Smart Woman

Taie din ele bucati intregi, prea dureroase pentru a fi ascultate, aduse aminte sau spuse. In rest tacut, se plimba in continuu – il dor picioarele daca sta - si bea din paharutul lui, mic si verde, cate un rachiu. Toata ziua aseaza prin curte lemnele, uneltele. Daca nu mai poate munci cu ele macar sa fie in ordine, nu-i asa?

Cand numarul paharutelor verzi creste, incepe sa-i declare bunicii iubirea lui eterna si neconditionata. Iubirea aceasta este insa o alta poveste.

In rest, lauda orice fel de mancare si manaca intotdeauna tot – caci e risipa sa arunci mancare. Orice fel simplu si saracacios e pentru el un deliciu. Dulciurile ii plac extreme si fiecare chec e sarbatoare. Isi da toata pensia bunicii, pentru cheltuielile in casa, lui isi tine pensia de veteran – pentru cate un rachiu – si reuseste sa mai doseasca uneori cate ceva pentru nepoatele lui.

Umbla imbracat mereu foarte gros, cu pantalonii de lana, sosonii si haina de raiat - chiar si in casa. Fiu de tarani saraci, a reusit acum mai bine de 70 de ani sa faca facultate. Asa a ajuns sa fie numit "domnu’"  si tine la numele lui, chiar daca e un nume maghiarizat cu forta in timpuri staravechi. Cat a lucrat se ducea zilnic la mormantul mamei sale cu o lumanare, acum insa drumul e prea lung, se duce saptamanal, dupa ce isi pregateste cu rigurozitate lumanarea, chibritul si rugaciunea.

Intr-o zi un lemn masiv de fag i-a cazut peste picior. A venit in casa, s-a descaltat, si singur si-a curatat unghia smulsa de lovitura. Apoi s-a incaltat si a plecat din nou in plimbarile zilnice. Dur, sau chiar ciudat poate in ziua de azi, insa este exemplul care m-a ridicat din pat dupa prima operatie. Nici nu mai aude asa bine, si nici nu vede prea bine, dar nu are nevoie, el stie fiecare lucrusor unde este si nu greseste drumul niciodata.

In anul acela la miezul noptii, mi-a adus aminte ca este ultimul lui revelion pe acest pamant, caci va implini 88 de ani curand.

Apoi, prima zi de spital din toata viata lui. Inca trei zile si totul s-a terminat.

Iarna grea la munte, cu troiene mari si viscol. Ateptam preotul sa-l ducem pe ultimul drum pe bunicul meu. Lume putina, aci iarna e prea grea. Iesim din curte si pornim spre biserica. Ne oprim pentru "poduri". La intersectie, ridic ochii si vad…

Din muntii acoperiti de nea, de pe toate starzile infundate cu zapada, veneau ei, batrani, bolnavi, imbracati national, cu cocadrda tricolora prinsa de cusma si cu medaliile de razboi in piept, aducand un ultim salut camaradului, si ofiterului si veteranului. O mare de oameni care nu stiam ca exista, care infruntau fortele dezlantuite ale naturii pentru ultimul drum al bunicului meu.

O secunda, si cerul s-a limpezit, vijelia s-a oprit, si convoiul a continuat drumul. 

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica "Articolul tau".

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata, trebuie doar sa ne specifici cum vrei sa te semnam. Materialele pot fi trimise si prin intermediul formularului de pe site (din colt sus dreapta), alaturi de fotografii.

Materialele de la rubrica "Articolul tau" reflecta opinia autorului, nu neaparat si pe cea a redactiei.