Acasa | Articolul tau | Cand plecam il lasam pe bunicul cu ochii lui albastri plini de lacrimi

Cand plecam il lasam pe bunicul cu ochii lui albastri plini de lacrimi

 SHARE  

Adaugat in 18 iunie 2013

Cand plecam il lasam pe bunicul cu ochii lui albastri plini de lacrimi

Copilaria la tara. Foto: Photoxpress

Cateodata mi se face dor de copilarie si ma intorc cu gandul acolo unde mi-a fost cel mai bine. Am copilarit la tara, la campie, in Baragan cum ar spune multi, undeva aproape de capitala, intr-o comuna cu nume de domnitor maramuresan.

Aici a fost lumea primilor sase ani din viata unei fetite crescuta de bunici si cred ca multi din generatia anilor 80' se regasesc in aceasta descriere.

Satul in care am crescut este magic pentru mine. A fost ca in povestea ratustei cea urate, unde lumea ei se rezuma la curtea in care locuia. A fost casa cea alba construita din pamant, apoi curtea, apoi am trecut de gardul ce imprejmuia casa, am mers la biserica, la ferometal, la magazinul universal de unde bunica imi cumpara pantofi in fiecare primavara.

La librarie de fiecare data cand intram mi se parea magnific pentru ca acolo se gaseau carti si creioane de colorat, lipici si carti de povesti, apoi jocul rotund, verde, gen labirint cu pisica si soarecele pentru care am plans pana aproape de lesin ca sa o pot indupleca pe bunica sa il cumpere si chioscul unde tanti Marcela intotdeauna era acolo si imi dadea cate un fruct proaspat. Tanti Marcela era mare dar blanda si avea parul tuns scurt, coafat permanent.

Am descoperit gradinita, am fost soim al patriei, am cantat si recitat cantece si poezii patriotice langa monumentul istoric al satului, un vultur cu aripile ridicate si ciocul intredeschis, ce ma speria intotdeauna cand treceam pe langa el, imaginandu-mi ca isi va lua zborul si se va napusti asupra mea. Imi amintesc si de ghiozdanelul galben pe care il adoram si il purtam asa cum vazusem la postasul satului, era de fapt o gentuta dar mie imi placea sa ii spun ghiozdanel. Era din piele si mirosea puternic a oaie, dar era al meu si eram tare mandra caci acolo aveam sandviciuri facute de bunica si un mar in fiecare zi.

Imi amintesc cum plecam in fiecare dimineata cu matusa, care imi era educatoare, mergeam frumos pe trotuar, eram ascultatoare si atenta sa nu ma impiedic si sa cad, pentru ca bunica imi tampona genunchii cu spirt si ustura al naibii de tare.

Gradinita era mare, avea o curte imensa cu groapa de nisip si cumpene (balansoare), leagane , multa verdeata, o gradina mare de zarzavaturi si o livada imensa imprejmuita de gard. Imi placea tare mult cantecul cu piticul si ocheanul, castelul si pitica. Dupa joaca mergeam la spalat pe maini si in sala de mese care era imensa si mirosea puternic a mancare, caci la doi pasi era bucataria cu multe bunataturi.

Invatam poeziile cu mare placere si imi placea foarte mult cartea cea groasa de povesti si din ea povestea cu Lizuca si Patrocle, Dumbrava Minunata. Imi placea sa stau pe scaunel si sa jucam "Ghiceste cine te striga pe nume".

Incercam sa ascult conversatiile celor mari pentru ca tare interesante mai erau! Eram foarte curioasa de ceea ce se intampla in jurul meu insa nu prea gaseam oameni mari care sa imi explice de ce, cum si pentru ce, toate intrebarile copilariei. Trebuia sa tac, sa nu intreb, pentru ca eram copil si nu aveam voie sa fiu curioasa. O zicala spune "Curiosii mor repede" si nu voiam sa mor, ca imi era frica de moarte.

Adoram sa merg cu bunicul la camp, calare pe bicicleta ruseasca cu cadru, pe care bunicul imi facuse un scaunel de lemn ca sa nu trebuiasca sa stau pe portbagaj. Imi placea cum vanticelul de primavara imi mangaia fata si il rugam pe bunicul sa mearga cu viteza. Imi era teama insa de masinile ce treceau pe langa noi, soseaua fiind cam aglomerata. Iar bunica imi punea baticul meu preferat, elegant, pe cap ca sa nu ma traga curentul la urechi.

