Acasa | Articolul tau | Uman de la inceput pana la sfarsit

Uman de la inceput pana la sfarsit

 SHARE  

Adaugat in 2 octombrie 2013

Uman de la inceput pana la sfarsit

Uman de la inceput pana la sfarsit. Foto: Photoxpress

Intr-o noapte, in timp ce eram la Urgenta, in Spitalului Mare, speriata de o posibila intoxicatie din cauza unor ciuperci un pic dubioase, pe poarta au aparut doua ambulante, din care brancardierii au coborat doua paturi cu pacienti intinsi pe ele.

Cu o mare abilitate le-au bagat in sala de Urgenta, unde infirmierii au inceput sa evalueze stadiul noilor veniti, precum si sa intocmeasca actele de spitalizare. Toti erau concentrati uitandu-se la termometre, ascultand plamanii, presand abdomene, astfel incat paturile terminara lipite aproape unul de celalalt.

Pe unul dintre paturi zacea intinsa o femeie batrana, linistita, resemnata posibil in fata durerii fizice, in timp ce pe cealalt pat se zbatea o tanara femeie, insarcinata. Dinspre ambele paturi se ridicau gemete de durere. Intr-o parte se auzeau mai mult niste icnete slabe, in timp ce din ce cealalta parte gemetele erau puternice, ajungand sa fie tipete de durere.

Spectacolul pe care il aveam in fata ochilor era alarmant, in unul dintre momentele in care in sala s-a asternut linistea am auzit ceva ce nu voi uita niciodata. Un murmur la inceput, apoi incetul cu incetul am inceput sa aud clar o voce obosita, trista, aproape in soapta:

- Domne, iarta-mi necredinta in tine, teama si indoielile mele.

In prima instanta am crezut ca cineva vorbea langa mine, sau cu mine, asa ca nedumerita m-am uitat de jur imprejur incercand sa descopar despre cine era vorba. In afara de un domn care dormita pe unul dintre scaunele din sala de asteptare, infirimierii si cele doua persoane intinse pe paturi, nu mai era nimeni altcineva.

- Doamne simt ca ceva se va intampla si cred ca mi-a venit momentul. Exista oare viata dupa moarte? continua timid vocea plapanda. O exista oare o viata mai buna si pentru mine? Oare e ceva mai bun dupa atata suferinta, durere, nevoi si atata singuratate?

Surprinsa de faptul ca nu intelegeam cui ii apartine vocea pe care o auzeam, am continuat sa o ascult, atenta, gandindu-ma ca este vorba despre vreo emisiune de la radio si se aude prin vreo boxa.

 - Daca cu adevarat exista ceva, de ce oare nu s-a intors nimeni de acolo? continua sa se auda invizibila voce. De ce sus in cer, unde se presupunem ca mergem cu totii, ne-au atatat ca sunt doar stele, planete, galaxii intunericul si infinitul? Unde este Lumina? Unde este Dumnezeu?

Incep sa gandesc ca e un pic macabru ca intr-o sala de Urgente, unde lumea nu vine de placere sa puna o emisiune de genul asta. Recunosc faptul ca incepeam sa banuiesc ca ciupercile alea ma cam speriau un pic.

- Doamne, iarta-ma! Iarta o pacatoasa care se indoieste de tine... spune plapanda voce.

Mi se pre mai mult ca aud monologul cuiva. In viata mea nu am auzit vreo emisiune de genul asta. Simt ca imi ingheata sangele. „Daca sunt nebuna? Daca ciupercile alea m-au otravit si am halucinatii? Am nevoie de ajutor.”

-Ajutor! strig. Ma poate ajuta cineva? am senzatia ca nimeni nu ma aude.

„Sunt nebuna, aud voci si nimeni nu ma ajuta. O fi de la ciuperci, halucinez sau sunt pe moarte. Imi este frica. Dispari!„ zic, in timp ce inchid ochii incercand sa ma concentrez, dar vocea ma intrerupe din nou.

- Nu poate sa nu mai fie nimic. Trebuie sa fie o lume mai buna si pentru mine, fara nevoi, inconjurata de toti ai mei, pe care de mult i-am pierdut… Trebuie sa existe ceva dupa moarte. Acolo voi gasi Lumina, voi fi fericita si ma voi odihni in casa bunului Dumnezeu, zice aceeasi voce cu un pic mai mult de optimism.

„E clar ca ceva nu e in ordine. Imi este groaza si frica. Daca sunt intre viata si moarte si aud spirite?”

- Ce se aude? intreaba o voce de copil.

„Altcineva care aude voci?” imi zic in timp ce ma uite de jur imprejur, dar nu e nimeni, in afara de acelasi domn care motaie pe acelasi scaun. „Doamne, sunt nebuna!”

As striga, dar parca o mana ascunsa ma opreste sa tip. Paralizata vad spectacolul din jurul celor doua paturi. O infirmiera trage de patura care o acopera batrana. Ii desface halatul lasand la vedere pieptul slab si firav al femeii. Incepe sa preseze ritmic pieptul plapand. Se opreste. Apoi incepe sa repete aceleasi miscari ritmice numarand disperata.

„Ii faci rau!” vreau sa ii strig, dar cuvintele surde refuza sa imi iasa din gura. Langa ea, alta infirmiera se uita atenta la ceas in timp ce cu cealalta mana ii atinge batranii gatul slab. „O vrea sa avada daca are febra” gandesc.

