Acasa | Articolul tau | Dimensiunea conteaza

Dimensiunea conteaza

 SHARE  

Adaugat in 10 iulie 2013

Dimensiunea conteaza

Avantajul maturitatii. Foto: Photoxpress

«Pe vremea mea» circula un banc legat de ce isi doresc femeile de la candidatul la sentimentele, calitatile, averea si ce mai ofereau ele la pachet cu mana lor: ce intreaba o femeie atunci cand cineva vrea sa ii prezinte un posibil viitor sot? La 20 de ani – «cum e?». La 30 de ani – «ce e?». La 40 de ani – «unde e?»

Desi, daca e sa mai uit in buletin, ma incadrez in categoria celor care ar trebui sa-si manifeste nerabdarea de a-l cunoaste pe pretendent, intrebarea pe care as pune-o eu e legata de… dimensiune. Nu ma gandesc la ACEA dimensiune care se masoara in cm – intotdeauna mai putini decat cei declarati – desi, s-o recunoastem, si asta conteaza.

As putea sa afirm ca dimensiunea spirituala e cea care ma intereseaza, si poate ca asa ar fi, daca mi-as mai cauta «sufletul pereche». Dar eu nu mai cred in asta, cum nu mai cred nici in Mos Craciun, desi tare mi-as dori sa existe. Ideea de «suflet pereche» imi provoaca o reactie alergica aproape la fel de violenta ca cea de «jumatatea mea».

Probabil pentru ca am ajuns la concluzia ca noi, oamenii, nu suntem monogami nici macar in privinta asta, ca altfel nu prea se explica de ce sufletelul meu pereche, luat cu acte in regula si-a gasit la randul lui o sufletica si mai pereche, cu vreo 15 anisori mai tinerica, dupa o «vesnicie» care a durat 12 ani, un copil, un caine si ceva bunuri pe care le-am impartit mai mult sau mai putin egal.

Cert este ca, in timp ce eu tind sa ma consider intreaga asa cum sunt, el s-a reintregit cu o alta jumatate si ceva (« accidental » dar foarte oportun venita pe lume taman cand domnisoarei ii ticaia ceasul biologic mai ceva ca Big Ben-ul).

Dimensiunea pe care as vrea eu sa o cunosc inainte de a decide cat de tare imi doresc sa ma mai leg o data la cap, este cea a contului din banca. Nu sariti inca sa ma acuzati de materialism desantat si interes nedisimulat. Sa va explic teoria mea.

Incep cu un preambul: niciodata, dar absolut niciodata, nu am fost o femeie intretinuta. Dimpotriva, am avut proasta inspiratie, de-a lungul vietii, sa accept cateva relatii care incepeau cu «banii nu conteaza» si se finalizau pentru mine cu solduri negative in banca si in suflet.

Eu consider ca mi-am indeplinit norma la intretinut barbati, singurul specimen pe care mai sunt dispusa sa il tin pe spinarea mea fiind copilul din dotare, si asta pana la o varsta decenta.

Asadar nu urmaresc sa ma infrupt din agoniseala nimanui, pentru ca toata viata mi-am agonisit singura. Si nici nu visez ca o sa dea un Fat Frumos peste mine si o sa-mi treaca in fisa postului de Cosanzeana ca unica responsabilitate sa flutur amorezata din gene, lafaita la vreun spa de fite.

De ce ma intereseaza atunci cat de lung ii e… contul ?

Mai intai pentru ca mi se pare o dovada de incredere. Cum am avut si eu. Drept e ca la increderea asta eu am asortat de cateva ori si prostia de a le da acces liber la conturile mele, ceea ce nu a antrenat aceeasi reciprocitate nici macar din partea celui cu care m-am luat cu acte. Care acte, am aflat eu intre timp, nu numai ca nu te ajuta prea tare in astfel de situatii, dar te mai si incurca uneori.

In al doilea rand pentru ca dimensiunea contului vine de undeva. Daca vine ca mostenire sau castig la loto – sa fie primit! Dar n-am eu norocul ala si nici el atata ghinion sa ma cunoasca taman pe mine! Asa ca ma bazez pe prezumtia - cat de stupida o fi ea - ca la originea contului respectiv trebuie sa fi stat munca.

Mie de mica mi s-a bagat in cap ca lenea e un pacat, probabil de aceea am tendinta de a-i da afara din stup pe trantori. Sau mai degraba de a nu-i (mai) primi, cu atat mai mult cu cat am bifat, impreuna cu trantorul corespunzator, si rolul de matca. In plus neuronul meu se incapataneaza sa se excite atunci cand un barbat imi vorbeste cu pasiune despre munca sa.

In felul meu, sunt o romantica – imi plac barbatii pasionali, cu atat mai mult daca rezerva lor de pasiune e suficienta ca sa se reverse si asupra mea, si asupra unei afaceri.

Dimensiunea contului mai trebuie si mentinuta, ceea ce inseamna ca Fat Frumos nu e un risipitor, si mai ales nu are tendinta, pe care o cam au Fetii-Frumosi in ultima vreme, de a cheltui excesiv pentru propria persoana si pentru tot felul de jucarele motorizate care, am constatat eu, tind sa fie cu atat mai scumpe cu cat le e mai mica… increderea, ca sa nu zic altfel.

