Smart Woman

Am avut parte de-o educaţie aleasă şi am văzut tot ce merită să fie văzut pe Pământ, am citit tot ce merită citit, am văzut toate filmele şi piesele de teatru ce meritau să fie numite aşa. Am iubit câteva dintre cele mai frumoase şi râvnite femei de pe mapamond. Am mâncat cele mai alese mâncăruri, gătite de cei mai celebri bucătari. Am avut foarte multe momente în care am fost fericit. Mă bucuram că exist, eram mândru de mine, bucuros că m-am născut. Am simţit fiorii dragostei, am fost corupt de sentimentul unic al puterii şi am cunoscut… bucuria de a dărui.

Nimic nu gâdilă mai plăcut orgoliul, decât privirile înlăcrimate şi pline de recunoştinţă a celor aflaţi în nevoie atunci când primesc un codru de pâine din mâna ta. Din mâna ta cu piele fină şi frumos parfumată, din mâna ta fermă şi puternică. Atunci eşti cel mai aproape de zei, atunci, măcar pentru o clipă, eşti mai mult decât un biet muritor. Din acest motiv, asta a fost şi este ocupaţia mea favorită. Filantropia. Dacă am regretat vreodată ceva?

Da. Că nu sunt un artist. Din nefericire asta n-am putut să cumpăr, talentul. Talentul înseamnă putere. Oamenii privesc cu respect şi invidie bogăţia şi frumuseţea dar nimic nu-i copleşeşte mai tare ca ARTA. Oamenii caută emoţia şi-i iubesc pe cei ce le-o dăruiesc. Dacă eram şi artist, le aveam pe toate. Totuşi, un artist are momente bune şi momente mai puţin bune. Eu pot să dăruiesc mereu. O fac ori de câte ori simt nevoia. Avantaj serviciu. Era bine dacă cel care scrie acum despre mine, n-ar fi fost un neica nimeni, aţi fi aflat mai multe despre cum e să fii cel mai bogat om din lume. Sunt sigur că aţi fi citit totul cu mare interes.

Oamenii sunt foarte interesaţi să afle cum trăiesc cei bogaţi şi celebri, ce mănâncă, ce beau şi aşa mai departe. Le dă o stare de bine şi devin mai optimişti, deşi n-ar fi nici un motiv să fie aşa. Dar prăpăditul ăsta de unde să ştie? Ce-a aflat el totuşi, habar nu am de unde, e că sunt din ce în ce mai trist şi că mi-e din ce în ce mai greu să fiu fericit. Sunt foarte probabil cel mai invidiat om de pe pământ, sunt conştient de asta. În ultimul timp, gândul ăsta îmi desenează un zâmbet amar pe faţă.

Mă numesc Mircea Ionescu, am 35 de ani şi sunt un pârlit. Sunt unul dintre cei mai pârliţi oameni de pe planetă. Doamne, chiar că sunt pârlit. N-am avere, am în schimb o nevastă şi cinci copii. Muncesc de dimineaţa până seara doar pentru a trăi de pe azi pe mâine. Nu ştiu ce sunt alea vacanţe sau concedii şi nici nu-mi mai amintesc ziua în care toţi cei din familia mea au fost sătui cu adevărat. Ziua în care să nu aud: mi-e foame. Dar, îmi amintesc că a fost o lună întreagă în care n-am mâncat decât cartofi. Era toamnă şi erau ieftini pentru că se făcuseră ca niciodată. Doamne, câţi cartofi am mâncat în luna aia! O lună de toamnă. Am opt clase primare, ştiu să citesc şi să socotesc. Sunt zidar.

Câteodată, seara, dacă nu pic mort de oboseală, pun pe cel mai mare dintre copii, pe Vlad, să-mi citească din Biblie. Mă linişteşte, mă simt bine. Avem şi o pisică, o cheamă Brumi. Aşa i-au spus copii. Roxana, cea mai mică dintre ei, spunea că blana ei are ceva din culorile toamnei. Nu ne-a costat nimic s-o botezăm. Pisica asta a noastră n-a aflat nici până în ziua de azi că s-au inventat mâncăruri speciale pentru pisici, pliculeţe, conserve şi alte alea. Mă mir cum de mai e în viaţă, fără proteinele şi mineralele şi… Dumnezeu mai ştie ce se găseşte în hrana aia din pliculeţe. Chiar mă mir, undeva trebuie să fie o greşeală.

Nici pe la veterinar n-a ajuns vreodată deşi nu cred că i-ar fi fost frică, nu, nu cred. Este o pisică curajoasă. Copiii învaţă bine şi mă bucur de asta. Nu ştiu cum de s-a întâmplat să fie aşa, mă minunez continuu. Nea Vasile, şeful de echipă, râde de mine şi spune că-s toţi aşa buni la carte pentru că am vecini deştepţi. Eu nu zic că nu-i aşa, dar chiar toţi… adică toţi cinci? Mare minune. Da, învaţă bine şi nici măcar n-au cărţi, mă şi mir cum reuşesc, aşa, chiar şi fără de cărţi. Cum spuneam, e greu.

Mă gândeam totuşi într-o zi că de-ar fi să se întâmple o minune şi să avem bani, mulţi bani, am începe o nouă viaţă. Lumea e plină de minuni şi de frumuseţi iar noi suntem gata să le admirăm. Cum de m-am gândit la asta? M-a întrebat într-o zi un patron la care lucram cu ziua dacă am văzut filmul „Închisoarea îngerilor”. Nu ştiu de ce m-a întrebat asta, probabil n-avea nimic mai bun de făcut şi s-a gândit să schimbe o vorbă cu mine. I-am spus că nu, nu-l văzusem. „Vezi măi Mirceo”, mi-a spus el, „eşti un om fericit. Ăsta e cel mai bun film făcut vreodată şi atunci când ai să-l vezi ai să fii fericit. Eu pot doar să-l revăd, dar nu se compară, e ca o supă reîncălzită”. Nu ştiu de ce-i părea lui că supa reîncălzită nu e bună, mie nu-mi pare aşa. La ora când ajung de obicei acasă, asta mănânc şi nu-i rea de loc. 

Ca să vezi pentru ce poate să te mai invidieze lumea…că eşti sărac şi necultivat. Nu m-aş fi gândit. 

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica "Articolul tau".

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata, trebuie doar sa ne specifici cum vrei sa te semnam. Materialele pot fi trimise si prin intermediul formularului de pe site (din colt sus dreapta), alaturi de fotografii.

Materialele de la rubrica "Articolul tau" reflecta opinia autorului, nu neaparat si pe cea a redactiei.