Smart Woman

Am incercat sa experimentez si cateodata am reusit. Am integrat, am uitat, am avut insight-uri si pasi inapoi. Insa o idee a fost mereu prezenta in fundal. E cumva, una dintre abordarile care m-au sustinut cel mai mult pana acum. In viata noastra exista doua aspecte: ceea ce se intampla si povestea noastra despre ceea ce se intampla. Arata cam asa:

... si de obicei nu au niciun punct comun.

Ce ne raneste cel mai mult nu e ce se intampla in viata noastra, ci interpretarile noastre despre ce se intampla. Pentru noi, astea doua chestii se contopesc. Nu ne dam seama ca interpretam, sau cel putin nu realizam ca interpretarea noastra nu este adevarul; ci doar o poveste.

Si suntem tare categorici in interpretari. Tinem de ele ca un catelus de o jucarie de plus. Nu. Ca doi catelusi de o jucarie de plus.

Nu mi-a raspuns la salut, sigur are ceva cu mine. Faptul este ca nu a raspuns la salut. Atat. Povestea? Ca are ceva cu mine/ca e nesimtit/ca nu sunt important. Pe mine ma deranjeaza nu faptul ca nu a raspuns la salut, ci ce inseamna asta. Si pentru mine, povestea asta e adevarul. Dar daca nu m-a auzit pentru ca e obosit/stresat/absent? Si asta nu are legatura cu mine.

N-a prea vorbit cu mine in seara asta. Sigur ceva nu e ok. Fapt: nu a prea vorbit cu mine. Interpretare: nu mai e la fel de interesat/ceva s-a intamplat si are legatura cu mine/ ceva nu am facut ok. Dar daca era cufundat in lumea lui? Si are dreptul sa faca asta. Ii dau voie sa faca asta fara ca eu sa o transform intr-o poveste despre mine. Cata libertate i-as da...

Avem tendinta sa luam lucrurile foarte personal. Cumva, cam tot ce se intampla in jurul nostru consideram ca are legatura cu noi. Si interpretam in contextul nostru. Pur si simplu nu izbutim sa ne scoatem pe noi din ecuatie. Sa vedem ca oamenii au lumea lor, au conceptele lor in functie de care isi traiesc viata. Vad lucrurile in felul lor. Si au tot dreptul sa faca asta. Si sa reactioneze asa cum considera ei de cuviinta. Iar asta nu are nici o legatura cu noi.

Am 30 de ani. M-am intalnit ieri cu mama. Iar a inceput sa ma critice. N-o mai suport. Fapt: mama mi-a spus... (concret). Interpretare: iar ma critica/nimic din ce fac nu-i convine/are senzatia ca nu stiu sa fac nimic, etc. La astea cu parintii sunt o multime de variante. Un calugar budist spunea: "Vrei sa vezi cat de dezvoltat personal esti? Du-te stai un weekend cu parintii" :)

Dar daca asta e modul in care mama ma iubeste? Daca prin atitudinea asta ea vrea sa ma invete si sa ma protejeze? Daca vad ca atitudinea ei e una de iubire? Twisted, ce-i drept. Dar poate asta e modul in care stie ea sa ma iubeasca. Daca reusesc sa n-o mai iau atat de personal, este aproape duios.

Stiu ca stii. Stiu ca nu-ti spun nimic nou. Insa nu stii. Atata timp cat inca te mai deranjeaza ce fac cei din jurul tau, asta e doar o teorie draguta.

Hai sa-ti dau una mai grea:

S-a culcat cu alta femeie. Nu ma mai iubeste. Si unele dintre noi mergem si mai departe. Si nu m-a iubit niciodata. Faptul este ca s-a culcat cu alta femeie. Povestea, ca nu ma mai iubeste/ca nu sunt ok/ca nu sunt iubibila/sunt devalorizata/sunt umilita. Majoritatea dintre noi nu le putem separa, aici e buba. Pentru ca daca pot sa le separ, pot sa vad ca ma dor interpretarile mele si nu faptul ca s-a culcat cu altcineva. Dar daca adevarul nostru nu e adevarat? Am cunoscut barbati insurati, care isi iubesc nevestele si care mai calca stramb; sunt deja un cliseu. Si chiar cred ca isi iubesc nevestele. Doar ca ...(....)... si aici pot fi o multime de variante care nu au legatura cu nevestele lor si poate nici cu relatia dintre ei. Poate sunt barbati care nu prea stiu sa iubeasca in general, si asta nu are legatura cu sotia. Poate au nevoie de tot felul de confirmari, si asta nu are legatura cu sotia. Poate au nevoie sa fie in centrul atentiei. Si asta, din nou, nu are legatura cu sotia - cu valoarea ei ca femeie. Poate nu stiu sa mentina o relatie pe termen lung. Si nu are legatura cu sotia.

Nu spun ca e ok sa se intample asta sau ca o experienta din asta nu e dureroasa; ci ca interpretarile noastre despre ea o fac mult mai dureroasa. Nu spun ca-mi doresc sa experimentez asta. Insa, daca intr-o zi se va intampla, sper sa stiu sa nu sufar mai tare decat e cazul.

Da, poti sa ma contrazici. E dreptul tau si nu are nici o legatura cu mine :) 

Bun. Ideea nu e sa ne mintim singuri. Ci sa ne dam seama ca majoritatea lucrurilor care ne ranesc sunt doar interpretari. Ca nu sunt adevarul. Atunci cand vedem asta traim o eliberare foarte misto. Cumva, nu mai suntem conditionati de comportamentul si reactiile celor din jur. E dreptul lor sa faca orice. Iar noi nu trebuie sa luam nimic din toate astea personal. Nici macar cele care sunt tintite inspre noi. Cine stie ce interpretari de-ale lor au creat comportamentele. Asta nu e adevarul despre noi sau despre ei.

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica "Articolul tau".

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata, trebuie doar sa ne specifici cum vrei sa te semnam. Materialele pot fi trimise si prin intermediul formularului de pe site (din colt sus dreapta), alaturi de fotografii.

Materialele de la rubrica "Articolul tau" reflecta opinia autorului, nu neaparat si pe cea a redactiei.