Acasa | Articolul tau | Noaptea în care nu s-a întâmplat (aproape) nimic

Noaptea în care nu s-a întâmplat (aproape) nimic

 SHARE  

Adaugat in 7 ianuarie 2013

Noaptea în care nu s-a întâmplat (aproape) nimic

Prin întuneric. Foto: Photoxpress

Nu sunt genul de femeie care să se teamă de întunericul propriei locuinţe sau să stea singură în casă.

De obicei, e suficient să ştiu că am încuiat bine uşa ca să dorm liniştită, fără să mă gândesc că hoţii sau fantomele vor escalada pereţii până la etajul 5 pentru a pune mâna pe mine. Însă întâmplarea de azi-noapte mi-a dezvăluit nişte vulnerabilităţi demne de luat în seamă.

Ca de obicei în ultimele două săptămâni, mă prinsese miezul nopţii încercând să adorm şi de-abia reuşisem să-i pun o piedică lui Moş Ene ca să se oprească şi pe la mine.

Ei  bine, pe la 2 noaptea mă trezeşte din somn o alarmă. Buimacă la început, am crezut că trece o ambulanţă. Însă alarma suna tot mai tare şi mai aproape. Am dat să aprind veioza de la capul patului, dar am constatat că se luase curentul. Alarma urla şi urla. M-am dat jos din pat şi am deschis geamul ca să văd de unde provine însă, surpriză: de afară nu se auzea nimic.

Între timp, intensitatea alarmei căpătase proporţii apocaliptice. Cu mintea înceţoşată de somn, nu mai ştiam dacă e adevărat sau dacă visez. Afară era un peisaj din ăla de-ţi îngheţa sângele-n vine. Nu era nicio lumină nicăieri, nu se vedea nicio stea, iar blocul de vizavi se ridica ameninţător, negru pe fundalul cerului de o culoare lăptoasă, pe jumătate acoperit de umbra blocului unde stau.

Alarma îmi spărgea urechile. Mi-a trecut prin cap că undeva e foc sau altă catastrofă şi că va trebui să părăsesc clădirea. Cum era întuneric beznă, încercam să-mi găsesc actele, banii şi o pereche de pantaloni de training dar nu vedeam mai nimic şi mă loveam de pereţi şi dulapuri. Alarma urla atât de tare că simţeam că înnebunesc. Pe scara blocului începusem să aud vocile altor oameni înspăimântaţi, aşa că m-am apropiat de uşă. Prin vizor răzbătea o lumină intermitentă şi mi-am zis “Hait! Incendiu!”.

Mi-am făcut curaj să mă uit pe vizor şi atunci mi-am dat seama ce era: vecina de lângă mine, care este un piculeţ senilă, are montată o alarmă chiar deasupra uşii, iar acum alarma respectivă emitea nişte sunete de vapor combinate cu lumini de stroboscop. Ceilalţi vecini, ieşiţi în pijamale şi cu lanterne în mână, băteau de zor la uşa femeii, îngrijoraţi că apartamentul fusese spart, vecina atacată sau sufocată de vreun incendiu incipient.

În cele din urma, a ieşit şi vecina, cu un calm de Alzeheimer, care susţinea că n-a păţit nimic şi că nu ştie cum să oprească alarma. Probabil aceasta fusese afectată de opririle repetate ale curentului electric din ultima perioadă şi o luase razna.

Însă, chiar dacă acum descoperisem că nu era nicio catastrofă, problema persista sub forma sunetelor percutante, parcă emise de o balenă suferindă de crampe, care ne făceau timpanele franjuri. Lumea se vânzolea pe lângă apartamentul groazei, iar băbuţa n-avea nicio idee despre instrucţiunile de dezamorsare ale sursei de teroare. Apoi, ca prin miracol, alarma a început să scadă în intensitate şi, încet-încet, s-a oprit singură.

Bâjbâind şi împiedicându-mă de cizmele de pe hol, m-am întors în pat, uşurată dar încă speriată. Înainte să adorm la loc, am luat câteva hotărâri strategice: să-mi cumpăr o lanternă (ce ruşine, să nu am aşa ceva în casă, nici măcar una de-aia mică de breloc), să dorm ceva mai îmbrăcată sau măcar să-mi ţin pantalonii la îndemână  şi să păstrez o valijoară pregătită cu chestii de primă necesitate în caz că trebuie să mă evacuez în toiul nopţii.

Pe la 4 dimineaţa sau cât o fi fost, mă trezesc iar îngrozită. De data asta, o lumină puternică îmi perfora ochii. După ce îmi trece prin cap că au venit extratereştrii să mă răpească pentru experimente, îmi amintesc că mai devreme încercasem să aprind lampa, dar curentul era luat. Şi acum se întorsese. Iar lampa de la capul patului e pentru citit şi are bec de 100 W…

Îmi mai fac o notă mentală: să-i spun vecinei că, dacă nu-şi struneşte alarma şi îmi mai provoacă astfel de şocuri nocturne, o pun să-mi plătească medicamentele anxiolitice.

Iată, deci, cât de înfricoşător poate fi nimicul. Acum mă scuzaţi, mă duc să-mi cumpăr o lanternă mare.

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica "Articolul tau".

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata, trebuie doar sa ne specifici cum vrei sa te semnam. Materialele pot fi trimise si prin intermediul formularului de pe site (din colt sus dreapta), alaturi de fotografii.

Materialele de la rubrica "Articolul tau" reflecta opinia autorului, nu neaparat si pe cea a redactiei.



Autor: Iulia B.
 


 SHARE :  Trimite pe mail
noaptepana de curentveciniprobleme CITESTE MAI MULTE DESPRE

10050 citiri

86 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Good to know

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Mulți părinți nu vor să devina emoționali în fața copiilor. Este bine sa procedezi asa sau ar trebui sa ii spui copilului ca ti-e frica de paianjeni sau ca esti furios din cauza jobului? În timp ce tema este complexă, din studii reies câteva răspunsuri clare, conform theconversation .

Good to know

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Căpitanul Andreea Oana Ardeleanu a executat astazi, de la ora 10.00, zborul de evaluare pentru obținerea calificării de instructor de zbor pe aeronava IAR 99 devenind, astfel, prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție.

Familie

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

În curând, se împlinesc 14 ani de când tatăl meu a murit. S-a întâmplat brusc și, oarecum, neașteptat. Nu mai era chiar tânăr și nici cu sănătatea nu stătea prea bine. Era însă, în ciuda problemelor de sănătate, într-o formă foarte bună. S-a dus așa cum și-a dorit: ”mâncat bine, dormit bine, dimineața sculat mort”.

Relatii

 Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Noi considerăm că tinerii au parte de mai mult sex decât au în realitate, iar bărbații au viziune distorsionata asupra vieții sexuale a femeilor tinere, conform unui nou studiu.

Familie

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Au trecut câteva zile de când niște femei au plecat pe lumea cealaltă lăsându-și copiii pe mâna cine știe cui pe lumea asta. Am urmărit cât am putut cazul Nicoletei Botan. Am dat drumul chiar și la televizor, cu ocazia asta. M-am uitat la știri! M-am uitat câteva zile.

Good to know

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii, dar nu au curajul să admită și să spună. Prietena mea o recunoaște: nu-i plac copiii, nu o emoționează obrăjorii bucălați și nici nu simte că viața ei e incompletă fără o pereche de mânuțe încolăcite în jurul gâtului.

Relatii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Cand sunteti doar voi doi, sexul se poate întâmpla oricând, oriunde, dar pe masura ce familia începe să crească, momentele de intimitate pot deveni o amintire.