Acasa | Articolul tau | Sa ne descoperim vocatia

Sa ne descoperim vocatia

 SHARE  

Adaugat in 14 noiembrie 2013

Sa ne descoperim vocatia

Sa ne descoperim vocatia. Foto: Photoxpress

"Copilul dumneavoastra este la indemana dumneavoastra. Depinde de dumneavoastra sa-l faceti o persoana fericita, bucuroasa sau sa-i diminuati posibilitatile de dezvoltare." (S. Haussler)

Acum, ca am scris preambulul, voi trece direct la subiect. Voi vorbi despre vocatie si cata atentie ii acorda acesteia parintii si scoala (pentru ca, da, si invatamantul are rolul lui). Intr-o lume ideala, parintii, care sunt niste persoane extraordinar de receptive, cu timp liber la dispozitie din belsug si lipsiti de stres (si daca s-ar putea peste toate acestea si cu ceva bani), descopera talentele odraslelor lor de la o varsta frageda.

V-a pufnit deja rasul, nu? Pe de alta parte, cadrele didactice descopera si acestea care este vocatia copiilor, in functie de personalitatea lor, printr-un test numit Myers- Briggs.

"Este vina societatii si a familiei, a pedagogiei si a scolii ca cei creativi nu evolueaza spre destinul lor natural si ca atat de des ajung niste epave ale societatii, in loc sa constituie stelele." (Stefan Odobleja)

Si acum sa privim obiectiv catre adevar. Nu neaparat cel de azi... si ieri a fost la fel. Pe mine, recunosc, nu m-au stresat prea mult parintii, dar nici nu au incercat in mod deosebit sa afle ce mi-ar place sa fac. Intr-adevar, ma intrebau daca vreau sa merg la diverse activitati in timpul liber. Nu foarte multe, fiindca eram totusi in comunism si nu aveai prea multe variante. Raspuns invariabil (din partea mea, evident): "NU".

Prin clasa a treia m-am dus mai mult impinsa de la spate la cateva ore de limba engleza la Casa Copiilor. Am renuntat. Nu aveam rabdare, iar profesoara respectiva tinea sa pronuntam cuvintele cat mai rigid cu putinta (fiindca asa stia ca trebuie predata o limba straina). Asa ca... pana nu am avut nevoie sa inteleg niste versuri din melodii, in clasa a opta, nu m-a interesat. In momentul respectiv am intrat in panica... si m-am impulsionat... si am invatat-o!

Iar acum pot calatori oriunde in lumea asta (unde se vorbeste engleza), pot conversa la infinit cu oricine, citesc carti si vizionez filme netraduse. Cu sportul... la fel. Am jucat tenis de masa pentru ca in curtea vecinilor bunicilor mei era "construita" un fel de masa pe care ne "bateam" vreo 15 nebuni.

Am invatat sa inot pentru ca in clasa a noua m-a impins un necunoscut in piscina de 2,5 m. Si a trebuit sa ies cumva la suprafata (acesta a fost doar inceputul).

In scoala, oscilam. Mi-a placut foarte mult literatura (imi pierdeam si noptile citind), muzica (nu cea din scoala, unde eram nevoiti sa cantam toti la nai si in cor, indiferent daca aveam sau nu "vocatie"), desenul. Si matematica. Si... cam atat.

Asa ca, la admiterea la liceu, unde sa ma duc? Am vrut la profil uman: "Nu se poate, fiindca sunt mai slabi profesorii". Asa ca... hai cu turma la matematica-fizica. Soc: am intrat a treia.

N-a fost rau, m-am descurcat, chiar foarte bine (dupa ce profesoara de fizica a realizat ca n-are parte de olimpici de fizica in clasa). Si s-a apropiat si admiterea la facultate (ca pe vremea mea asa era, cu examen). Iar eu eram la inceputul clasei a XII-a si nu stiam ce sa aleg. Ceva cu matematica, ca doar asta am facut. Da, dar ce cu matematica?