Unde mai pui ca mentinerea dimensiunii respective la cote care sa nu atraga insolventa presupune ca posesorul nu va putea sa isi consume tot timpul si energia cu mine. Adica nu ma va sufoca, cicali, controla, gelozi si toate acele alte verbe mancatoare de nervi si generatoare de scandaluri. In plus, cei care au pe bune o ocupatie tind sa aprecieze mai mult timpul liber – si pe al lor, si pe al altora.

Mai mult, posesorii conturilor de dimensiune decenta (pe cuvant ca nu sunt lacoma!) apreciaza si ei, la randul lor, propriile mele dimensiuni insotite de un insemn monetar, desi nici cu celelalte nu mi-e rusine. Apreciaza, nu abuzeaza. La urma-urmelor, daca ei se bucura cand sentimentele mele se imbraca in ambalajele scumpe ale cadourilor pe care ei si le-au dorit, de ce nu ar fi si reciproca adevarata?

Nu visez sa ma innece in rauri de diamante, dar recunosc ca nici nu reusesc sa ma extaziez cand, de ziua mea, daca printr-o minune isi aminteste de ea, vine cu o margareta ofilita pretextand ca «gestul conteaza». Nu stiu cum naiba se face ca «gesturile» mele consistente nu i-au deranjat niciodata pe «romanticii» astia pentru care dragostea nu se masoara in bani. Dragostea lor, adica, nu se masoara in banii lor, ca invers nu se pune.

Pentru ca sunt de moda veche, imi doresc un barbat care sa plateasca el la restaurant si, da, recunosc, as prefera sa nu fie vorba de McDonald's, iar daca eu gatesc cina, el sa aduca vinul. Nu vreau vacante la Burj Al Arab, dar, sincer, am cam trecut de varsta dormitului in cort sub pretextul ca «oriunde e bine cata vreme suntem impreuna».

Visam chiar la un barbat care sa-mi plateasca el o vacanta – nu in Caraibe, macar la Sinaia – dar mi s-a spus ca asta e chiar o utopie si ca cel mai rezonabil ar fi sa ma astept sa platim nemteste o vacanta pe care sa ne-o si permitem dar sa ne si placa (adica inclusiv mie!).

Avantajul «maturitatii» mele este ca pot recunoaste in gura mare ce imi doresc. Prima oara cand m-am auzit spunand-o m-am mirat si eu. Dar am supravietuit si propriilor temeri si criticilor altora. Nu s-or gasi chiar la orice colt de strada pretendentii care sa corespunda unor astfel de standarde, dar, paradoxal, de la un moment incolo in viata, iti permiti sa «astepti provincia».

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica "Articolul tau".

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata, trebuie doar sa ne specifici cum vrei sa te semnam. Materialele pot fi trimise si prin intermediul formularului de pe site (din colt sus dreapta), alaturi de fotografii.

Materialele de la rubrica "Articolul tau" reflecta opinia autorului, nu neaparat si pe cea a redactiei.



Autor: Buterfly
 


 SHARE :  Trimite pe mail
relatiecautareasteptarimaturitatedimensiunecont CITESTE MAI MULTE DESPRE

14872 citiri

143 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Good to know

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Mulți părinți nu vor să devina emoționali în fața copiilor. Este bine sa procedezi asa sau ar trebui sa ii spui copilului ca ti-e frica de paianjeni sau ca esti furios din cauza jobului? În timp ce tema este complexă, din studii reies câteva răspunsuri clare, conform theconversation .

Good to know

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Căpitanul Andreea Oana Ardeleanu a executat astazi, de la ora 10.00, zborul de evaluare pentru obținerea calificării de instructor de zbor pe aeronava IAR 99 devenind, astfel, prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție.

Familie

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

În curând, se împlinesc 14 ani de când tatăl meu a murit. S-a întâmplat brusc și, oarecum, neașteptat. Nu mai era chiar tânăr și nici cu sănătatea nu stătea prea bine. Era însă, în ciuda problemelor de sănătate, într-o formă foarte bună. S-a dus așa cum și-a dorit: ”mâncat bine, dormit bine, dimineața sculat mort”.

Relatii

 Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Noi considerăm că tinerii au parte de mai mult sex decât au în realitate, iar bărbații au viziune distorsionata asupra vieții sexuale a femeilor tinere, conform unui nou studiu.

Familie

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Au trecut câteva zile de când niște femei au plecat pe lumea cealaltă lăsându-și copiii pe mâna cine știe cui pe lumea asta. Am urmărit cât am putut cazul Nicoletei Botan. Am dat drumul chiar și la televizor, cu ocazia asta. M-am uitat la știri! M-am uitat câteva zile.

Good to know

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii, dar nu au curajul să admită și să spună. Prietena mea o recunoaște: nu-i plac copiii, nu o emoționează obrăjorii bucălați și nici nu simte că viața ei e incompletă fără o pereche de mânuțe încolăcite în jurul gâtului.

Relatii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Cand sunteti doar voi doi, sexul se poate întâmpla oricând, oriunde, dar pe masura ce familia începe să crească, momentele de intimitate pot deveni o amintire.