Bunicul meu a fost si este deosebit deoarece imi facea pe plac, ma plimba peste tot si imi povestea tot timpul lucruri noi si cred ca el mi-a insuflat placerea de a calatori, de a descoperi locuri. Mergeam la bostana cu pepeni si acolo, la cap de rand, bunicul, dupa ce alegea un pepene verde, il taia cu briceagul si ii mancam miezul cel rosu, zemos si dulceag ascultand pasarile si vazand insectele ce misunau prin iarba inalta.

Tot el m-a invatat sa simt prin atingere si auz fructul copt. Cu bunicul mergeam la moara, mergeam la tanti Leanca sa luam laptele de-abia muls si fugeam tinandu-ne de mana si razand cand nea Stelian uita cainele dat drumul. Si tot bunicul a rugat-o pe tanti Leanca sa imi arate vaca si vitelul ei, pentru ca mie imi era foarte rusine.

Dumnealui imi aducea ladite cu struguri in toiul iernii si nici acum nu stiu de unde le lua. Si mergeam la colindat. M-a invatat colinde, iar unul care era prea greu sa il pot retine mi-a placut atat de mult incat chiar si acum il rog sa mi-l spuna prin telefon in fiecare an, in seara de Ajun.

Imi placea sa stau in curte noaptea si sa vad cerul cu stelele-i mii iar bunicii mi-au aratat Carul Mare, Carul Mic, Closca cu Pui, Calea Lactee, avioanele ce parea stele mergand si atunci, pe loc, am hotarat sa devin astronom.

Mica mea lume s-a transformat in una mai mare atunci cand am descoperit trenul, ce mi se parea un gigant de fier pe roti si pe care, de fiecare data cand se oprea in gara cu nume de domnitor, il uram pentru ca il lasam pe bunicul cu ochii lui albastri plini de lacrimi iar pe mine ma umplea de fiori de teama si o senzatie de nod in gat ce cateodata ma sufoca ingrozitor iar alta data ma ajuta sa pot da drumul siroaielor de lacrimi calde si sincere ale fetitei sensibile ce eram.

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica "Articolul tau".

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata, trebuie doar sa ne specifici cum vrei sa te semnam. Materialele pot fi trimise si prin intermediul formularului de pe site (din colt sus dreapta), alaturi de fotografii.

Materialele de la rubrica "Articolul tau" reflecta opinia autorului, nu neaparat si pe cea a redactiei.



Autor: Mati C.
 


 SHARE :  Trimite pe mail
copilariebunicivarsta prescolaraamintiri CITESTE MAI MULTE DESPRE

7105 citiri

17 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Good to know

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Mulți părinți nu vor să devina emoționali în fața copiilor. Este bine sa procedezi asa sau ar trebui sa ii spui copilului ca ti-e frica de paianjeni sau ca esti furios din cauza jobului? În timp ce tema este complexă, din studii reies câteva răspunsuri clare, conform theconversation .

Good to know

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Căpitanul Andreea Oana Ardeleanu a executat astazi, de la ora 10.00, zborul de evaluare pentru obținerea calificării de instructor de zbor pe aeronava IAR 99 devenind, astfel, prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție.

Familie

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

În curând, se împlinesc 14 ani de când tatăl meu a murit. S-a întâmplat brusc și, oarecum, neașteptat. Nu mai era chiar tânăr și nici cu sănătatea nu stătea prea bine. Era însă, în ciuda problemelor de sănătate, într-o formă foarte bună. S-a dus așa cum și-a dorit: ”mâncat bine, dormit bine, dimineața sculat mort”.

Relatii

 Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Noi considerăm că tinerii au parte de mai mult sex decât au în realitate, iar bărbații au viziune distorsionata asupra vieții sexuale a femeilor tinere, conform unui nou studiu.

Familie

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Au trecut câteva zile de când niște femei au plecat pe lumea cealaltă lăsându-și copiii pe mâna cine știe cui pe lumea asta. Am urmărit cât am putut cazul Nicoletei Botan. Am dat drumul chiar și la televizor, cu ocazia asta. M-am uitat la știri! M-am uitat câteva zile.

Good to know

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii, dar nu au curajul să admită și să spună. Prietena mea o recunoaște: nu-i plac copiii, nu o emoționează obrăjorii bucălați și nici nu simte că viața ei e incompletă fără o pereche de mânuțe încolăcite în jurul gâtului.

Relatii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Cand sunteti doar voi doi, sexul se poate întâmpla oricând, oriunde, dar pe masura ce familia începe să crească, momentele de intimitate pot deveni o amintire.