Smart Woman

Acest post nu este menit sa disece dorul de casa sau motivul dezertarii mele, vreau numai sa redau buchetul de senzatii ce m-au asteptat in locul pe care si acum, spre confuzia generala, il numesc acasa.

In primul si in primul rand cand am iesit din aeroport acompaniata de barbosul pe care, cu drag si respect, il numesc tata, am crezut ca am pasit intr-o infuzie de ceai. Teiul imi facea in ciuda: unde locuiesc teiul s-a rispit pe toate regulile de buna purtare ale publicului. Nu mai miroase. La fel si iasomia. Rezista insa, infloresc inodor, ca niste marturii ale unui rai apus. Acasa insa, teiul emite un miros lipcios. Si cat imi mai place! Sandra, de ce nu exista parfumuri cu miros de tei?

In drum spre casa, in masina, vesnica  mizerie politica dezbatuta cu un barbos respectabil, dupa cum am spus.

Acasa – bucate alese. Spre disperarea mamei, nu am vrut vreun fel contorsionat de mancare, ci doar atat: pate de ficat cu rosii, branza si salata verde cu rosii, castraveti si marar – din cea facuta cu otet de mere, nu balsamico sau alte nazdravanii occidentale. In viata mea nu am gustat ceva mai delicios! Mint. La bunica, varza calita in untura cu jumari si mamaliga, asta dupa ce-mi dadeam duhul prin gradina in cautare de legume pentru o "ciorba ala Banana de 7 ani". Bunicul se dadea in vant dupa amestecul de apa, rosii, varza si ardei! Dar sa revin. Cu burdihanul plin, am plutit spre balconul scaldat in miros de tei pentru o tigara si o taina cu cei ce ma numesc cu un zambet "fiica-mea".

Obosita de atata nou si bine, m-am ingropat in cel mai lat si lung pat, in perna cea mai lipsita de factori alergici, in cele mai moi asternuturi din lume. Doua mogaldete albe s-au gasit si de data asta sa-mi dezmierde hainele aruncate pe fotoliu cu blana alba si torsul fuioratec. Si, ca de fiecare data, nu m-am putut infuria pe ele pentru firele de par dezertoare ce acum imi impodobesc unele haine.

Ziua 2. Dupa jumatate de deceniu am pasit pe plaja cu gandul de a-mi intinde prosopul. M-am lafait la soare. Mai neiertatoare ca in trecut, arsita m-a alungat in apa. Mai nazdravana ca in trecut, marea m-a alungat pe mal. Rece. Limpede. Rece. Limpede. Pana la gambe. Rece. Limpede. Pana la pulpe. Rece. Nisipul fin pe fundul apei. Imbietor. Rece. Pana la buric. Maini ridicate in aer pentru a-mi mentine echilibrul in fata valurilor cotropitoare.  Inaintez sigur. Limpede. Nu chiar asa de rece. O nebunie. Val. Aaaaaaah… m-a stropit. Ma bag. Inca recisoara. La naiba! Baldabac! Dau din maini. Ma agit. Pielea-mi este alunecoasa. Caldut. Val. Iar baldabac. Sunt - la propriu – pe val. Flashback-uri din copilarie cand ma scotea mama vanata din apa, etc.

Marea m-a imbratisat. Nu e prostie ce spuneau aia in cantecele de la Vama Veche (nu e reclama asta, nu?). Cei ce sunt de la mare stiu!!! Cu trei semne de exclamare!

Seara a venit invaluita de glumele celor pe care-i stiu si cu care am pus lumea la cale, si cu Cuba Libre. Un amestec ametitor de extaz, voie buna, rasete, zgomotul marii, aer sarat si felurite bucate sforaind pe gratar.

Pe zi i-am vizitat pe cei care-mi spun frecvent "Mamaie/tataie, ai grija sa…". Da, sunt una dintre acele norocoase! Continuand traditia romaneasca a mancarii, m-am infruptat din scoverci intelepte si un pui de somn visator la inaltime deasupra plajei Modern. Inapoi catre casa prin ubicuul miros de tei. Iar vorbe, politica, glume cu pisici, istorisiri fantastice urmate de gesturi sugubete ale lui fratello, sfaturi…

Mama a inceput sa se inmoaie. Asta doar in ultimii ani. Eu incerc sa-mi ascund umezeala ochilor cu un zambet. Din masina, flutur mult timp mana pe geam. Din nou in drum spre aeroport alaturi de barbos. "Si ce vrei sa faci cu…?" "Vreau sa… Dar tu?" "Uite, eu m-am gandit ca...". Inainte de control ne despartim cuviincios. Nu lacrimam – desi ne vom vedea peste cel putin un an. Citesc in felul in care mi-a strans antebratul toate cuvintele de dragoste pe care un tata i le spune in filmele americane fiicei lui si pe care mie tata mi le-a spus foarte rar.

"Doamnelor si domnilor, bine ati venit la bordul aeronavei X cu destinatia Y. Suntem siguri ca sederea acasa a fost minunata si va promitem ca oricat de departe ati ajunge in lume asta, oricat oceane si mari va vor scalda trupul, oricate feluri de mancare si tipuri de oameni va vor digera stomacul si creierul, mereu veti fi bineveniti in casa, bucataria si sufletele noastre!"

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica "Articolul tau".

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata, trebuie doar sa ne specifici cum vrei sa te semnam. Materialele pot fi trimise si prin intermediul formularului de pe site (din colt sus dreapta), alaturi de fotografii.

Materialele de la rubrica "Articolul tau" reflecta opinia autorului, nu neaparat si pe cea a redactiei.