Pai clar: ASE, ca si-asa toata lumea mergea acolo, era nevoie de economisti (aiurea) si pe langa matematica nu trebuia decat sa inveti un manual, la alegere, dintre geografie si economie. Bun, am stabilit facultatea. A urmat materia. Cum geografia Romaniei nu m-a interesat niciodata, mai ales partea cu bogatiile naturale ale tarii si de unde se extrag (recunosc), am optat pentru economie.

Si, intr-un final, am ales si orasul: Cluj-Napoca, dupa ce am aflat ca peste 20 de colegi de clasa merg la ASE la Bucuresti. Nu a fost vorba de concurenta, oricum au fost doar vreo 4 si ceva pe loc. Dar nu ma incanta ideea sa vad aceeasi oameni pe care-i vazusem deja 8 ani de zile. Iar Clujul mi-a placut dintotdeauna.

Nu m-am dus la testari in Cluj la economie decat dupa bacalaureat. La prima testare am luat 7. Profesoara respectiva nici nu a vrut sa ma primeasca. Mai erau 2 luni pana la examen, iar dansa lucra cu alti elevi de 1-2 ani. Si, bineinteles, eu imi doream, intr-un mod aberant, sa dau examen la sectia "Finante- Banci" unde era, evident, omor!

In momentul acela m-am panicat. Ca nu intru la facultate si... ca nu pot pleca de acasa (asta era de fapt cea mai mare problema). Asa ca... cu heirup-ul pe economie. Uimitor, am luat 10 la economie (singurul 10 din randul elevilor doamnei profesoare) si am intrat a treisprezecea (cu peste 13 candidati pe loc).

Am terminat si facultatea, foarte bine. M-am angajat bine. Si anii au trecut. Iar eu nu sunt facuta pentru meseria de economist (pe care o indeplinesc totusi constiincios).

Iar acum, dupa 14 ani de "economist", m-am impulsionat si scriu. Pe blog. Pentru mine, nu neaparat pentru altii, indiferent de opiniile lor. Si ma intreb cum as fi evoluat daca as fi facut liceul la sectia de uman.

Asa am ajuns in ziua de "azi". In care ma uit in jurul meu. Si vad ca atat parintii, cat si cadrele didactice, fac aceleasi greseli ca in trecut, dar mai grave. Azi au trecut in extrema cealalta. Parintii isi trimit copiii la n activitati. Nu conteaza daca au "vocatie" sau nu. Sa fie cat mai multe, sa-i tina ocupati. Si eventual si obositi.

Fiindca, cel putin pentru mine, este clar ca un copil de clasa pregatitoare/clasa I nu are resurse sa mearga si la scoala, sa faca si lectii, sa mearga si la activitati ( in aproximativ 4 zile pe saptamana), sa mearga si la zile onomastice, si la preselectii, si la concursuri in weekend.

Domnilor/ doamnelor... de ce nu va treziti? Vor invata mult/multe si prost. Vor sti de toate si nimic. De ce nu va faceti timp (asa, putin cum este) sa va studiati copilul? Si sa va dati seama ce-i place cu adevarat.

Eu asta am facut. Copilul meu merge la o singura activitate in clasa I: ia lectii de chitara. Am incercat de anul trecut, cand am fost asa sigura ca asta vrea sa faca (dupa vreo 3 ani petrecuti cu muzica rock) incat i-am cumparat direct chitara. Dupa 4 ore am renuntat. Era prea mic, nu avea dexteritate si se chinuia.

Anul acesta am incercat din nou. Acum se vede diferenta de varsta. Nu numai ca poate sa cante... o face din placere; isi ia singur chitara de cate ori are chef si canta. In rest, isi termina repede lectiile pentru scoala, obsedat ca nu are destul timp liber sa faca ce vrea.

Lectiile si le face bine, singur in proportie de peste 90 % (probabil ca mosteneste treaba cu matematica), dupa care... de voie! Il las in pace. Il gasesc cu cate o carte de colorat in brate, in care foloseste culorile din plin; sau cu cate o carte de citit... deocamdata le rasfoieste si incearca sa citeasca.

Sau se uita la desene animate sau pe Discovery direct in limba engleza. Sau se joaca cu masinutele. E timpul lui liber, are dreptul sa aleaga ce sa faca cu el. Din cand in cand mai mergem la filarmonica sau la cinematograf. Iar cand e cald... afara, normal.

