zile dacă încă mai ai febră, că aici e spital public şi avem prea mulţi pacienţi şi nu putem face atâtea analize. Dar plătim, am zis noi. Nu contează, că toată lumea plăteşte, dar tot nu se poate. Acuma, noi nu suntem doctori, dar alţii care sunt ne-au zis că dacă ai febră prin zonele tropicale trebuie să te prezinţi în 24 de ore la doctor, nu după patru zile... Şi uite aşa ne-am văzut obligaţi să găsim un alt spital, în care măcar termometrul să funcţioneze. Ne-a ajutat un taximetrist să mergem la un spital privat, unde i-au găsit 37.8. La analize, însă, nu i-a ieşi nimic, i s-a spus că e devreme, dar că probabil "something is coming in"... vreo infecţie, ceva, dar trebuie să mai aşteptăm şi alte simptome.

Acel ceva nu a mai apărut, din fericire pentru noi:) Am dezvoltat o teamă uşor obsesivă după episodul Pinguinei cu Dengue, dar sperăm să ne vindecăm temerile în destinaţia noastră următoare: Singapore. 

Despre Pinguini: Ne plimbam prin lume fara un plan prea bine definit, pana cand fie ni se termina banii, fie ne intoarcem ca urmare a agravarii starii de sanatate a Pinguinului. In vara lui 2011, Pinguinul a aflat ca este bolnav. Boala s-a manifestat prin inflamarea articulatiilor labei piciorului, determinandu-i Pinguinului un mers specific de... pinguin :) Anul trecut ni l-am petrecut in China, predand engleza (noi doi), invatand chineza (noi doi), literatura chineza (ea) si economie (el). Vrem sa prezentam calatorii de prin zone mai puţin umblate de romani ca pe ceva accesibil, distractiv si incitant.



Autor: Pinguinii
 


 SHARE :  Trimite pe mail
calatoriighidasiamalaeziakuala lumpurtailandalonely planetpinguini prin lume blogspot CITESTE MAI MULTE DESPRE

9201 citiri

28 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Good to know

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Mulți părinți nu vor să devina emoționali în fața copiilor. Este bine sa procedezi asa sau ar trebui sa ii spui copilului ca ti-e frica de paianjeni sau ca esti furios din cauza jobului? În timp ce tema este complexă, din studii reies câteva răspunsuri clare, conform theconversation .

Good to know

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Căpitanul Andreea Oana Ardeleanu a executat astazi, de la ora 10.00, zborul de evaluare pentru obținerea calificării de instructor de zbor pe aeronava IAR 99 devenind, astfel, prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție.

Familie

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

În curând, se împlinesc 14 ani de când tatăl meu a murit. S-a întâmplat brusc și, oarecum, neașteptat. Nu mai era chiar tânăr și nici cu sănătatea nu stătea prea bine. Era însă, în ciuda problemelor de sănătate, într-o formă foarte bună. S-a dus așa cum și-a dorit: ”mâncat bine, dormit bine, dimineața sculat mort”.

Relatii

 Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Noi considerăm că tinerii au parte de mai mult sex decât au în realitate, iar bărbații au viziune distorsionata asupra vieții sexuale a femeilor tinere, conform unui nou studiu.

Familie

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Au trecut câteva zile de când niște femei au plecat pe lumea cealaltă lăsându-și copiii pe mâna cine știe cui pe lumea asta. Am urmărit cât am putut cazul Nicoletei Botan. Am dat drumul chiar și la televizor, cu ocazia asta. M-am uitat la știri! M-am uitat câteva zile.

Good to know

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii, dar nu au curajul să admită și să spună. Prietena mea o recunoaște: nu-i plac copiii, nu o emoționează obrăjorii bucălați și nici nu simte că viața ei e incompletă fără o pereche de mânuțe încolăcite în jurul gâtului.

Relatii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Cand sunteti doar voi doi, sexul se poate întâmpla oricând, oriunde, dar pe masura ce familia începe să crească, momentele de intimitate pot deveni o amintire.