Jurnalul unui Rege. Foto: Photoxpress
Atat de enervante incat plansul unui copil foarte mic nu are scopul de a cere mancare, ci de a elimina nervii ca nu a fost hranit deja. Conceptul de "a chema mancarea" nu a apucat, inca, sa se formeze.
Acest rasfat, in literatura de specialitate, poarta numele de autocentrism (adica centrare pe sine). Este, totodata, si o centrare pe lume, pentru ca un bebelus nu se diferentiaza de lume. Nu stie unde se termina el si unde incepe lumea, motiv pentru care isi mai baga degetul in ochi din cand in cand. Apoi incepe sa vada ca lumea este ceva mai departe de el, dar nu o vede ca pe ceva separat, ci ca pe o extensie a propriului eu. Cam la nivelul acesta ramanem foarte multi. Cu atat mai mult cu cat suntem mai putin… interesati de lume, cu cat un singur subiect ne umple capul (gen banii, sexul, serviciul (care nu ne solicita mental, mai ales), televizorul, politica facuta fara implicare etc.).
Ce inseamna autocentrism? Sa ne purtam ca niste regi! Voi descrie, in continuare, la persoana intai, comportamente specifice ale acestei perspective. Cu cat comportamentele sunt mai intense, cu atat conceptia despre lume a persoanei se afla la un nivel mai apropiat de copilarie. Depasirea acestora nu este, neaparat, organizata cronologic, ci depinde destul de mult de mediul social in care ne dezvoltam. Nici eu nu le prezint cronologic, ci dupa cum are sens povestea.
Iata, deci:
Daca eu sunt rege si centrul universului, cu siguranta sunt o persoana importanta. Cu siguranta voi face ceva important in aceasta viata si voi ajunge bogat si faimos. Lumea deja imi vede potentialul. Frecvent se vorbeste de mine, mai mult barfe din invidie, este adevarat, dar oamenii adesea sunt interesati de ce fac eu. Sunt convins ca un reality show despre mine ar fi foarte interesant. Cand merg pe strada sunt o multime de fete care ma vad si ma apreciaza in sinea lor.
De altfel, am si multe fantezii unde diferite fete ma inghesuie si-mi spun ca trebuie sa ma aiba… macar o data. si eu ma las cu greu convins sau chiar deloc, ca sunt casatorit; ce sa-i faci? M-au pierdut! imi pare asa de rau de ele! E nedrept ce li se intampla! Daca n-ar fi lumea asta asa rea si sotia geloasa, as putea sa le dau si lor… o amintire placuta – ca au facut sex cu regele. Dar se pare ca nu pot ajunge la mine. Vor trebui sa se multumeasca cu mai putin, cu un alt barbat care normal ca-mi este inferior.
Uneori ma enerveaza atata popularitate. Oamenii se uita dupa mine pe strada, intorc capul, in loc sa ma lase in pace. Nu poate omul sa se imbrace extravagant, ca toata lumea se uita si critica. Unii oameni sunt probabil cu capul si rad de mine. Ei n-au zis ca ar rade de mine, de fapt nici nu s-au uitat in directia mea, dar eu sunt sigur ca de mine vorbesc si rad, ca doar eu trec pe langa ei si este imposibil sa nu ma fi observat si sa vorbeasca de mine.
Ceea ce stiu eu este ceea ce se poarta numele de adevar. Nu inteleg cum unii sunt incuiati la cap si nu vad lucrurile ca mine. Din moment ce eu spun un lucru si ei tot cred altceva, singura concluzie pe care pot sa o trag este ca sunt niste prosti. Cum altfel sa nu inteleaga? in mintea mea frecvent – foarte frecvent – port discutii cu tot felul de persoane si le arat in fel si chip adevarul si ei tot nu inteleg… daca-s prosti! ce sa le ceri? Nu-mi ramane decat sa-i umilesc: fie prin cuvinte, fie facand misto de ei, fie batandu-i. Oricum imi sunt inferiori, cumva trebuie sa le arat asta, altfel si-o vor lua in cap si se vor crede mai buni ca mine.
Mai mult decat ca detin adevarul, detin si dreptatea. Ceea ce fac eu este corect. De fiecare data cand fac ceva, am o justificare pentru asta. Nu ca altii care fac de prosti ce sunt. Multi, insa, incearca sa ma pacaleasca si sa ma minta si sa ma fure si, uneori, chiar reusesc, pentru ca asa sunt oamenii: rai. Ajung sa ma nedreptateasca, sa ma faca sa ma intreb daca merit anumite lucruri (merit, Doamne, sa-l lasi p-ala sa ma fure? cu ce ti-am gresit?), ca doar sunt corect si bun si nu fac rau. Uneori si eu mint si fur si pacalesc, dar asta pentru ca oricum oamenii sunt rai si cineva trebuie sa-i pedepseasca. Trebuie sa supravietuiesti in lumea asta! Nu sunt o persoana rea ca fur; mi-a scos Dumnezeu fraierul in cale.
Cu Dumnezeu am o relatie speciala. Eu ma rog la El si El ma ajuta, pentru ca sunt, daca nu preferatul, macar in Top 50. Dumnezeu mi-a fost mereu aproape, chiar si prin clipele grele; de ce mi-a dat clipe grele, daca ma prefera, nu stiu. Probabil ma testeaza ca are o pozitie deschisa in ceruri care implica multa responsabilitate, multa putere si unde cerinta este sa poti indura multa suferinta din partea Domnului, fara sa-ti dai demisia. Pana acum ma calific.
Citeste articolul integral pe TopExperti.ro