Pe ultima sută spre Vf. Bucsoiu. Foto: oamenifaradelocuri.wordpress.com
Era pentru prima oară. Fără să pot
vedea ceva din cauza ceței dese, în mintea mea roiau imagini cu locuri
similare pe care deja le văzusem. Cu Bucegiul eram “prieten bun”,
Mălăiești fiind ultimul post necucerit. Deși era destul de frig iar
umiditatea ridicată întețea acest sentiment, prin lentila de vapori
trecea o caldură plăcută care îți lumina fața.
A sosit și ceaiul în căni generoase, iar la prima sorbitură, parcă într-o sincronizare aproape perfectă, ceața a început să se spargă, lăsându-ne nepregătiți în fața măreției peisajului, ascuns parcă intenționat pentru a-ți da peste nas când credeai deja că le-ai vazut pe toate.
Iată-mă aici din nou, pentru a nu știu câta oară. La stânga, Bucșoiu parca pică pe mine, la dreapta Padina Crucii înghesuie cabana iar în față stâlpii de marcaj îmi conduc privirea spre cele două căldări glaciare până înspre hornuri…îmi taie respirația, parcă aș privi un imens tablou, balustrada terasei de la Salvamont transformându-se într-o veritabilă ramă.
Povestea Cabanei Mălăiesti pare ruptă din categoria “nu aici”, natura transmițând cu lejeritate acest mesaj pe parcursul celor mai bine de 100 ani de existență. Așezată ambițios în plin culoar de avalanșe și viituri care se scurg de pe versanții abrupți la poalele cărora se află, cabana Mălăiești are un istoric încărcat și demn de povestit nepoților.
Construită în 1882 de către Siebenbũrgische Karpaten Verein,
Mălăiești a fost prima cabană din munții Bucegi, un simplu adăpost din
lemn situat ceva mai jos de locul unde se află astazi. In 1987 arde din
temelii, fiind reconstruită un an mai tarziu, odata cu inaugurarea
potecii Deubel. In 1923, cabana este spulberată de o avalansă pornită de
pe versanții Bucșoiului, ridicând serioase semne de întrebare asupra
amplasării acesteia.
In 1924 se decide relocarea cabanei, fiind refacută
cu ajutorul rămășițelor vechiului adăpost pe locul unde se află și
astăzi, la adăpostul Padinei Crucii, la o altitudine de 1720 de metri.
Între anii ‘38-39 cabana a fost marită avand 100 de locuri în camere cu
priciuri pe timp de vară, iar in ‘67 a fost modernizată. În ‘98 cabana
este din nou mistuită de flăcări.
După aproape 10 ani, cabana este refăcută, dar la scurt timp în martie 2007 suflul unei avalanșe pornite tot de pe Bucșoiu distruge acoperișul acesteia. Astăzi cabana este finalizată, având o capacitate totala de 100 locuri în camere cu 3, 4, 6, 9 si 14 paturi.
Mălăiești reprezintă un refugiu spiritual al iubitorului de munte, un loc neschimbat de trecerea timpului, ascuns într-un colț al Bucegiului într-un peisaj de vis, cum spune și cantecul: De-i veni din orice parte/ La Rașnov să te oprești/ Vei afla în scurtă vreme/ De cabana Mălăiești…
Planificare
Site-ul oficial al cabanei Mălăiești
Vf. Măgura Codlei văzut de pe traseul Tache Ionescu
Constelația Orion apunând în spatele Hornului Mare
Pe ultima sută spre Vf. Bucsoiu (2.492 m) înainte de primele raze de soare
Primele raze peste M-ții Baiului
Conul de umbră proiectat peste Piatra Craiului. În prim-plan culmea Țigănești.
De la st. la dr.: Masivul Postăvaru, M-ții Piatra Mare, M-ții Poiana Neamțului și Vf. Ciucas
Cabana Mălăiești – vedere de pe creasta Bucșoiu
Culmea Tigănești și Piatra Craiului
Poteca Deubel
Primele raze la Mălăiești dupa 4 ore de la răsărit