Aaaaa, iar weekendul e weekend. Si-asa se grabeste sa-si faca lectiile de vineri, ca sa fie LIBER in weekend. De ce sa-i iau aceasta bucurie si sa-i impun sa mearga la niste concursuri la care nu vrea sa mearga. Daca va dori mai incolo, cand va fi mai mare... n-are decat sa mearga, nu-l va opri nimeni. Dar ma indoiesc...

Se va face vreodata testul Myers- Briggs in scoli, pentru a desoperi care sunt punctele forte si punctele slabe ale unui copil? Si de lucrul acesta ma indoiesc. Asa ca... vom merge inainte ca si pana acum. Cu cat mai multe cerinte, cu zeci de fluturasi impartititi in timpul orelor de curs (total necivilzat, dar ce mai conteaza ca astfel nu mai este timp pentru predare si ca se "paseaza" lectiile parintilor?), cu copii (si parinti) debusolati fiindca nu stiu ce drum sa aleaga in viata. Uitand astfel ca omul este destinat lumii si in nici un caz unor tipare stramte si unor vieti plictisitoare si pline de rutina.

"Dezvoltarea personalitatii este o asemenea fericire, incat trebuie platita scump... Ea inseamna mai mult decat spaima de singuratate, ea inseamna si fidelitate fata de propria sa lege. Personalitatea nu se poate dezvolta fara a alege in mod constient propria cale."  (C.C. Jung)

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica "Articolul tau".

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata, trebuie doar sa ne specifici cum vrei sa te semnam. Materialele pot fi trimise si prin intermediul formularului de pe site (din colt sus dreapta), alaturi de fotografii.

Materialele de la rubrica "Articolul tau" reflecta opinia autorului, nu neaparat si pe cea a redactiei.



Autor: lorelei34
 


 SHARE :  Trimite pe mail
dezvoltareeducatiecopilarievocatieindrumarefericirepersonalitate CITESTE MAI MULTE DESPRE

5354 citiri

107 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Good to know

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Mulți părinți nu vor să devina emoționali în fața copiilor. Este bine sa procedezi asa sau ar trebui sa ii spui copilului ca ti-e frica de paianjeni sau ca esti furios din cauza jobului? În timp ce tema este complexă, din studii reies câteva răspunsuri clare, conform theconversation .

Good to know

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Căpitanul Andreea Oana Ardeleanu a executat astazi, de la ora 10.00, zborul de evaluare pentru obținerea calificării de instructor de zbor pe aeronava IAR 99 devenind, astfel, prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție.

Familie

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

În curând, se împlinesc 14 ani de când tatăl meu a murit. S-a întâmplat brusc și, oarecum, neașteptat. Nu mai era chiar tânăr și nici cu sănătatea nu stătea prea bine. Era însă, în ciuda problemelor de sănătate, într-o formă foarte bună. S-a dus așa cum și-a dorit: ”mâncat bine, dormit bine, dimineața sculat mort”.

Relatii

 Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Noi considerăm că tinerii au parte de mai mult sex decât au în realitate, iar bărbații au viziune distorsionata asupra vieții sexuale a femeilor tinere, conform unui nou studiu.

Familie

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Au trecut câteva zile de când niște femei au plecat pe lumea cealaltă lăsându-și copiii pe mâna cine știe cui pe lumea asta. Am urmărit cât am putut cazul Nicoletei Botan. Am dat drumul chiar și la televizor, cu ocazia asta. M-am uitat la știri! M-am uitat câteva zile.

Good to know

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii, dar nu au curajul să admită și să spună. Prietena mea o recunoaște: nu-i plac copiii, nu o emoționează obrăjorii bucălați și nici nu simte că viața ei e incompletă fără o pereche de mânuțe încolăcite în jurul gâtului.

Relatii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Cand sunteti doar voi doi, sexul se poate întâmpla oricând, oriunde, dar pe masura ce familia începe să crească, momentele de intimitate pot deveni o amintire.