Ultima considera ca este destul si incearca sa isi opreasca colega, care cu neputinta priveste trist cand pe colega ei, cand pe batrana, care se pare ca doarme linistita pe pat. Ii acopera pieptul gol cu patura si dupa o ultima privire ingandurata urca patura peste chipul batranii. „Vrea sa o lase sa doarma linistita, fara sa o deranjeze Lumina” imi zic.

Tipatul tinerei femei ne trezeste pe toti la realitate. Toti se apropie de ea. Aceeasi infirmiera incepe sa preseze burta tinerei in timp ce numara. Se opreste si apoi incepe din nou.

- Imi este frica! aud iar vocea copilului. Ce se intampla? Simt ca ceva se va schimba, zice speriat. Si daca mi-a venit randul sa ma nasc? Oare exista viata dupa nastere? zice indoielnic. Oare exista ceva mai mult in cealalta parte, in afara de linistea asta, de pacea continua din jurul meu? Eu cred ca trebuie sa fie ceva mai mult, trebuie sa aiba un sens existente mea. Dar oare daca exista ceva mai mult, de ce nimeni nu s-a intors de dincolo? se intreaba suspicios.

„Nu poate fi un copil, imi zic. Ceva nu e in ordine. Nimic nu e in ordine!”

- Trebuie sa existe Lumina. Altfel puterea ei nu s-ar infiltra pana aici de dincolo. E imposibil ca viata sa insemne intuneric, liniste, a nu avea aspiratii, a nu avea spatiu, a nu avea Lumina. Si daca cu adevarat exista Mama? Si daca ceea ce se aude e ea? Si daca eu exist pentru ca Ea exista? Mama! Mama! tipa copilul.

In fata mea tanara femeie tipa incrustandu-si unghiile in marginile patului, ca si cand ceva ar sfasia-o in interior. Ca si cand ceva s-ar rupe din pantecele ei. Inchid ingrozita ochii de atata durere, intre tipetele femeii si ale copilului nevazut. Am nevoie de ajutor si tip si eu de frica si neputinta.

Deodata tipetele inceteaza si imi aud doar propriul meu glas. Deschid ochii si in fata mea tanara femeie tine in brate un nou nascut. Puiul de om incepe sa tipe, ridicind spre mama obosita manutele mici cu pumnii stransi. Mama plange de fericire si toti in jurul ei privesc cu ochii mari miracolul vietii.

Un brancardier, cu capul descoperit, desprinde discret cealalalt pat, cu femeia batrana si linistita, ce acoperita doarme un somn lung. In tacere o conduce spre interiorul spitalului pe un ultim fara cale de intoarcere.

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica "Articolul tau".

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata, trebuie doar sa ne specifici cum vrei sa te semnam. Materialele pot fi trimise si prin intermediul formularului de pe site (din colt sus dreapta), alaturi de fotografii.

Materialele de la rubrica "Articolul tau" reflecta opinia autorului, nu neaparat si pe cea a redactiei.



Autor: Eva Adam
 


 SHARE :  Trimite pe mail
nasteremoarteurgenteresuscitarecredintadumnezeumama CITESTE MAI MULTE DESPRE

7509 citiri

108 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Good to know

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Mulți părinți nu vor să devina emoționali în fața copiilor. Este bine sa procedezi asa sau ar trebui sa ii spui copilului ca ti-e frica de paianjeni sau ca esti furios din cauza jobului? În timp ce tema este complexă, din studii reies câteva răspunsuri clare, conform theconversation .

Good to know

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Căpitanul Andreea Oana Ardeleanu a executat astazi, de la ora 10.00, zborul de evaluare pentru obținerea calificării de instructor de zbor pe aeronava IAR 99 devenind, astfel, prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție.

Familie

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

În curând, se împlinesc 14 ani de când tatăl meu a murit. S-a întâmplat brusc și, oarecum, neașteptat. Nu mai era chiar tânăr și nici cu sănătatea nu stătea prea bine. Era însă, în ciuda problemelor de sănătate, într-o formă foarte bună. S-a dus așa cum și-a dorit: ”mâncat bine, dormit bine, dimineața sculat mort”.

Relatii

 Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Noi considerăm că tinerii au parte de mai mult sex decât au în realitate, iar bărbații au viziune distorsionata asupra vieții sexuale a femeilor tinere, conform unui nou studiu.

Familie

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Au trecut câteva zile de când niște femei au plecat pe lumea cealaltă lăsându-și copiii pe mâna cine știe cui pe lumea asta. Am urmărit cât am putut cazul Nicoletei Botan. Am dat drumul chiar și la televizor, cu ocazia asta. M-am uitat la știri! M-am uitat câteva zile.

Good to know

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii, dar nu au curajul să admită și să spună. Prietena mea o recunoaște: nu-i plac copiii, nu o emoționează obrăjorii bucălați și nici nu simte că viața ei e incompletă fără o pereche de mânuțe încolăcite în jurul gâtului.

Relatii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Cand sunteti doar voi doi, sexul se poate întâmpla oricând, oriunde, dar pe masura ce familia începe să crească, momentele de intimitate pot deveni o amintire.