Cheile Gradistei / Foto: arhiva personala
Criza poate avea efecte benefice asupra sanatatii. Poate ca macar anul acesta unii oameni vor alege o drumetie pe munte, cu rucsacul dotat cu sac de dormit si cort, in locul unui week-end la un hotel dotat cu discoteca si preturi pe masura.
Pentru incepatori e simplu: trebuie sa va achizitionati o pereche de bocanci solizi... iar restul se poate imprumuta - rucsacul, cortul, sacul de dormit, izoprenul, lampa de gatit (in lipsa merge si un foc bun, de tabara – atata timp cat ramane bun de gatit, nu bun de parjolit cateva hectare de padure). Ce mai aveti nevoie: toporisca, briceag, franghie, harta (busola e preferabila, dar optionala), macar un telefon mobil incarcat (nu atat pentru a afla ce mai fac cei de acasa cat pentru urgente), schimburi, mancare si rezerve de apa.
Daca nu sunteti convinsi ca veti mai face drumuri pe munte, nu are sens sa investiti in echipament propriu complet. Bocancii sunt, din punctul meu de vedere, cei mai buni prieteni pe munte. Trebuie sa fie flexibili, rezistenti, impermeabili si – neaparat – sa iti sustina gleznele. Pantofiorii, balerinii, papucii si alte incaltari le lasam in seama celor care vor sa devina vedete la stirile de la ora 5. Hainele trebuie sa fie comode, tinuta fiind formata din straturi, sa puteti da jos si pune la loc usor, in functie de temperaturile schimbatoare.
Daca traseul este mai scurt de o zi sau v-ati propus sa petreceti noaptea la o cabana, nu are sens sa va carati cortul. Dar sacul de dormit nu strica niciodata. Se poate intampla ca la cabana sa fie ocupate toate locurile si sa vi se ofere un colt de podea. Daca aveti si un izopren, dupa o zi de urcat, veti dormi mai bine ca un copil mic, chiar si pe jos. Pentru cine nu stie, izoprenul este acea salteluta ca dintr-un burete mai tare. Se pune sub sacul de dormit pentru a fi mai confortabil si a ajuta spatele. Domnisoarele care nu au pus pana acum piciorul pe munte stiu probabil izoprenul de la cursurile de yoga sau fitness.
Atunci cand cortul urmeaza sa va fie adapost, alegeti o poiana sau un loc nivelat unde sa campati, un pic mai inalt pe cat posibil, niciodata prea aproape de malul unui rau. Corturile luate de valuri pentru ca erau prea aproape atunci cand au iesit apele din matca nu sunt doar povesti din popor. Cortul nu trebuie sa fie complicat, cu 2-3 camere, veranda si ce se mai gaseste in zilele noastre. Ma mir ca nu au inventat si cortul cu peluza si gardulet in fata. Oricum, cortul se alege (imprumuta) in functie de cate persoane il vor imparti si e vital sa fie impermeabil. Plasa impotriva tantarilor este intotdeauna bine venita.
Fiecare trebuie sa aiba mereu la indemana un baton de ciocolata, chiar si domnisoarele aflate la dieta. Efortul scade glicemia, asa ca daca va simtiti rau, e bine sa o puteti echilibra rapid mancand ceva dulce. Zaharul din sucurile dulci ajunge, desigur, mult mai repede in sange, dar pe munte e foarte important sa consumati numai apa. Alcoolul, sucurile acidulate sunt bauturi care se pastreaza pentru seara, dupa ce ati campat.
Toate gunoaiele, atat ambalajele cat si resturile de mancare, se aduna in pungi si sa lasa la primul tomberon. Poate vi se pare logic si inutil ce tocmai am scris, dar muntii de gunoaie de pe plaiurile mioritice demonstreaza contrariul. Ceea ce ati adunat e bine sa puneti in pungi pe care sa le legati bine la gura astfel incat sa nu lase mirosurile sa atraga animalele. Nu stiu de ce, dar par sa fie mult mai blande privite in poze decat pe viu, de la jumatate de metru distanta, in toiul noptii, in mijlocul pustietatii. Desigur, intotdeauna va alegeti cu povestioare simpatice din asemenea intalniri. Atunci cand nu se lasa cu pagube. Sau cu victime. Eu una prefer sa fiu precauta.
Daca sunteti incepatoare in ale mersului pe munte, nu va alegeti un traseu lung sau dificil. Este foarte posibil ca un traseu despre care scrie ca se parcurge in 4 ore sa va ia chiar 6 sau 7 ore sa-l faceti. Opririle dese si avansarea lenta sunt normale la inceput, asa ca nu va mirati ca a trecut perioada notata pe harta si nu vedeti nicaieri zona de campare. Si mare grija cu cine mergeti. Daca va alegeti, ca incepatoare, un grup obisnuit cu muntele, riscati sa ramaneti mereu in urma. Poate fi chiar frustrant si foarte obositor sa mergeti in continuu in timp ce ei fac pauza la fiecare 10 minute pentru a va astepta.
Una peste alta insa, cu o pregatire atenta, merita din plin. Aerul curat, privelistile care iti taie rasuflarea, distractia in gasca, detasarea de probleme, serviciu, masini si gaze de esapament, totul iti demonstreaza ca nimic nu se compara cu o drumetie pe munte.