Smart Woman

Am aflat de Margot de la colegele mele de birou. Din cand in cand, in harmalaia birourilor, se auzeau voci de copilasi. Fetite in tutu-uri colorate alearga pe holurile redactiei, oprindu-se de cele mai multe ori in picioarele noastre repezite si neatente. Fetitele vin la Margot. Margot le stange in camaruta ei, le povesteste ca vor deveni frumoase si destepte, iar fetitele asculta. Usa se inchide. De aici nu pot decat sa imi imaginez ca pe ritmurile care razbat din interior fetitele plutesc gingase ca niste fulgi.

Margot este balerina de langa noi. Este micuta si gingasa, este gratioasa si vesela. Elevele ei mai mai mari, de la baletul pentru femei si fete, o caracterizeaza ca fiind o mana de fier pe care este imposibil sa nu o iubesti. "Trage, burtica! Hai, hai, ridica piciorul!" si atinge usor cu evantaiul. Stie ce sa ceara de la elevele ei pentru ca are experienta. Este modesta pentru ca stie ce inseamna sa primesti aplauze. Margot este Balerina.

“Intr-o zi m-a vazut mama si s-a speriat. Eu stateam in spagat in mijlocul sufrageriei”

"Cand m-am apucat de balet eram batrana deja. Mi-aduc aminte ca eu aveam vreo 6 ani si stateam cu o fata a vecinilor care avea vreo 14. Ea era la coregrafie. Imi arata ce exercitii facea, cum se antrena, iar eu o imitam. Imi era foarte usor sa fac ce facea ea. Intr-o zi m-a vazut mama si s-a speriat. Eu stateam in spagat in mijlocul sufrageriei".

Asa a inceput totul. Cu ajutorul unor rude indepartate care i-au descoperit elasticitatea, Margareta Dumitru a ajuns la Liceul de Coregrafie din Bucuresti. La examenul de admitere era cea mai mica, dar avea o elasticitate care i-a facut pe examinatori sa o intrebe de ce boli a suferit cand era mica. A fost admisa.

Margot / Foto: Arhiva personala

"In primii ani am ajut o profesoara dragura si indulegenta, era ca painea lui Dumnezeu, dar asta nu ne-a ajutat. In clasa a 5 a am dat peste o profesoara severa care ma dadea fecvent afara de la cursuri. Cand realiza ca in loc sa ma concentrez eu ma joc – pe atunci consideram baletul o joaca - ma jignea si ma dadea afara. Plangeam. Nu intelegeam ce vrea de la mine. Intr-o zi mi-am dat seama ca de fapt eram cea mai buna eleva a ei si nu vroia decat sa fac cariera in balet. Vroia de la mine concentrare maxima, atentie si exercitiu. Acum o apreciez, dar desi sunt antrenoare, nu am adoptat stilul ei. Trebuie sa il faci pe om sa inteleaga ce e bine pentru el, nu sa ii impui. In plus, pe vremea mea, cartea era mai putin importanta la o scoala de coregrafie, important era sa devii o balerina".

“Nu esti balerina daca nu ai un rol in Lacul lebedelor”

In clasa a 5 a Margot fost doar una dintre elevele celor 3 clase de balet. Au terminat doar 16. Doar 3 au ajuns balerine, Margot, care a plecat la Opera Romana din Timisoara, o alta balerina la Opera din Bucuresti si o alta care a abandonat ulterior baletul pentru dansuri populare. "Am plecat la Timisoara pentru ca la Bucuresti era plin. Nu aveam in cap decat ca trebuie sa joc in Lacul Lebedelor. Asta era mentalitatea cu care ieseam din scoala de coregrafie: nu esti balerina daca nu ai un rol in Lacul. Si asta a fost, am ales Timisoara. Am locuit ani buni chiar in cladirea Operei, in biroul directoarei. Eram in fiecare seara pe scena. Acum cand imi aduc aminte imi dau seama ca atunci cand faci ce iti place nu conteaza prea multe, nici chiar boala".

Boala ascunsa si rea

Fetita de 6 ani care facea spagatul in mijlocul sufrageriei suferea de o boala ascunsa si rea. Oteoporoza. Nu a aflat decat la 35 de ani. "Dansam cu dureri, dar credeam ca asa e normal. Ameteam si nu imi doream decat sa cad intr-ul loc ascuns, in spate, de unde sa ma poata trage un masinist. Nu s-a intamplat niciodata sa cad, dar senzatiile erau cumplite. Am facut tot felul de analize si radiografii, dar abia la 35 de ani am fost diagnosticata cu osteoporoza. Dar am continuat sa dansez. Nu cred ca o suferinta fizica poate sa invinga placerea de a fii in fata unui public ce te aclama in picioare."

Margot - profil de balerina / Foto: Arhiva personala

Dupa 25 de ai de balet Margot a decis ca este momentul sa paraseasca scena. A continuat sa fie in spatele ei, invatandu-le pe tinerele venite la liceul de coregrafie din Timisoara tainele baletului. "Eram profesoara de balet si coregraf al lotului de gimnastica ritmica a Romaniei. Alergam dintr-ul loc in altul. Ba chiar faceam  si cursuri de engleza pentru ca loturile din Germania, Turcia si Venezuela veneau la noi sa le instruim. Mi-aduc aminte ca ne-a iesit aur din maini. Fetele pregatite de noi la Timisoara au fost campioane nationale. Mi-a placut sa lucrez cu ele pentru ca nu aveau doar un corp pe care trebuiea sa il pregatim, ci si minte. Insistam ca fetele sa faca scoala, sa stie ce se intampla in jurul lor. Gimnastica se duce, iar tu ramai cu tine, si daca nu stii sa faci si altceva, mori de foame".

Cursuri de balet si pentru adulti

Si acum Margot alearga. Alearga sa predea elevelor care ii trec pragul camarutei cu oglinzi si bara. Are cursuri si pentru cei mici, dar si pentru fete si femei, probabil printre rarele cursuri de balet pentru adulti. "M-am mutat impreuna cu sotul meu in Bucuresti pentru ca primeam doar o pensie de 3 milioane de la Opera. Nu ne mai puteam intretine. Am inceput sa predau balet in Bucuresti. Intai unei fetite a unor cunoscuti, apoi unei grupe mai mici si tot asa pana am ajuns aici. Acum predau un fel de fitness cu accente clare de balet. Nu vreau sa scot sufletul din om, ci doar sa ii arat cat de gratios poate sa fie dansul. Sotul meu este si el balerin, dar are spirit de afacerist. Doar spirit, pentru ca nu i-a iesit nimic pana acum. Ma batea la cap sa facem afacere din antrenamentele mele, dar nu am fost de acord. Nu vreau sa fac afaceri cu ceea ce cred ca sunt menita sa fac, sa dansez."

Autor: Gabriela Garjoaba