Smart Woman

Sec ca o sticlă de Solo Quinta alb. Mi s-a făcut frig măi omule, am început să tremur de-mi clănţăneau dinţii în gură. Sunt două zile de când am aflat. Marţi dimineaţă am primit mailul.

- Wauu, ce nebunie, mai ştie cineva de asta?, l-am întrebat.

- Nu. Dar se vede că nu sunt în apele mele. Cred că şi ea bănuieşte ceva. Mă simt ca un păsăroi prost care a clocit oul cucului. Şi din câte se pare, cucul e d’aci, de-ai noştri. A râs. Eu nu simţeam nevoia... abia începeam să intru în pielea lui, să-i simt furia, să-i intuiesc deruta.

- De ce îmi spui mie toate astea?

- Păi trebuie să vorbesc cu cineva, altfel înnebunesc. Cui ai vrea să-i spun, lu’ maică-mea?Ei, ce zici Şeikspir, şapte ani în care n-am mirosit nimic, în care mă bârfeau toţi pe la spate.

- Cum ai aflat?

- Din apropouri, aluzii. Ştii că după câteva pahare, miştourile sunt mai pe faţă, ironia nu mai e aşa de fină. Am intrat la bănuieli aşa că am trimis mostre bucale la un laborator. După cinci zile a venit rezultatul.  M-a costat opt milioane toată tărăşenia, ieftin ca braga. A râs din nou.

- Dar tu n-ai avut nici o bănuială în tot acest timp?Adică, tu eşti cam grăsuţ, nevastă-ta micuţă, iar fiu-tu are deja aproape un metru jumate şi nu are decât 7ani.

- Un metru treizeci şi doi de centimetri, mai exact. Spui asta acum. De ce nu m-ai întrebat nimic în toţi aceşti ani, măcar aşa în glumă?Zi Şekspirake?Nu mi-a trecut nici o secundă prin cap că nu-i copilul meu. Ştii cum e: seamănă cu străbunicul lu’ sora, lu’ nepotul nu ştiu care. Întotdeauna se găsesc asemănări dacă vrei să le cauţi. Pur şi simplu nu mi-a trecut prin cap.

- Şi ce-ai de gând să faci Tică?

- Nu ştiu mă, tu ce-ai face în locul meu? M-a privit moale, uşor ironic.

- Io... i-aş zgâria maşina nemernicului ăla cu un cui. Apoi aş lua-o pe doamna asta care şi-a bătut joc de mine şi aş călca-o în picioare, asta aş face. Ar ajunge direct în căruţul cu rotile.

- Ştiam eu că  mă pot baza pe tine, Şeikspir, eşti băiat "deştept" şi viteaz. Nevasta în spital, eu la răcoare şi copilul prin vecini sau pe la rude, aşa vezi tu lucrurile, nu?

- E o variantă  de lucru, trebuie să recunoşti. A dat a lehamite din mână.

- Deocamdată  nu fac nimic. După ce mi-am revenit cât de cât din şoc, am încercat să înţeleg, m-am documentat. Mâine merg să văd un psiholog. Le încerc pe toate. Auzi: femeia face asta, nu că vrea să te-nşele, nu c-ar fi târfă; o face pentru un genom mai bun.  Inconştient, subliminal...merge aşa ca somnambulul cu mâinile întinse, până-l miroase pe unul cu gene adevărate şi gata, o pune cu el.

- Şi tu înghiţi porcăria asta, adică ce-i asta, un alibi? De unde ai citit rahatul ăsta, vreun studiu al unui grup de cercetători din Gabon?

- Băi, cred, ce să fac... mă agăţ de orice. Studiul spune că procentul este între 10 şi 20%. Deci, pe aici pe undeva e nevastă-mea. De ce ar fi vina ei, cu ce e ea vinovată că a intrat în grupul ăsta minoritar? E ca o boală genetică, nu? M-a înşelat fără să vrea, se mai întâmplă. Ce să fac acum, să-i rup capul? Să divorţez? În mod sigur am să pierd copilul. Ascultă măi Şeikspir, eu pe copilul ăsta îl iubesc acum mai mult ca oricând, dacă aşa ceva e posibil. Doar ideea că l-aş putea pierde mă seacă. Eu l-am crescut, e al meu. Şi-a aprins o ţigară cu mişcări lente, de parcă era sub apă.

- Ziceai că  te laşi.

- Aşa e, nu găsisem momentul oportun. Şeikspir, n-ai vrea să termini cu tâmpeniile?

- Uite ce zic eu, lasă-mă să scriu totul pe un forum. Or mai fi şi alţii în situaţia ta. Nu eşti tu singurul păsăroi prost din România. Vedem ce spune lumea. Îţi schimb numele, nu dăm prea multe amănunte, ce ai de pierdut?

- Ce nume îmi pui?

- Rudolf, e bine? O să fii primul meu personaj cu suflet.

- Dacă faci asta Şeikspir, ai să-ţi scrii memoriile cu pixul între dinţi, că-ţi rup mâinile, auzi?

Încerca să glumească, din când în când râdea, dar era dărâmat, distrus. Nu vorbele lui spuneau asta, o făceau ochii stinşi, fără pic de lumină şi faţa cadaverică. Fuma ca turcul. Nu ştia ce va face, se simţea prins între ciocan şi nicovală. Deşi sunt dat dracului de deştept şi întotdeauna am un sfat bun pentru un prieten aflat la ananghie, de data asta am rămas mut.

Tică e inginer, are 41 de ani şi e căsătorit cu Ligia de 10 ani. Au "împreună" un băiat care are 7 ani. Se înţelegeau foarte bine... chiar prea bine.

Discuţia asta, poate fi sau nu adevărată, eu pot sau nu să fiu L. Dima (aka Şeikspir), noi toţi putem fi doar în visul delirant al unei furnici bolnave de meningită.

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica "Articolul tau".

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata, trebuie doar sa ne specifici cum vrei sa te semnam. Materialele pot fi trimise si prin intermediul formularului de pe site (din colt sus dreapta), alaturi de fotografii.

Materialele de la rubrica "Articolul tau" reflecta opinia autorului, nu neaparat si pe cea a redactiei.